In primul rand contextul ma indreptateste sa spun asta. In al doilea rand, logica: daca cei doi stapani au aceeasi voie, oare nu le poti sluji amandurora? Pe cand, in cazul in care unul iti cere ceva, iar altul altceva opus de primul, e normal ca nu-i poti multumi pe amandoi.

Ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov este Dumnezeul lui Isus, adica Tatal Ceresc.
Ca datorita lui Isus avem posibilitatea sa fim impacati cu Dumnezeu si sa intram in viata vesnica.
Ca nu avem voie sa furam, ucidem, mintim.

In afara de obligatiile lumesti ce tin de familie sau servici, timpul tau este dedicat noii cetatenii a Imparatiei lui Dumnezeu si noii indentitati ca Fiu al lui Dumnezeu. Esti strain si calator in lumea condusa de cel Rau. Nu te mai intereseaza cele lumesti si pieritoare.
Apropierea de Dumnezeu si de Fiul Sau, zidirea si sfintirea personala si a bisericii, incercarea de a aduce si pe alti oameni la credinta/mantuire - asta e scheletul vietii unui crestin.

Nu stiu cum ai ajuns aici. Lucrurile sunt clare: Dumnezeu iti cere ceva, Satan opusul. Nu poti asculta de amandoi. Alegi pe unul dintre ei. In context este vorba de Dumnezeu si Mamona. N-ai cum sa te gandesti ca invatatura s-ar putea referi la Tatal si Fiul. Tatal si Fiul au aceeasi voie: a Tatalui. Nu se pune problema sa fii nevoit sa alegi intre cei doi niciodata.

Era vorba de intelegerea unor lucruri din scriptura fara a avea nevoie de Duhul Sfant. Ca ai nevoie de Duhul Sfant pentru implinirea/respectarea anumitor aspecte, e altceva. Daca nu intelegi ca om firesc ca ai nevoie de Duhul Sfant, cum il vei mai cere? Domnul Isus spune sa cerem Duhul Sfant, nu? Ai inteteles afirmatia aceasta scrisa in Biblie? Ai inteles-o. Cum ai inteles-o: avand Duhul Sfant, sau neavand Duhul Sfant? A doua varianta, evident. Ca altfel nu mai avea sens cererea Duhului Sfant.

Calugaria nu este o chemare a lui Dumnezeu. Cel putin, nu prezentata in Biblie.
Ce interes aveau apostolii pentru lucrurile pieritoare? Te pomeni ca dupa adunare, cei din Roma mergeau sa se uite la luptele dintre gladiatori.

Care cult religios neaga aceste lucruri ?

Martorii lui Iehova sustin ca Isus nu a inviat in acelasi trup de carne pe care l-a avut in timpul vietii, ci in trup de slava (spiritual).
Asta s-ar corela cu versetul "putrezirea nu poate mosteni neputrezirea".
E o diferenta de nuanta. De ce le atribui o minciuna drept crez ? Asa demontezi ipocriziile teologice, cu minciuni si mai mari ?

adica tu ai vrea ca omul Isus sa traiasca ptr, totdeauna nu spiritul lui, nu in trup de slava, asa cum s-a arata cu Moise si Ilie in fata apostolilor pe munte. (schimbarea la fata)

Isus se putea face nevazut, se muta de ici colo, mergea pe apa, se schimba la fata. Trecea prin zid.
Si tu retii doar ca a inviat in carne si oase.
Asa si Lazar a inviat. Asa si orbul si-a recapatat vederea, crezi ca este vreo greutate ptr. Dumnezeu sa refaca un organ cand tot El il imbatraneste ?

Sido, asta nu e un raspuns. Daca tu vii pe acest forum, facand pe anumiti crestini drept "sectanti" si asa mai departe, folosindu-te de un material semnat "capela crestina Petrosani", inseamna ca ai ajuns la concluzia ca acea grupare religioasa reprezinta originalul crestin, care poate dovedi care crestini sunt sau nu in Cristos; in momentul in care spui "nu stiu" inseamna ca esti neserios.

Cred cã banuiesc unde vrei sã ajungi, dar se pare cã tu nu ºtii ce înseamnã Trinitatea.

E posibil sa fie aºa. Doar dacã îl ridici pe Iisus la rangul Tatãlui. Dacã nu, o sã fie 2 Dumnezei ºi ºtim destul de bine cã nu se poate sluji la 2 stapâni.

PASAJE BIBLICE CARE AFIRMĂ DIRECT DUMNEZEIRE LUI ISUS HRISTOS

1. Rom.9:5 ...şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

2. Evrei 1:8 pe când Fiului I-a zis: ,,Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:

3. Ioan 1:1-2

4. Tit 2:13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

5. Ioan 20:28 Drept răspuns, Toma I-a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!'

6. 2 Petru 1:1 Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către ceice au căpătat o credinţă de acelaş preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat prin slava şi puterea Lui

7. Luca 4:11-13 Isus i-a răspuns: ,,S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău." După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme

CREZUL NICEEAN - 325 A.D. - ENGLISH VERSION 1549

"Noi credem, într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Creatorul cerurilor şi al pământului, şi al tuturor lucrurilor vizibile şi invizibile. Într-un singur Domn, Isus Hristos, singurului Fiu născut al lui Dumnezeu, născut de la Tatăl înainte de veacuri, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeul adevărat, născut şi nu creat, având aceeaşi natură ca şi Tatăl, prin care au fost făcute toate lucrurile, ce pentru noi oamenii şi pentru mântuirea noastră s-a coborât din ceruri, a fost întrupat prin Duhul Sfânt din Fecioara Maria, fiind făcut om. Apoi, a fost crucificat sub Pilat din Pont. A pătimit şi a fost îngropat, iar a treia zi a înviat din morţi, după Scripturi şi s-a înălţat la ceruri, unde stă la dreapta Tatălui. El va veni în glorie pentru a-i judeca atât pe vii cât şi pe morţi, ...a cărui împărăţie nu va avea sfârşit..."

CREZUL ATANASIAN - de la începutul secolului al V-lea - scris împotriva lui Arius

- Iar credinţa creştină universală este aceasta, că noi ne închinăm unui singur Dumnezeu, în Trinitate (Treime), iar Trinităţii, în unitate, fără a confunda Persoanele şi fără a diviza făptura (Dumnezeirii).
- Căci există o singură Persoană a Tatălui, o alta a Fiului şi o alta a Duhului Sfânt.
- Însă, Dumnezeirea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, este într-u totul una: deopotrivă în glorie, coeternă în mărire şi maiestate.
- La fel cum este Tatăl, este Fiul şi la fel este şi Duhul Sfânt. Tatăl, necreat (existent de sine, sau etern), Fiul, necreat şi Duhul Sfânt, necreat.
- Tatăl, infinit, Fiul, infinit, şi Duhul Sfânt, infinit.
- Tatăl, etern, Fiul, etern, şi Duhul Sfânt, etern.
- Şi totuşi, aceştia nu sunt trei eterni, ci Unul singur, etern.
- La fel, cum nu sunt trei necreaţi, nici trei infiniţi, ci unul singur necreat şi unul singur, infinit.
- În acelaşi fel, Tatăl este atotputernic, Fiul este atotputernic, şi Duhul Sfânt, este atotputernic.
- Şi totuşi, nu sunt trei Atotputernici, ci un singur Atotputernic.
- Cum Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu şi Duhul Sfânt este Dumnezeu.
- Dar, ei nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu.
- În acelaşi fel, Tatăl este Domn, Fiul este Domn, şi Duhul Sfânt, este Domn.
- Dar, ei nu sunt trei Domni, ci un singur Domn.
- Căci astfel suntem obligaţi de către adevărul creştin, să recunoaştem că fiecare Persoană în parte este atât Dumnezeu cât şi Domn; şi ne este interzis de către credinţa creştină universală (catolică - latină), să spunem că există trei Dumnezei sau trei Domni.
- Tatăl, nu este făcut din nimic: nici creat şi nici născut. Fiul, este doar al Tatălui: nu este nici făcut, nici creat, ci născut. Duhul Sfânt, este al Tatălui şi al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici născut, ci este generat (iese de la ei).
- Astfel, există un singur Tată, nu trei Taţi, nu trei Fii, ci un singur Fiu, şi un singur Duh Sfânt, nu trei care să fie Duhul Sfânt.
- Iar în Trinitate, nici o Persoană nu este înaintea alteia, mai mare sau mai mică, ci toate trei Persoanele sunt împreună coeterne (existente din veşnicie) şi coegale: astfel ca în toate lucrurile, cum s-a spus înainte, Unităţii în Treime şi Treimii în Unitate, să se aducă închinare.
- De aceea, aşa trebuie să gândească despre Trinitate cel ce doreşte să poată fi mântuit.
- Pe deasupra, mai este necesar pentru mântuirea veşnică ca noi să credem cu statornicie în Întruparea Domnului nostru Isus Hristos. De aceea, credinţa adevărată (dreaptă), este ca noi să credem şi să mărturisim că Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu şi Om.
- Că este Dumnezeu de Substanţa (făptura, natura - n.tr.) Tatălui, născut înainte de întemeierea lumii; şi Om de substanţa (natura) mamei Lui, născut în lume.
- Dumnezeu desăvârşit (perfect) şi Om desăvârşit (perfect), având un suflet viu conştient şi trup omenesc.
- Egal cu Tatăl, în ce priveşte Dumnezeirea Sa, şi inferior Tatălui, în ce priveşte umanitatea Lui, care deşi era Dumnezeu şi Om, totuşi era un singur Hristos şi nu doi.
- Unul, nu prin convertirea (transformarea) Dumnezeirii în trup, ci prin luarea (asumarea) umanităţii (omenescului) în Dumnezeire. Căci la fel cum sufletul viu şi trupul firesc sunt un singur om, tot aşa acest Dumnezeu şi Om sunt un singur Hristos.
- Ce a suferit pentru mântuirea noastră, s-a coborât în Iad, a înviat din morţi, s-a înălţat la cer, s-a aşezat la dreapta Tatălui, de unde va veni pentru a judeca pe cei vii şi cei morţi.
- La a cărui venire, toţi oamenii vor învia împreună cu trupurile lor şi vor da socoteală pentru faptele lor.
- Cei ce au făcut binele, vor intra în viaţa veşnică, iar cei ce au făcut răul, în focul veşnic.
- Aceasta este credinţa creştină universală, în care dacă omul nu crede cu statornicie şi neclintire, nu poate fi mântuit.

A CUNOAŞTE CINE ESTE ISUS REPREZINTĂ ELEMENTUL DE BAZĂ ÎN CREDINŢA CREŞTINĂ: "Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, si care este Isus Hristos" (1 Cor.3:11).

IMPORTANŢA ACESTEI DOCTRINE
De ce este necesar să înţelegem că El este Dumnezeu? De ce este important să credem că Isus este Dumnezeu? Care sunt implicaţiile practice ale unui asemenea crez? Doar Dumnezeu poate...

    - ierta păcatele
    - cere ascultare
    - mântui; mântuirea este doar de competenţa Lui
    - merită închinare

IMPORTANŢĂ PRACTICĂ
Ken Gire: (adaptare) "Existenţa eternă a lui Isus, Dumnezeirea Lui, reprezintă mai mult decât nişte concepte teologice îndepărtate de viaţa practică. Dimpotrivă, ele ne asigură de egalitatea lui cu Tatăl, ne validează autoritatea Lui, confirmă lucrările Sale şi justifică pretenţiile Sale. Înseamnă că există speranţa ca tot ceea ce ne-a făgăduit să se împlinească! Nu este nimeni calificat să ofere iertare. Nimeni care să nu ne lase şi să nu ne părăsească. Nu este nimeni care să-ţi înţeleagă cele mai profunde secrete ale inimii sau ruşinea ce te apasă. Nu este nimeni care să-ţi poată reda bucuria şi fericirea răpite de păcate şi vicii"

Fiindcă este Dumnezeu, el are dreptul si poate ierta păcatele (Marcu 2:7).
Fiindcă este om, poate înţelege slăbiciunile omeneşti şi poate ajuta (Evrei 2:17; 4:15)
Fiindcă este si Dumnezeu si Om, este singurul mijlocitor adecvat între Dumnezeu si om (Gal.3:20; 1 Tim.2:5)

De aceea, Lui să-i cerem iertare.
El e Dumnezeu. Lui să-i cerem ajutor; a trăit ca om, înţelege si ne poate ajuta.
Să venim la El, ca om doar El ne aduce în prezenta lui Dumnezeu!
CONCLUZIE: Trupurile noastre din instrumente, unelte ale păcatului, devin trupuri ale vieţii!

DAR MAI ALES...
...dacă Isus Hristos este Dumnezeu atunci, viaţa pe care El ne-o propune are sens şi înseamnă împlinirea destinului nostru. Înseamnă descoperirea scopului pentru care am fost creaţi, pentru care am primit viaţă şi pentru care vom muri!
Însă la aceste concluzii nu ajungem decât dacă există suficiente dovezi în sprijinul Dumnezeirii lui Isus, El fiind cel ce a pretins ascultarea noastră, mântuirea noastră, împlinirea noastră. Dacă se dovedeşte că Isus este Dumnezeu atunci toate aceste pretenţii îndrăzneţe de a avea ascultarea noastră, de a primi închinarea noastră şi de a ne conduce vieţile, sunt justificate!!

ÎNTREBAREA VEACURILOR - chestiunea identităţii Sale
În pasajul nostru de astăzi, întrebarea veacurilor, dilema cea mai stânjenitoare a umanităţii îşi găseşte răspuns:

O întrebare persistentă, de veacuri pusă de oameni: "Cine este...Isus?"
ÎN PRIMUL SECOL:
Iată, aici Iudeii întreabă, "Cine este omul acela...care ţi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă?" (vers.12)
Marcu 4:41 "Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?" s-au întrebat ucenicii Lui.
Ucenicii Lui au spus ceea ce credeau oamenii despre El: "Unii zic că eşti Ioan Botez.; alţii Ilie; alţii Ieremia sau unul din prooroci" (Matei 16:14)
Cărturarii şi Fariseii, de asemenea se întrebau: "Cine este acesta, de rosteşte hule?" (Luca 5:21)
Sau, "Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?" (Luca 7:49) (la cina fariseului Simon).
Întrebarea nu i-a ocolit chiar şi pe cei aflaţi în posturi de conducere: "Dar Irod zicea: "Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri (fapte, minuni, etc.)?" (Luca 9:9)
Pilat: "Eşti Tu Împăratul iudeilor?" (Luca 23:3) "Ce este adevărul?" (Ioan 18:38)

Oamenii au încercat de-a lungul vremurilor să răspundă la această întrebare: "Cine este Isus?"

Marcu 8 (Matei 16) Unde izvorăşte râul Iordan, la poalele Mt.Hermon: "Cine zic oamenii că sunt Eu?"

RĂSPUNSURI DIN ZILELE NOASTRE: Ştiinţa Creştină, Spiritismul, Mormonismul, Martorii lui Iehova, Misticismul Oriental, etc. (vezi, suplimentele, "7" şi "Hristosul Cultelor")

    ILUSTRAŢIE: "Diferenţa dintre scrierile lui Plato, Socrate, Aristotel... sunt într-adevăr nişte investigaţii profunde, pe când cuvintele de aici ale lui Isus sunt mari revelaţii"

    Rousseau, un mare gânditor francez a spus că, dacă viaţa lui Socrate a fost aceea a unui înţelept, atunci viaţa lui Isus a fost aceea a unui Dumnezeu.

    Napoleon a spus că, îi cunosc pe oameni iar Isus ştiu că nu a fost doar un om!

    Lordul Byron, care ştim că nu a acceptat Creştinismul a spus că, dacă un om a fost vreodată Dumnezeu sau Dumnezeu a fost vreodată om, Isus este amândouă!

    Goethe, care-l numea pe Isus, Divinul şi Sfântul... a spus că dacă Divinul s-a arătat vreodată pe Pământ, aceasta s-a făcut în Persoana lui Isus Hristos.

Afirmaţii monumentale pentru cei ce-l iubesc pe Isus şi scandaloase pentru cei ce-l urăsc!

CONTEXTUL ACESTOR AFIRMAŢII
Imaginaţi-vă contextul în care Isus a făcut aceste afirmaţii. Cine era El pentru Iudei. De unde venea. Ce poziţie socială ocupa. Ce origine modestă avea. Vă imaginaţi indignarea şi furia acestor lideri religioşi?

SĂ ELIMINĂM DIN START POZIŢIA ATEISTĂ
Dacă un om spune că nu există Dumnezeu, acesta violează un elementar principiu filozofic. Acest om care are o cunoaştere mărginită şi limitată încearcă o afirmaţie absolută cu privire la cunoaşterea absolută. Adică? Albert Einstein (fizician căruia i s-a decernat premiul Nobel pentru ştiinţă) a spus că omul deţine doar un procent din cunoaşterea absolută (universală). Dacă Dumnezeu există în afara acestui procent de cunoaştere? Este posibil ca El să se găsească în restul de 99%?

EXEMPLU: "Strategii în Dialogul cu Ateişti" de Ron Rhodes

De aceea, este absolut imposibil dintr-un punct de vedere logic şi filozofic ca un om să afirme categoric că Dumnezeu nu există.

ILUSTRAŢIE: Următorul dialog a avut loc între un creştin şi un profesor de universitate.

    CREŞTINUL: Cum puteţi spune că sunteţi ateist (adică, să afirmaţi categoric că ştiţi că nu există Dumnezeu!), când recunoaşteţi că posedaţi mai puţin de un procent din toată cunoaşterea?
    PROFESORUL: Nu cred că sunt un ateu, ci mai degrabă un agnostic - adică, nu ştiu dacă există un Dumnezeu!
    CREŞTINUL: Sunteţi un agnostic convins sau moderat?
    PROFESORUL: Ce vrei să spui?
    CREŞTINUL: Un agnostic convins spune că, "nu poţi ştii dacă există un Dumnezeu" iar un agnostic moderat spune, "nu cred că există un Dumnezeu".
    ROFESORUL: Eu cred că sunt un agnostic convins!
    CREŞTINUL: Puteţi fi sigur că Dumnezeu nu există? Sau, puteţi ştii sigur că este sigur că Dumnezeu nu există?
    PROF.: Nu, nu pot spune asta cu siguranţă!
    CREŞT.: Atunci sunteţi un agnostic moderat, în realitate!
    PROF: Probabil că ai dreptate. NU ştiu sigur dacă Dumnezeu nu există.
    CREŞT.: Îmi păreţi mai degrabă un om care spune că nu a avut dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi de aceea nu ştie dacă există!
    PROF: Ai dreptate! Nu mi s-au adus nici un fel de dovezi convingătoare ale existenţei unui Dumnezeu care să-mi influenţeze viaţa şi destinul.

Să zicem că un om se ridică în picioare la o adunare a unor experţi religioşi şi spune: "Eu sunt Domnul Dumnezeu. Sunt Creatorul Universului. Eu v-am creat şi v-am dat un scop în viaţă. Pentru a descoperi menirea vieţii trebuie să mă cunoaşteţi şi să aveţi o relaţie personală cu Mine!"

Ei bine, a existat odată un astfel de om. Doar El a făcut fără echivoc astfel de afirmaţii. Nimeni altcineva. Aceasta este marea noastră şansă! El a existat şi examinând afirmaţiile Sale putem determina dacă are dreptul să ne pretindă aşa ceva. Dovezile din viaţa Lui vor determina justeţea sau falsitatea acestor afirmaţii.

    Buda nu a pretins niciodată că este Dumnezeu. El a spus, sunt un învăţător în căutarea adevărului!
    Mahomed nu a pretins că este Dumnezeu. În schimb a spus că "dacă Dumnezeu nu-şi aruncă veştmântul milei Sale peste mine, nu am nici o speranţă".
    Confucius, nu a afirmat niciodată că este Dumnezeu. De fapt, el a spus: "niciodată nu am spus că sunt sfânt" ....

UNICITATEA LUI ISUS CONSTĂ ÎN AFIRMAŢIILE CARE INDICĂ DUMNEZEIREA LUI.
Doar Isus a pretins că este singurul Dumnezeu adevărat şi Viu! Afirmaţiile Sale îl obligă pe cel ce le aude să aleagă (să decidă cu privire la El). Îl obligă pe om să-şi aleagă poziţia pe care să se situeze. În ascultare faţă de El sau în rebeliune faţă de El! Pur şi simplu ceea ce El spune aici nu ne permite să rămânem neutri faţă de El! Dacă este Dumnezeu, atunci trebuie să facem tot cea ce ne cere (de aceea le-a spus aceste lucruri Iudeilor) Dacă nu, atunci suntem liberi să-l respingem şi nu există consecinţe pentru aceasta.

Noul Testament, în lumina cercetării moderne - Deissman
As a source of pure historical information the Johannine Gospel stands behind the Synoptic Gospels. But that does not prejudice its religious value. It is just this Gospel with its indifference to minute historical records that painted the ever-present Christ before the eyes of the community. It reveals to us, as likewise the Johannine letters, the Living One who is the Spirit, who is the Word, who is the Paraclete with the Father, who is the Vine and we its branches. There stands forth He who is the Shepherd, He who is the Door, He who is the lasting atonement for our sins. The Johannine Gospel, in which Christ always says emphatically, "I am," does not reveal the Christ who has been the Word, Spirit, Vine, and Shepherd in the past, but the Christ who is the Word, Spirit, Vine, and Shepherd today. And when the Gospel of John says, using the imperfect, "In the beginning was the Word," it does not mean something completed in the past, but the eternal coming of Christ from the beginning, revealing the eternal, living God. It is this powerful, vibrating conviction running through the Johannine letters which constitutes the religious value of the Johannine writings, and not their biographical details. It is from this conviction that the facts of the past receive their divine light, and in particular the Cross receives its light by the exalted Christ.

C.S.Lewis: "Doar un învăţător moral, un profet? Aceasta nu este o opţiune posibilă!
(vezi, "Creştinismul redus la esenţe" - pag.38;
Josh McDowell: Capitolul 7 "Mărturii care cer un verdict" - pag.113 - TRILEMA : Domn, mincinos sau alienat? - Isus declară că este Dumnezeu, pag.114)

Acestea cuvinte, de aici, nu oferă aceste alternative. Nu ne permit acceptarea unor astfel de variante!

Un alt text, redat aºa cum e, pentru cei ce au rãbdare sã îl citeascã. Eu nu fac rezumate