Titlul :ÃŽn original cartea poartă numele: „Pros Ebraious" - „Către evrei". Epistola este evreiască în temă, în conţinut şi în alcătuire. Terminologia folosită în text este aceea folosită în Sinagoga evreiască. Chiar şi numirea epistolei este făcută în vocabularul tipic sinagogii: „Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvînt de sfătuire, căci v-am scris pe scurt" (Evrei 13:22). Predica autorului, fiind scrisă, nu vorbită, poate fi asemuită unei părţi din „Midraş"-ul evreilor creştini preocupat cu tălmăcirea creştină aplicată unor pasaje din Vechiul Testament şi mai ales din cartea Psalmilor. Numai în cuprinsul capitolului întîi găsim citate din Psalmul 2, 45, 102, 104 şi 110. ÃŽn capitolul 2 sînt citate texte din Psalmul 8:4-6. ÃŽn capitolul 3 este citat Psalmul 95:7-11. ÃŽn capitolele 5 şi 6 găsim Psalmul 110:4, iar în capitolul 10 ne întîlnim cu pasaje din Psalmul 40:6-8. Unii au numit această epistolă: „Cea de-a cincea Evanghelie". Primele patru descriu misiunea terestră a Domnului Isus, iar aceasta descrie misiunea Lui în cer, la dreapta Tatălui.

Cine : Deşi este atribuită lui Pavel, epistola care evrei nu-şi prezintă în nici un fel autorul şi nu ne dă nici un indiciu pentru identificarea lui. ÃŽmpotriva părerii conform căruia Pavel ar fi autorul acestei cărţi este realitatea că Pavel a primit de la Domnul o misiune „pentru neamuri".
Discuţiile pentru stabilirea numelui celui care a scris această epistolă au continuat de-a lungul veacurilor pînă astăzi:
-Clement din Alexandria (150-215 d.Cr.) îl propune ca autor pe Pavel.
-Origen (185-253 d.Cr.) a fost de părere că gîndurile sînt ale lui Pavel, dar redactarea este a altui autor.
-Tertulian l-a sugerat pe Barnaba
-Luther l-a propus pe Apolo, iar alţi comentatori au vorbit despre Filip, Evanghelistul sau despre Aquila şi Priscila.
-Consiliul întrunit la Cartagina în anul 397 d.Cr. îi atribuie lui Pavel scrierea a 14 epistole, printre care şi a aceleia scrisă evreilor. Probabil că şi noi va trebui să ne oprim la faimoasa remarcă a lui Origen: „Numai Dumnezeu însuşi ştie cine este autorul uman al epistolei". Cît priveşte identitatea autorului divin, acesta este Dumnezeu însuşi.

Cand : Clement al Romei citează din această epistolă într-una dintre lucrările sale, ceea ce face ca o dată după 96 d.Cr. să nu poată fi luată în consideraţie. Faptul că este citat sistemul aducerii jertfelor fără nici o aluzie la încetarea lui, ne conduce la concluzia că epistola a fost scrisă chiar şi înainte de căderea Ierusalimului şi distrugerea Templului (70 d.Cr.). Totuşi, destinatarii epistolei par a fi fost creştini deja de multă vreme (Evrei 5:12; 10:32-34), poate chiar creştini din a doua generaţie (Evrei 2 :13-14). Aceste observaţii fixează data scrierii epistolei undeva între anii 64-68 d.Cr.

Contextul istoric : La data cînd a fost scrisă această epistolă, evreii, ca neam, îl refuzaseră de două ori pe Isus Cristos ca Mesia: prima dată cu ocazia răstignirii şi a doua oară după Rusalii. Totuşi, mulţimi mari de evrei au crezut în Domnul şi au format colectivităţi creştine compacte şi distincte de comunităţile religioase evreieşti grupate în jurul Templului şi al sinagogilor. Această „rămăşiţa" care a primit noua revelaţie a lui Dumnezeu s-a aflat atacată deopotrivă din două părţi: din partea autorităţilor civile romane care s-au năpustit furibund asupra mişcării acestui „nou împărat: Isus" (Fapte 17:7) şi din partea autorităţilor religioase tradiţionale evreieşti hotărîte să stăvilească orice dezvoltare ulterioară a acestei alternative spirituale numită: „Calea cea nouă" (Fapte 13:25-26; 19:9; 24:14, 22; Rom. 7:6).

Continutul : Din cauza persecuţiei pornite împotriva creştinilor şi din cauza presiunii exercitate de concetăţenii lor religioşi, pentru mulţi evrei, părăsirea creştinismului şi întoarcerea la sistemul ritualistic iudaic părea o alternativă mai sigură şi mai comodă. Iată motivul pentru care autorul acestei cărţi îşi îndeamnă cititorii „să păstreze pînă la sfîrşit încrederea nezguduită şi nădejdea" în Cristos (Evrei 3:6) şi să „meargă spre cele desăvîrşite" (Evrei 6:1).

Epistola către evrei are cel puţin trei scopuri precise:

a. Ea vrea să confirme valabilitatea creştinismului evreiesc prin evidenţierea faptului că venirea lui Isus Cristos a împlinit toate năzuinţele Iudaismului şi că în El au fost realizate toate profeţiile şi perceptele Legii din Vechiul Testament.

b. Ea vrea să-i avertizeze pe evreii care au îmbrăţişat creştinismul asupra a două pericole: (1) pericolul întoarcerii la Iudaism şi (2) pericolul cochetării superficiale cu învăţătura creştină fără luarea unei hotărîri ferme şi definitive.

c. Ea vrea să atragă atenţia creştinilor de pretutindeni asupra superiorităţii şi suveranităţii lui Cristos. Lucrarea Lui este superioară faţă de toate ritualurile şi instituţiile ceremoniale iudaice, iar persoana Lui este aşezată de Dumnezeu deasupra oricărei alte personalităţi sau oficialităţi religioase.
 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Firul roşu care traversează toată cartea este ideea „superiorităţii lui Cristos" (Evrei 1:4; 6:9; 7:7, 19, 22; 8:6; 9:23; 10:34; 11:16, 35, 40; 12:24). Epistola cuprinde o expunere a comparaţiei şi contrastului dintre lucrurile „bune" ale Iudaismului şi lucrurile „mai bune" aduse de Cristos. Domnul Isus este „mai bun" decît îngerii, decît Moise, decît Iosua, decît Aaron; iar Legămîntul cel Nou este „mai bun" decît Legămîntul mozaic (Evrei 8:7-13). Textul epistolei către evrei ni-L prezintă mai clar ca oriunde pe Dumnezeul-Om, Isus Cristos aşezat ca Mare Preot la dreapta măririi lui Dumnezeu şi mijlocind pentru mîntuirea oamenilor (Evrei 4:14-5:10; 6:20-8:13).
 

Mesajul întregii cărţi poate fi rezumat în conţinutul a două pasaje:
„Astfei, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămînem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie" (Evrei 4:14-16)

„Şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm ai stăruinţă în alergarea care ne stă înainte" (Evrei 12:1)
 

CUPRINSUL CĂRŢII

I. MESAGERUL „MAI BUN": FIUL

a. Superioritatea fata de profeţi, 1:1-3
b. Superioritatea fată de îngeri, 1:4-14
( Pericolul neglijării, 2:1-4)
c. ÃŽntruparea, 2:5-18

II. APOSTOLUL „MAI BUN"

a. Superioritatea fată de Moise, 3:1-6
( Pericolul necredinţei, 3:7-19)
b. Superioritatea persoanei Sale, 4:1-10
( Pericolul neascultării, 4:11-13 )

III. PREOTUL „MAI BUN"

a. Comparaţia cu Aaron, 4:14-5:4
b. Rînduială lui Melhisedec, 5:5-7:25
Rînduit, 5:5-6
Autorul mîntuirii, 5:7-10
( Pericolul imaturităţii, 5:11-6:12)
ÃŽnainte mergătorul, 6:13-20
Un preot viu, 7:1-17
ÃŽntărit prin jurămînt, 7:18-25
c. Relaţia cu jertfele, 7:26-28

IV. LEGĂMÃŽNTUL „MAI BUN"

a. Stabilirea legămîntului, 8:1-13
b. Conţinutul vechiului legămînt, 9:1-10
c. Cristos şi Noul Legămînt, 9:11 -28

V. JERTFA „MAI BUNĂ"

a. Neputinţa Legii, 10:1-4
b. Jertfa lui Cristos, 10:5-18
( Pericolul respingerii, 10:19-31 )

VI. CALEA „MAI BUNĂ": CREDINŢA

a. Necesitatea credinţei, 10:32-39
b. Exemple de credinţă, 11:1-40
c. Exersarea credinţei, 12:1-17
d. Obiectivul credinţei. 12:18-24
(Pericolul refuzului, 12:25-29 )

VII. PRACTICAREA CREDINŢEI

a. ÃŽn relaţiile sociale, 13:1 -6
b. ÃŽn relaţiile spirituale, 13:7-17
Salutări personale, 13:18-25


SCHIŢĂ TEMATICĂ
 

I. ISUS - Un eliberator „mai bun"

a. Isus Omul-Dumnezeu - mai bun ca îngerii
b. Isus Noul Apostol - mai bun ca Moise
c. Isus Noua Căpetenie - mai bun ca Iosua
d. Isus Noul Preot - mai bun decît Aaron

II. GOLGOTA - Un Legămînt „mai bun"

a. are promisiuni mai bune
b. descinde dintr-un Cort mai bun
c. este pecetluit cu o jertfă mai bună
d. aduce rezultate mult mai bune

III. CREDINŢA - Calea mai bună

a. este răspunsul cerut de Dumnezeu
b. a fost calea aleşilor lui Dumnezeu
c. trebuie să privească acum spre Domnul
d. este arătată prin trăirea în sfinţenie
 
Cuvînt de încheiere

1 Dupã ce a vorbit în vechime pãrinþilor noºtri prin prooroci, în multe rânduri ºi în multe chipuri, Dumnezeu, 2 la sfârºitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moºtenitor al tuturor lucrurilor, ºi prin care a fãcut ºi veacurile. 3 El, care este oglindirea slavei Lui ºi întipãrirea Fiinþei Lui, ºi care þine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a fãcut curãþirea pãcatelor, ºi a ºezut la dreapta Mãririi în locurile prea înalte


Hristos este superior profetilor , a caror misiune a fost partiala si fragmentara in vechime , fiecaruia incredintandu-i-se doar o anumita masura de revelatie , ei fiind doar canale prin  care s-a transmis cuvantul divin.
Domnul Isus Hristos este El Insusi revelatia finala a lui Dumnezeu catre oameni , El vorbeste nu doar pentru Dumnezeu ci si ca Dumnezeu . El Il reprezinta exact pe Tatal.

Dears,
Eu sunt un admirator al Epistolei catre Evrei si consider ca autorul este Apostolul Pavel.
Va recomand o carte buna care o trateaza: "Epistola catre neevrei" de Zaharia Bica. E si mai buna prima lui carte "Scrisori fara adresa". Puneti mana pe ele.
Totusi mi se pare interesanta pozitia doctorului in teologie si mare reformator Luther Martin, fata de epistola aceasta. El spune ca aceasta epistola este un mixaj de texte diferite, adica o epistola compilata din mai multe surse.
Eu nu sustin aceasta varianta a doct. Luther, dar ma gandesc ca marele doctor al teologiei stia el ce stia, dar in loc sa sara in sa, adica sa stapaneasca solutia, a sarit peste cal... adica a exagerat.
Problema e ca se stie de un Manuscris important, manuscrisul Vaticanus, in care intr-o nota de subsol, cineva ii incrimineaza dur pe scribii manuscrisului, facandu-i de doua parele, adica "Nebuni si netrebnici" care au alterat (modificat) textul.

As fi foarte interesat sa aflu mai multe despre aceasta nota marginala buclucasa. In primul rand ma intereseaza sa aflu, daca aceasta nota marginala este contemporan cu textul propriuzis. Oare nu este nimeni pe acest forum, care sa se poata informa pe undeva.

Doamne, oare cine m-ar putea ajuta? Daca este voia Ta, trimite Tu ingerul Tau si indruma-l spre topicul acesta!
Iti multumesc!

ai lucrat si tu la traducerea Bibliei ca Luther ?

Nu. Tu ai lucrat?

Ms mult de idee. Doar atat am avut si eu:

"Manuscrisul a fost scris de trei scribi; doi dintre ei au scris Vechiul Testament, iar al treilea, Noul Testament (B1, B2, B3).
Manuscrisul conţine semne misterioase sub formă de două puncte ¨, aşa-numitele umlauturi sau treme, la marginea Noului Testament, care par să indice locuri în care textul prezintă ambiguităţi. Există 795 de apariţii ale acestora în text şi aproximativ încă alte 40 de apariţii sunt nesigure. Erudiţii nu cad de acord cu privire la data acestor marcaje şi ele sunt dezbătute la pagina de internet http://www-user.uni-bremen.de/~wie/Vaticanus/umlauts.html. Două astfel de treme se pot observa la marginea din stânga a primei coloane (imaginea de sus).
La pagina 1512, lângă Evrei 1:3, textul conţine o notă marginală interesantă: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?" — "ἀμαθέστατε καὶ κακέ, ἄφες τὸν παλαιόν, μὴ μεταποίει" — ceea ce sugerează că fenomenul unei copieri inexacte, fie intenţionată sau nu, era o problemă cunoscută în comunităţile de scribi. Imaginea din partea cea mai de sus a acestui articol [a articolului de pe Wikipedia despre Codex Vaticanus] arată pagina unde se află această observaţie (la mijlocul paginii galbene, între prima şi cea de-a doua coloană)."

Cu restabilirea textului si validarea scriitorilor/surselor se ocupa critica superioara. Daca poti citi in engleza, exista o multime de material. Textul biblic a suferit o oarecare alterare atat din neatentie cat si din tendentiozitate doctrinara. Totusi astazi au ramas putine pasaje nelamurite pentru eruditii biblici. Daca nu se merge pe ineranta la nivel de cuvant, Biblia poate fi considerata mesajul sau cuvantul lui Dumnezeu. Cat despre epistola catre evrei in particular, este sigur ca autorul nu este Pavel.

Care ar fi atuurile acestei consideratii?

Doar o parere

Apropo marion, aici scrie ca:


http://sitadeasa.wordpress.com/2007/04/25/martin-luther-si-cauzele-secrete-ale-reformei-lui/

Ce parere ai?

Poti ajuta oamenii sa gandesca. dar nu sa creada...

De ce m-or vedea unii suparata cand scriu? 

Ideea era ca nu te poti astepta ca el sa aiba deodata o invatatura 100% corecta. Invataturile corecte s-au descoperit in timp si la descoperirea lor au contribuit mai multi invatati.