zooey, mi-e rau,

Drumeţii noştri cutezători au deschis portiţa şi s-au îndreptat spre căsuţa lor, care rămăsese pustie zile de-a rândul. Numai Habarnam rămase singur în stradă. El privi trist în urma mulţimii care se îndepărta, apoi îşi aruncă ochii în jur ca şi cum ar fi căutat pe cineva anume. Dar strada era complet goală. Parcă-i suflase vântul pe toţi. Ochii lui Habarnam se întunecară încă şi mai mult, dar în clipa aceea zări în capătul celălalt al străzii, la umbra unui gard, o siluetă firavă, care rămăsese cu gura căscată şi-l privea cu ochii larg deschişi.
   â€”  Peticel! exclamă Habarnam, recunoscându-şi prietenul şi întinse amândouă mâinile spre el.
   Peticel chiui de bucurie şi se aruncă spre Habarnam, iar Habarnam alergă în întâmpinarea lui. Cei doi prieteni aproape că-şi izbiră frunţile unul de altul şi se opriră în mijlocul străzii. Peticel îl privea cu mândrie şi dragoste pe prietenul său, care devenise un călător renumit, iar Habarnam se uita la el cu un zâmbet vinovat. Stătură astfel îndelung cercetându-se unul pe celălalt şi de emoţie nu putură să scoată o vorbă. După aceea se îmbrăţişară cu putere şi din ochii lor începură să curgă lacrimi.

andrei, salut prezenta ta in threadul asta. poate ne spui si alte titluri care te-au marcat

  Daca ati avea ocazia sa scrieti o carte, UNA singura, si sa fie publicata la cea mai buna editura, care i-ar fi titlul si....cam ce ar contine? :-)

In fine, am impresia ca is pe mirc si vorbesc cu oameni care posteaza doar asa, de dragul aflarii in treaba..... si ma retrag!