cristale de intuneric

privesc cu ochii tristi arborele uscat si golit de esenta.... mort...
a rasarit un fir fragil, infruntand vicisitudinile vietii. a crescut frumos si drept protejat de cei batrani din jurul sau. insa la o vreme, a fost sapat si stramutat. departe, intr-o lume necunoscuta, intr-un pamant nou a incercat sa prinda radacini. dar era singur... oameni fara inima au scrijelit coaja lui, i-au rupt crengile fara mila. raul - era tot mai mare.
si din nou a fost stramutat in umbra unui arbore mai mare, care ar fi trebuit sa-l protejeze.
...dar la sufocat cu protectia sa. i-a furat soarele, lumina, cerul, stelele.
acceptandu-si destinul, firavul arborele s-a imbracat in tristete, murind inauntrul sau, golindu-se de esenta, coborand tot mai mult spre pamant.
a murit. e sec. e mort acum. intins pe pamantul care l-a iubit.
nu-si mai traieste viata, doar e martor mut al povestilor ce le spun cei ce-si gasesc putin timp sa se odihneasca in apropierea lui...
acestea-i sunt bucuriile acum... bucuriile altora...

opreste-te o clipa si vorbeste-i. adu-i o mica bucurie... spune-i cum arata cerul plin cu soare, spune-i cum stralucesc stelele noaptea...

	Author	Topic: cristale de intuneric (Read 11236 times)
0 Members and 3 Guests are viewing this topic.