phaidon
Un talant
 Offline
Posts: 47
|
 |
« Reply #28 on: 27 January 2008 » |
|
Citeam de unde s-a pornit in discutia asta care a durat cativa ani... Prietenia - ca despre ea este vorba, dar in final si casatoria - au pana la urma rolul de a ne modela caracterul, si scopul lui Dumnezeu cu ele este sa ne ajute in procesul de transformare dupa chipul lui Hristos. Atunci cand trebuie sa iertam greselile prietenului - si cu cat prietenia este mai stransa, cu atat greselile vor fi mai dureroase - invatam sa fim iertatori, cand suntem calcati pe batatura, invatam sa avem rabdare, sa nu ne maniem. Cand prietenul e in nevoie invatam sa nu ne gandim la noi, ci la el. Prietenia e unul din mijloacele folosite de Dumnezeu pentru modelarea caracterului nostru. De asemenea, putem primi incurajare, sustinere in rugaciune, un umar pe care sa plangem, cineva care sa ne asculte si sa ne mangaie.
Asa, acuma ma intorc si spun ca noi ne alegem prietenii dupa nevoile noastre. Egoist, deci? Nu stiu. Daca eu sunt ursuz si tocmai ma straduiesc sa ma invat sa nu mai fiu, voi evita in mod natural sa ma imprietenesc cu cineva ursuz, pentru ca nu de o astfel de inspiratie am nevoie. Cred ca oamenii sunt diferiti, dar cred ca traiesc toti printr-o respiratie ego-alter. Desigur ca de personalitatea si caracterul lui va depinde caracterul legaturilor sale de prietenie, dar sa lasam asta deocamdata, si sa analizam generalul. Prin respiratia ego-alter inteleg atentia alternativa pe care o acordam persoanei noastre si a aproapelui. Cred ca e un proces normal si sanatos de crestere. Alternativ, ne indreptam atentia fie spre o convalescenta spirituala a persoanei noastre, fie spre o incurajare a aproapelui, fie primim, fie dam, fie reparam in noi, fie construim in celalalt, oscilam intre o manifestare exterioara si o investitie de atentie pentru sine. Cred ca asta e perfect natural si sanatos, e bine sa stim lucrul asta, dar trebuie sa ne oprim aici. "Este mai ferice sa dai decat sa primesti" e adevarat, asa ca dupa ce suntem constienti de aceasta respiratie, oscilatie a atentiei, ar trebui sa ne concentram atentia asupra a ceea ce putem investi in celalalt, cu siguranta ca de nevoile noastre se va ingriji prietenul. Astfel, in loc sa ne lingem ranile in coltul nostru, suntem vindecati prin actiunea pe care o desfasuram pentru prietenul nostru, pentru ca si prietenul nostru va face la fel.
Acum, cu totii stim ca sunt multe feluri de oameni, cu caractere diferite, si cu pareri diferite despre prietenie, la fel cum exista si oameni cu nevoi diferite la care trebuie sa se raspunda prin aceasta prietenie. Am intalnit oameni extrem de prietenosi cu toata lumea, care saluta cu un zambet pe oricine, si par gata sa te asculte, dar care in clipa imediat urmatoare au uitat ce le-ai spus, oameni care refuza sa ia povara prietenului - sta cu tine la popas de vorba, dar cand reiei drumul, tot tu porti toata povara. Sunt oameni care au nevoie ca cineva sa-i intrebe cum le e inima, altfel nu vor spune nimic. Unii sunt mai deschisi, altii mai inchisi. Unii vor sa se deschida si simt ca au intotdeauna nevoie sa fie intrebati ca sa poata raspunde, si chiar sa fie condusi in procesul gandirii si analizei lucrurilor de intrebarile calauzitoare ale prietenului.
In functie de punctul in care ne gasim in graficul oscilatiei, in functie de caracterul si de nevoile noastre ne vom alege prietenii. Probabil ca daca suntem intr-un moment de concentrare asupra noastra, vom alege pe cineva asemanator noua, care in schimb, in acel moment este intr-un moment altruist. Cineva care ne intelege si vede lucrurile ca noi, dar e intr-o perioada in care e dispus sa preia din sarcinile noastre. Daca suntem intr-un moment de convalescenta sau lucram la o noua trasatura de caracter, vom cauta probabil pe cineva care ne poate inspira tocmai la asta. Unde intervine sinceritatea? Cred ca sinceritatea se manifesta in primul rand prin buna-credinta. Atunci cand nu-ti poti imagina ca celalalt ar putea fi nesincer cu tine, atunci tu insuti esti sincer. Si cand esti calauzit de buna-credinta, tot ce vei spune va fi folositor si sincer. Sinceritatea nu cred ca e ceva defensiv, nu inseamna sa lasi garda jos, sa fii neaparat vulnerabil. Daca ai incredintarea ca si celalalt e sincer si calauzit de buna-credinta, atunci nu esti mai vulnerabil pentru ca esti sincer decat esti pentru ca celalalt e om ca tine, si greseste.
Si acum, pentru ca tot ce am scris aici e cu totul ideal si noi suntem oameni si gresim, si la fel si prietenii nostri, trebuie sa facem un pas in spate si sa vedem cum lucreaza Dumnezeu prin legaturile noastre cu ceilalti. Noi ne putem increde in altii numai pentru ca ne incredem in Tatal, ii putem iubi pe altii numai pentru ca il iubim pe Tatal. Relatiile noastre trebuie sa mearga prin El, astfel vom simti intotdeauna ca avem mai mult de investit in altii, ca trebuie sa ne preocupam mai mult de ei, sa le dam intaietate, toate de dragul Lui. Si cand asteptarile noastre sunt puse in Tatal, nu in oameni, nu putem fi nici dezamagiti, pentru ca in El avem o nadejde care nu inseala.
In concluzie, ce spun e ca prietenia poate fi o mare binecuvantare si un mod in care Dumnezeu lucreaza in vietile noastre, si unii primesc mai multa binecuvantare pentru ca sunt mai prietenosi, iar altii care au mai putina dexteritate in a fi prieten, trebuie ca sunt binecuvantati in alte feluri.
|
