+1 adica am crezut si eu ca cine stie din ce fel de carti citeaza si josefina, si cand vad, m-am mirat si io. cica carte creStina.

@april: comentariul meu era offtopic, nu ea.  sa trecem peste.

@writer: aceasta carte crestina e foarte apreciata aici pe forum, din cite mi-am dat eu seama.
in ce priveste gusturile [cartile din care citam], sint subiective.

nu sunt o romanticoasa si nici nu iubesc dulcegariile din carti si mai ales din filme, nici eu nu-mi explic, dar cartea asta m-a prins pur si simplu, si n-o fi foarte crestina ca scriitura, dar ideea in sine este crestina, ok gata, n-o mai recomand nimanui, numai bobarnace am luat din cauza ei de la voi si de la altii... promit sa nu mai postez fragmente necrestine si zaharoase siropoase

sa trecem. punctul ala dupa "offtopic" m-a indus in eroare, scuze. mi s-a parut ca se refera la ceva scris deja, nu la ceva care va fi scris.

b'. in duminica aia am descoperit ce greseala uriasa este ca, locuind in H 3, sa te plimbi pe Valea Cernei cind biziie bondarii, cind razele soarelui se strecoara prin frunzisul arinilor si umplu cu punctulete lucitoare riul, cind treci printr-o herghelie si inima iti bate fericit-speriata de parca fiecare cal ar fi si print, si balaur, cind mama si tata se pupa, cind zgindari cu un bat musuroaiele de furnici, cind clefai guma de mestecat sirbeasca, roz, care imita tigaretele cu filtru, cind intri descult in apa rece ca gheata si iesi cit ai clipi, uimit si ingrozit, auzind risul parintilor. Ei bine, dupa toate astea, cind ajungi acasa (aici se vede greseala), gasesti o mare de caca si pipi in intregul apartament, pina putin mai jos de genunchi, o inundatie ca la carte datorata infundarii coloanei de scurgere la etajul unu (cum explica oamenii mari), o situatie pe care tu o numesti infundatie si, datorita bucuriei lingvistice a mamei, o transformi iarasi in ris.

[...]

Miracolul C: ma asezam pe sanie, tineam bine de lesa si doar sopteam hai, Kita, hai! si se opintea din trupusorul ei lunguiet, putin mai inchis la culoare ca mierea, pina urnea sania din loc, asta era mai greu, dupa aia alerga ca o nebuna, cu gura deschisa si cu limba atirnind intr-o parte, in vint, auzeam cum ne bat inimile, cum ticaie ca doua ceasuri de bucatarie, cum isi potrivesc incet, incet cadentele pina se aude un singur ticait, cine mai avea de la Valea Ialomitei pina la Valea Argesului asa un ciine?, nimeni, va zic precis, nimeni.

Baiuteii // Filip Florian, Matei Florian

tare simpatice citatele. :)

faina

"Cred ca atunci, in urma incursiunilor facute pe taramul locuit de aceasta populatie misterioasa si starnitoare de multiple nelinisti, mi-am descoperit inima ca parte statatoare a corpului meu".
"Atunci am descoperit ca intre inima si abisul stomacului se afla o panta asemanatoare cu acea pe care au loc sariturile cu schiurile pentru ca desprinderea pe care o simt schiorii acolo este pesemne echivalenta cu acea a branciului pe care emotia o da inimii cand ea se desprinde de la locul ei pentru a cadea in stomac.
Lucrul asta, mai precis acest fel de a se comporta al inimii, mi-a fost confirmat cand, spre sfarsitul clasei a VII-a , intr-o seara de primavara din luna aprilie- inflorisera magnoliile in cismigiu si forsitia, si pomii toti, si totul era o mare verdeata cu insule de alb, de albastru, de galben si de violet- o colega de la o clasa paralela mi-a dat intalnire pe terasa liceului. "

Gabriel Liiceanu- Scrisori catre fiul meu 

Starea de bine pe care am avut-o dupã injecþia cu Pentothal nu a durat mult. În scurt timp, sentimentul cã viaþa mi se scurge din trup a ieºit la suprafaþã din inconºtient. Astãzi, îmi place sã spun cã senzaþia a apãrut în momentul în care mi s-a oprit inima. Când am simþit cã viaþa mã pãrãseºte, s-a trezit în mine un sentiment puternic de groazã. Voiam sã mã agãþ de viaþã mai mult ca orice, dar îmi era imposibil sã fac asta. Priveam cupola mare de sticlã din sala de operaþii. Cupola a început sã se schimbe. A cãpãtat brusc o lucire roºie. Am vãzut chipuri contorsionate care mã priveau de sus. Copleºit de groazã, am încercat sã lupt ºi sã mã apãr de fantomele palide care se apropiau de mine.
Apoi, cupola de sticlã s-a transformat într-un dom transparent care cobora încet peste mine. O ploaie de foc a început sã cadã de sus dar, deºi picãturile erau enorme, niciuna nu mã atingea. Se împrãºtiau în jurul meu ºi din ele apãreau limbi de foc ameninþãtoare, întinse cãtre mine. N-am mai putut evita adevãrul înspãimîntãtor: fãrã îndoialã, chipurile din aceastã lume de foc erau feþele celor condamnaþi. M-a cuprins disperarea, m-am simþit extrem de singur ºi abandonat. Senzaþia de groazã era atît de intensã, încît mã îneca ºi am avut senzaþia cã sînt pe cale sã mã sufoc. Mi-a devenit evident cã eram în iad, iar limbile scãpãrãtoare de foc puteau ajunge la mine în orice clipã.
În acest moment, silueta neagrã a unei fiinþe umane s-a materializat ºi a început sã se apropie. La început am vãzut-o neclar, printre flãcãri ºi nori de fum roºu, dar a devenit rapid tot mai clarã. Era o femeie cu un vãl negru, o femeie zveltã, cu gura fãrã buze ºi cu o expresie în privire care mi-a dat fiori de gheaþã. Când s-a oprit exact în faþa mea, n-am vãzut decât douã orbite negre, goale. Din aceste gãuri însã, creatura mã privea fix. A întins braþele cãtre mine ºi, atras de o forþã irezistibilã, am urmat-o. Respiraþia ei de gheaþã m-a învãluit ºi am intrat într-o lume plinã de sunete tânguitoare, deºi nu vedeam pe nimeni în jur.
În acel moment, i-am cerut creaturii sã-mi spunã cine este. O voce a rãspuns: „Sunt moartea.” Mi-am adunat toate forþele ºi am gândit: „Nu o mai urmez, fiindcã vreau sã trãiesc.” Am trãdat oare acest gând? În orice caz, ea s-a apropiat de mine ºi a pus mâinile pe pieptul meu gol, ca sã cad din nou sub influenþa forþei ei de atracþie. I-am simþit mâinile reci ca gheaþa pe piele, iar orbitele goale mã fixau nemiºcate.

Glimpses of the Beyond, Jean-Baptiste Delacour.

Pãrul de înger


"Pãrul de înger este un fenomen uluitor care, pânã în momentul de faþã, nu a putut fi explicat satisfãcãtor. Este o încântare sã-l zãreºti, fiind alcãtuit din fire mãtãsoase care plouã pe pãmânt ºi aratã superb pe fundalul cerului albastru fãrã nori. Dar e de-ajuns sã întindeþi mâna ca sã-l atingeþi ºi va dispãrea aproape instantaneu, sub ochii voºtri.
Pe mãsurã ce dimineaþa înainta, soarele era tot mai cald ºi mai strãlucitor, iar ziua a devenit una dintre cele mai frumoase, aºa cum nu existã în niciun alt anotimp decât toamna: fãrã nor, calmã, seninã ºi demnã chiar de sudul Franþei.
Cam pe la ora nouã dimineaþa, o apariþie foarte stranie ne-a captat atenþia – o ploaie de pânze de pãianjen care cãdeau din regiunile foarte înalte ºi au continuat sã cadã neîntrerupt pânã la sfârºitul zilei. Aceste pânze nu erau fire simple care pluteau în aer în toate direcþiile, ci fulgi sau ghemotoace perfecte ºi cãdeau cu o vitezã care îndreptãþea presupunerea cã erau cu mult mai grele decât aerul.
Oriunde þi-ai fi întors privirile, vedeai aceiaºi fulgi proaspeþi care continuau sã cadã fãrã întrerupere, sclipind ca stelele atunci când se orientau spre soare … O astfel de ploaie nu a mai fost observatã niciodatã, nici înainte, nici dupã acest eveniment; dar în acea zi, fulgii atârnau în copaci ºi în tufiºuri ºi erau atât de deºi, încât dacã ai fi vrut ºi ai fi fost suficient de harnic, ai fi putut strânge un coº plin.”

Mirelei, care face cea mai buna cafea
din lume. Risul ei ma topeste.

dedicatia din Degete mici // Filip Florian

:):):)

:) stii ca am tinut minte citatul asta de atunci si acum cind l-am citit in carte mi l-am adus aminte. :)