Multi pe acest forum au probleme cu gramatica. E rusinos pentru unii. Hai sa invatam gramatica!!!

Bineinteles. Dar cum multi "stiu" poezii, vorbesc despre literatura si analizeaza Biblia din toate punctele de vedere de ce sa nu stie si gramatica? Nu crezi ca ar fi cazul sa stie lumea unde se pun doi de "i" sau unul singur? Acest forum nu arata clar cine e orb spiritual si cine nu. Suntem noi ortodocsii? Sunt neoprotestantii? De ce? Doar pentru parerile contradictorii? In final, Marion, te intreb: gasesti ceva gresit in a scrie si vorbi corect limba romana?

Gresesti. Are legatura. Uita-te la Martorii lui Iehova. Logic, nu ii poti implica pe toti, dar majoritatea sunt din Ardeal. In Ardeal, se stie, multi unguri sau multi trasi din unguri. Deci daca nu cunosti o sintagma, o alegorie, un epitet, cum iti permiti sa analizezi Biblia? Te mira ca apar nspe mii de religii daca poti ajunge la nspe mii de interpretari? Asadar, fiind la "creatii literare", pe un "forumcrestin", unde se gasesc "Poezii, articole, eseuri etc.", isi poate avea acest topic un loc aici? Bineinteles, forumul vostru, deciziile voastre. A mea e doar propunere.

Pai am spus mai sus

Ntz ntz ntz Marion. Tocmai tu?

Ai spus: "Intrebarea e: de ce aluneca oamenii in dogma ? Din lene, din neputinta, din placerea de-a minti si fii ipocrit ?"

A fi. Un singur "i". Nu a a fii. Tu sa fii. Vrei sa fii.

Infinitivul - întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formeaz? de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/ve?i/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condi?ionalul prezent: ca ?i viitorul, se formeaz? de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. A?/ai/ar/am/a?i/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condi?ionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adic? un singur i. A?/ai/ar/am/a?i/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adic? ?la care începe cu “s?…”).  Se formeaz? de la FI-, ?la cu un singur i, numai c? acum e variabil, c? i se adaug? diverse termina?ii. Iar la persoana a II-a devine s? FII, cu doi i (ca în S? fii acas? la nou? jumate, c? dac? nu, nu mai pupi discotec? o lun?. Sau club, m? rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

eu s? FIU (FI+U)
tu s? FII (FI+I)
el/ea s? FIE (FI+E)
noi s? FIM (FI+M)
voi s? FI?I (FI+M)
ei/ele s? FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formeaz? ca ?i condi?ionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele s? FI fost. (Hehe, s? fi avut eu vârsta ta… / s? fi avut tu experien?a mea...)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, c? doar asta ne intereseaz?): FII ! Cu doi i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. C? vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e gre?eala cea mai frecvent întâlnit?: nu fii, cu doi i. De?i scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru c? în limba român? imperativul negativ la persoana a II-a singular se formeaz?, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Cite?te! Nu citi! Spune! Nu spune! F?! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ?sta, cu un singur i.

Cam asta ar fi, c? atâta îmi vine-n minte acuma.

nu, Dumnezeu nu se uita la diplome. Dar ce legatura are asta cu gramatica? de ce lumea considera ca daca stii gramatica limbii romane bine esti diplomat? de cand trebuie sa fii diplomat sa-ti cunosti propria limba? Iar tu Danielis vii si "ataci" aici pentru ca stii ca esti anagramat.


Reciteste mai sus, m-am simtit lovit in orgoliu la mesajul lui Marion?

cand o sa decizi tu o sa ma mut. confuz in ce? tu mereu esti offtopic, probabil si in relatia cu Hristos.

Ela numele proprii ca: Manuela, se scriu cu litera mare.

Nu-ti suna urat acel "sti"? Nu ti se pare ca bruschezi limba? Corect e "dar stii care este...".

Deloc. In primul rand pentru ca Danielis nu il "joaca" jocul, el chiar il face.
Literar vorbind, e corect.
Marion, ar trebui sa-ti sune urat cacafoniile des folosite. Nu doar "ca/ca" e cacafonie:

CACOFONIA este sonoritatea supãrãtoare a unor silabe alãturate, de multe  ori cu tentã vulgarã. Utilizarea virgulei între cele douã silabe nu este  eficientã, aºadar nu este recomandabilã, pentru cã sunetele respective rãmân  alãturate în continuare.

Evitarea cacofoniei se face prin intermediul  câtorva pãrþi de vorbire, cum ar fi: decât, drept, faptul cã, asemenea, întrucât (în loc de pentru cã), articole proclitice ori pur ºi simplu reformulând  enunþul.

Cele mai frecvente cacofonii sunt: la/la; sa/sa; ca/ca;  ca/ce(ci); cã/ca; cu/co; cã/co; cã/cu; cã/când; cii/ru; pul/a.


    De exemplu:
  Astãzi  facem ora de chimie la laborator./ Astãzi facem ora de chimie în  laborator.
  Aceasta este o politicã care enerveazã electoratul. / aceastã politicã enerveazã  electoratul.
  A întocmit  o analizã economicã care nu se bazeazã pe realitate. / A  întocmit o analizã economicã fãrã sã se bazeze pe realitate.
  Regret cã_colegii mei  nu sunt de acord. / Regret cã nu sunt de acord colegii mei.
  Sunt deprimat, pentru cã caut de mult o soluþie. /Sunt deprimat, întrucât caut de mult o soluþie.

De data asta pleca cãtre exterior.  / De data asta pleca spre exterior.
    Ca consilier are noi  responsabilitãþi. I In  calitate de consilier are noi responsabilitãþi.
  Locuinþa lui este la fel ca casa mea.  / Locuinþa lui este asemenea casei mele.
  A fost desemnat ca candidat la  Senat. / A fost desemnat drept candidat la Senat.
  Trebuie ca cineva sã  rãspundã. / Trebuie sã rãspundã cineva.
  Am venit cu rugãmintea de  a-mi motiva absenþele. / Vã rog sã-mi motivaþi absenþele. / Am rugãmintea sã-mi motivaþi absenþele.
  Cu timpul a înþeles  toate problemele. / In timp, a înþeles toate problemele.
  In timpul acesta vorbea  profesorul. / în  acest timp, vorbea profesorul.
  Tipul acela nu-mi place/ Acel tip nu-mi place.


  *Antonimul pentru cacofonie este eufonie, care înseamnã  succesiune armonioasã de sunete, efect auditiv plãcut.
 

*Norma literarã condamnã folosirea  lui ca ºi (sau a lui ca, virgulã) în loc de ca pentru evitarea cacofoniilor (ºi cu atât mai mult când acest pericol nu  existã), în construcþii de tipul ca ºi consilier/ ca, virgulã, consilier  - care pot fi înlocuite prin construcþii directe precum "a fost  numit consilier" sau "l-a luat drept consilier" ori "în calitate de consilier".