|
Anonymous
Guest
|
 |
« on: 26 October 2004 » |
|
Am citit acum ceva vreme pe un site un dialog intre pastorul baptist Daniel Branzai si preotul ortodox Mihai Oara.Personal mi-au placut parerile amandorura si frumusetea,estetica celor exprimate sincer si - cred - cu cele mai bune intentii. Redau aici mesajele celor doi,ca marturie a faptului ca intre un ortodox si un neprotestant inca mai poate avea loc o discutie competenta si echilibrata.  Mesaj de la Daniel Branzai-18 August 2000
Draga Mihai,
Eu cred ca biserica ortodoxa este un fenomen crestin inghetat in timp si care se refugiaza in vremurile "parintilor bisericii". Cred ca "imbracamintea, ceremonia si, in mare masura, liturghia" ilustreaza spiritualitatea unei societati care nu mai este, care apartine unei vremi de mult apuse... Incercarea de a "transplanta" aceleasi obiceiuri si ritualuri in contextul contemporan duce inevitabil la o forma de schizofrenie, in care realitatea este rupta intre "atunci" si "acum", intre ceea ce se intimpla in biserica si ceea ce se intimpla in afara ei. Acestea sunt numai consideratii personale si nu au drept la generalizare. Cred din toata inima ca, asa cum spui tu, parintii bisericii au detinut adevarul evanghelic in masura in care nu s-au abatut ei insisi de la Biblie. Mai cred insa ca ortodoxie nu poate fi doar ceea ce au produs ei atunci, ci tot ceea ce se manifesta in masele de credinciosi de astazi. A te refugia in adevarul celor de demult si a refuza sa vezi ratacirile celor de astazi inseamna a apara o Biserica sanatoasa cu multe secole in urma, dar bolnava si prada decadentei in vremurile noastre. Solutia nu este "imitarea" unei spiritualitati dintr-un anumit context istoric (vezi cazul inghetarii in timp a celor din miscarea menonitilor), ci atasamentul fata de miscarea Duhului Sfint din contextul actual. Altfel riscam sa aderam la o forma care a gazduit odata miscarea aceasta tainica a Duhului, dar a anchilozat intre timp intr-un sistem de traditii fara trairi autentice, vietuind ca intr-o scoica fara continut, locuind intr-un ambalaj arhaic, prin care viata a tranzitat inspre formele ei contemporane.
Da-mi voie sa dezvolt putin aluzia mea la miscarea "menonita". Stii ca lucrez impreuna cu ei de peste 16 ani. Imi sunt prieteni si am invatat multe de la ei. Valoarea lucrarii lor in Romania este impresionanta. Totusi ... de cite ori intri in zonele unde locuiesc ei (Ohio, Pennsylvania, Indiana, etc) ai sentimentul ca patrunzi intr-o "rezervatie", ca te afunzi intr-un tinut uitat de timp, fara nici un fel de impact asupra societatii americane. Ei incearca acum sa "construiasca" o astfel de "rezervatie" la Patrauti, linga Suceava. Se lovesc insa de "incapatinata rezistenta a romanilor, care nu vor sa preia imbracamintea si obiceiurile europenilor din tarile germanice din vremea lui Simon Menno. Sunt acesti menoniti crestini? Eu cred ca da! Este uniforma lor vestimentara, barba lor sau felul de acoperire a capului la femeile lor obligatoriu pentru toti cei care vor sa fie crestini "adevarati" ? Eu cred ca nu!
Specificul lor nu este "evanghelic", ci germanic (intr-o anumita felie de timp). Greseala lor este ca dau drept "apostolic" un specific cu care apostolii nici macar nu s-au intilnit, deoarece au trait pe un alt palier de civilizatie. Apostolii evrei nu-si radeau barba asa ca ei si nici macar nu purtau pantaloni, ci un fel de cearsafuri infasurate pe trup !
Ca sa ma intelegi mai bine, imi place Hamlet (si in general Shakespeare), dar nu crezi ca as fi caraghios daca as incerca sa apar pe strada imbracat ca personajul de pe scena teatrului, in speranta ca preluind costumatia voi prelua si valorile de caracter "caracteristice" ? (scuzata sa-mi fie exprimarea)
Ma intrebi despre semnul crucii. De ce nu-l practicam?
1. Pentru acelasi motiv pentru care nu practicam nici semnul pestelui, nici o multime de alte taine si obiceiuri "inventate" ca supliment pentru religia in duh si in adevar.
Imi amintesc despre un evanghelic caruia i s-a conditionat libertatea de a vorbi in biserica ortodoxa de facerea semnului crucii. Inventivitatea lui l-a facut sa accepte provocarea si, spre stupoarea tuturor sa-si inceapa cuvintarea cu un foarte exagerat semn al crucii, este drept urmat de o foarte pronuntata proclamare: "Nici n-ajuta, nici nu strica!"
2. Retinerea evanghelicilor fata de semnul crucii este un manifest de protest fata de ideia ca acest semn ar avea valoare de "fapta buna" meritorie in problema iertarii sau a mintuirii. Pentru cei care vad in semnul crucii un fel de talisman cu puteri magice, practicarea lui este un obicei periculos si condamnabil.
3. Un bun cunoscator al limbii ruse mi-a explicat ca in traducerea Bibliei la rusi, in loc de "cine crede si se va boteza va fi mintuit" exista "cine crede si isi face semnul crucii va fi mintuit" (de aici si rivna practicarii acestui semn in ortodoxia rusa). Eu nu stiu daca aceasta este o realitate trista a textului rusesc al Bibliei. Daca este, atunci expresia a semanat foarte multa confuzie si a incurajat o practica fara suport biblic. Te rog sa verifici tu aceasta problema.
4. Pentru evanghelici, crucea ramine un simbol si un principiu. Nasterea lui Christos L-a adus pe Dumnezeu la om, insa doar crucea Lui Christos il poate duce pe om la Dumnezeu.
Ca simbol ea are valoare religioasa numai in cazul in care este dublata de convingeri adecvate. Crucea este singura scara suficient de lunga pentru a atinge pragul cerului. Lucrul pe care nu-l inteleg multi este ca nu este suficient sa-ti atarni o cruciulita la gat, ci ca trebuie sa te asezi tu insuti pe o cruce a pocaintei.
Am vazut de curind un "bumper sticker" pe care scria: "The Cross... is not about Jewelry, it is about Jesus!"
Un prieten al meu povestea ca a auzit intr-un magazin de bijuterii cum o doamna isi intreba sotul: "Ce zici draga, care cruce sa o iau: pe cea de aur sau pe cea cu un omulet pe ea?" (... "the golden one or the one with a little man on it?" ) Ce valoare are purtarea unei cruci cumparate sub intrebarea: "Ce zici draga, care cruce imi sta mai bine?" De fapt, nu noi trebuie sa purtam crucea, ci ea trebuie sa ne poarte pe noi!
Ca principiu, crucea este solutia lui Dumnezeu pentru problema pacatului: moartea Domnului Isus in locul nostru. Dupa cum stii, una din contrazicerile intre catolicici si ortodocsi este (pe linga directia "stinga dreapta" sau invers in facerea semnului crucii) si aceea ca la ordodocsi crucea este goala, in timp ce la catolici, crucea este preponderent infatisata cu trupul Domnului Isus inca rastingit pe ea.
Evanghelicii au facut, cred eu, un pas mai departe, propunind invatatura prin care nici crucea si nici crucea cu trupul, ci numai trupul lui Christos este cel care ne rascumpara inaintea lui Dumnezeu. Crucea, spun evanghelicii, se poate transforma in prilej de idolatrie, cum s-a intimplat si cu corespondentul ei din viata iudaica: "Sarpele inaltat de Moise in pustie" si numit dupa o vreme "Nehustan". Da-mi voie sa citez pasajul din Biblie:
"El (Ezechia) a facut ce este placut inaintea Domnului ... A indepartat inaltimile, a sfaramat stalpii idolesti, a taiat Astarteele, si a sfaramat in bucati soarele de arama, pe care-l facuse Moise, caci copiii lui Israel arsesera pana atunci tamaie inaintea lui: il numeau Nehustan"
S-ar prea putea ca evanghelicii sa fi simtit pericolul idolatriei si sa prefere sa "sfarame in bucati" si acest semn al crucii traditionale (pentru ca veni vorba, cred ca esti convins de totala noastra incapacitate de a cunoaste cum a aratat cruce pe care a fost rastignit Christos. Forma lemnului, sau a lemnelor, este o problema de pura speculatie si preferinte personale).
Cu dragoste,Daniel BranzaiMihai Oara 8-21-2000
Draga Daniel,
Caracterul iconoclastic al credintei neoprotestantilor moderni porneste de la o intentie buna care din pacate este dusa la o concluzie extrema. Intentia buna este aceea de a nu pierde esenta si continutul vietii crestine printr-o atentie prea mare acordata formelor. Uneori, de-a lungul istoriei, oamenii pot pierde relatia dintre forma si continut, dintre simbol si semnificatie. Este adevarat ca sarpele de arama construit de Moise în pustie arata catre Hristos, dar mai târziu evreii au facut din acest obiect un dumnezeu strain de Dumnezeul adevarat. Forma a ramas, dar continutul s-a schimbat. S-a produs un divort între simbol si semnificatia lui initiala.
În mod justificat, credinciosii neoprotestanti doresc sa pastreze nealterate realitatea spirituala si esenta credintei lor. Dar preocuparea pentru esenta în detrimentul formei poate duce la un vid din care însasi esenta îsi pierde realitatea.
Am întâlnit credinciosi neoprotestanti care, ceva mai consistenti decât baptistii de rând în iconoclasmul lor, au dus lucrurile pâna la capat, alungând orice exprimare fizica a credintei lor. Astfel, pentru ei biserica locala îsi pierde orice aspect de grup social vizibil si se exprima doar prin întâlniri spontane în casele credinciosilor. ÃŽntâlnirile lor nu mai au loc duminica ci în mod intentionat în alte zile ale saptamânii. Nu mai exista nici un lider spiritual „vizibilâ€, nici un slujitor al bisericii care sa se ocupe în mod exclusiv de biserica. ÃŽntâlnirile nu mai au nici o structura, oricine (barbat sau femeie) putând sa se ridice oricând ca sa spuna orice considera în mod personal ca vine de la Domnul
Dar, ca niste organisme fara schelet, astfel de grupuri sunt usor zdrobite de valurile dizidentelor interne, ale învataturilor eretice sau ale indiferentei noilor generatii.
Baptistii, pe care îi stimez, ca unul care a crescut între ei, nu merg pâna la asemenea extreme. Exista între baptisti o ramasita de exprimare fizica a evlaviei si o traditie (da, o traditie!) care le da o anumita consistenta. De exemplu întâlnirile bisericii locale au loc în ceea ce traditional a fost în Crestinism ziua Domnului, duminica. În semn de respect, credinciosii se ridica în picioare la citirea Scripturii. Învatatura este data de barbati cu cunostinte teologice. Programul întâlnirilor urmareste o structura previzibila si include învatatura, cântare, frângerea pâinii. Exista un corp de învataturi baptiste care formeaza o traditie baptista transmisa din generatie în generatie.
Nu toate aceste structuri sau traditii sunt explicit descrise în Scriptura, dar ele au o anumita justificare scripturala, asa cum si închinarea ortodoxa îsi are justificarea ei scripturala.
Comparata cu baptistii, Biserica Ortodoxa are o multime de „forme†care s-au acumulat în scurgerea veacurilor. Existenta lor provine nu numai din traditie ci si dintr-o anumita teologie a întruparii si a Împaratiei. Ideile importante ale aceste teologii sunt acestea:
· Materia nu este rea (cum credeau gnosticii) ci poate fi sfintita de prezenta lui Dumnezeu. Iisus Hristos a avut un trup material, real, vizibil.
· Lumea cazuta a devenit „opaca†în sensul ca din cauza pacatului ascunde revelarea lui Dumnezeu. Dar prin sfintire sau îndumnezeire, creatia devine „transparenta†prin aceea ca îl releva pe Dumnezeu.
· Dumnezeu se reveleaza în „icoane†(într-un sens mai larg decât al celor de pe pereti) care poarta chipul si-sau asemanarea Lui. Hristos este icoana Tatalui, omul este icoana lui Hristos, icoanele din biserici (ca obiecte fizice) sunt icoane ale lui Hristos sau ale lui Hristos care ia chip în sfinti. Liturghia este o icoana a slujbei si închinarii din ceruri, dupa cum si modelul templului primit de Moise este o icoana a ceea ce este în ceruri.
· Împaratia lui Dumnezeu invadeaza lumea prin Biserica. Împaratia este aici, dar nu în întregime aici . Împaratia lui Dumnezeu este o revelare si o participare a lui Dumnezeu în creatie. Dumnezeu iubeste creatia, doreste sa se uneasca cu ea si sa se exprime prin ea.
ÃŽntrebarea care se pune nu este „de ce atâtea forme?†ci daca aceste forme au cu adevarat un continut, daca ele sunt „icoane†ale realitatilor spirituale. Este datoria preotilor si a credinciosilor de a pastra întotdeauna vie realitatea spirituala pe care o exprima formele. Acesta este motivul pentru care preotul explica de fiecare data semnificatia unei sarbatori crestine pentru a nu lasa aceasta sarbatoare sa fie doar un prilej de a sta acasa si de a petrece. Se cânta în biserica „fie ca rugaciunea mea sa se înalte la Tine precum tamâia†pentru a aminti credinciosilor ca tamâia este un simbol sau o icoana a rugaciunii care se înalta la Dumnezeu. Aspectul „din alta lume†al icoanelor sfintilor ne amintesc faptul ca noi însine apartinem unei alte împaratii, ca cetatenia noastra este în cer. Semnul crucii este o exprimare în trup al credintei noastre cu privire la mântuire. Biserica se îngrijeste întotdeauna ca simbolurile sa nu ramâna „goaleâ€, ci sa vibreze cu un continut spiritual. Dar toate aceste „forme†nu sunt doar simboluri arbitrare, ci manifestari reale ale ÃŽmparatiei lui Dumnezeu. Ele nu au aparut la întâmplare, ci s-au dezvoltat în cursul multor secole, în practica unei Biserici care era manifestarea ÃŽmparatiei lui Dumnezeu pe pamânt. Numai dispretul fata de aceasta Biserica, urmasa si mostenitoare învataturilor apostolice, îi face pe protestanti sa abandoneze traditiile probate de trecerea timpului.
ÃŽn timp ce protestantii cauta sa alunge aceste forme, ortodocsii dimpotriva cauta sa le practice pentru ca ele sunt exprimarea fizica a ÃŽmparatiei. Pentru protestanti cuvântul cheie este reducerea la esenta, dar pentru ortodocsi cuvintele cheie sunt „împlinireâ€, „exprimare†sau „icoana†(în sensul mai general de reflectare a realitatii spirituale). Pentru protestanti ÃŽmparatia se retrage în sufletele oamenilor. Pentru Ortodocsi ea tâsneste în afara într-o multitudine de culori, imagini, sunete sau miresme de tamâie. Protestantul refuza semnul crucii pentru a evita formalismul. Ortodoxul îsi face semnul crucii ca o exprimare în trup a punerii vietii lui sub crucea Mântuitorului.
Care este rostul protestului protestantului fata de aceste forme? Tu îmi scrii ca protestantii refuza sa-si faca semnul crucii ca protest fata de formalismul unora. Dar voi refuza oare sa duc un buchet de flori sotiei din protest fata de cei care fac gestul acesta fara dragoste, în mod formal? Vor refuza sa ma ridic în picioare la citirea Evangheliei în protest fata de cei care o fac dar apoi o contrazic prin viata lor? Daca unii se roaga pe genunchi si apoi necinstesc pe Dumnezeu, voi refuza oare sa mai îngenunchez?
Formele pe care le resping protestantii îmi canalizeaza viata în anumite directii si sunt o continua aducere aminte a apartenetei mele la Împaratia lui Dumnezeu. Daca dragostea mea fata de Dumnezeu slabeste, atunci postul cerut de Biserica ma obliga sa dau la o parte placerile vietii si sa reflectez din nou la cele sfinte. Daca am pacatuit, spovedania ma obliga sa-mi marturisesc pacatul si sa ma întorc la Dumnezeu. Tamâia îmi aduce aminte ca rugaciunile sfintilor se înalta în mod continuu la tronul lui Dumnezeu. Icoana lui Hristos este o marturie continua a întruparii Cuvântului, a dragostei Celui care s-a facut om din dragoste pentru oameni. În sfârsit, semnul crucii este precum acel cântat al cocosului care ne aduce aminte de Hristos cel rastignit.
ÃŽn absenta acestor forme, credinta noastra devine abstracta, intelectualizata si interiorizata. Protestantul afirma ca nu are nevoie de astfel de „propteleâ€. Ortodoxul este mai umil si recunoaste ca ele îi sunt de folos.
În particular, semnul crucii este si un mod de a ne identifica drept crestini în societate. Prin semnul crucii, ca si prin toate celelalte traditii ortodoxe, ne separam de lume si ne identificam cu Biserica lui Hristos. Riscul de a parea „anacronici†este neglijabil în comparatie cu riscul de a ne confunda cu lumea. Chiar daca, prin slabiciunile noastre, ne simtim stânjeniti sa ne facem în mod public semnul crucii, acest gest este o marturie înaintea lumii. Nu ma intereseaza daca unii îl fac strict formal. Acestia vor sfârsi prin a-l vedea ca o forma goala, care poate fi abandonata. Dar eu nu vreau sa-mi fac semnul crucii în mod formal, ci în deplina cunostinta cu privire la semnificatia lui.
Traditiile ortodoxe sunt cu atât mai importante într-o societate moderna ca cea americana, sau mai de curând, cea româneasca. Practicându-le, vom aparea ciudati sau chiar nebuni înaintea lumii. Semnul crucii, icoanele, tamâia si vesmintele preotesti îi vor face pe multi sa râda si sa-i batjocoreasca pe crestini. Avem nevoie de curaj si de umilinta pentru a accepta acest statut de „anacroniciâ€, dar marturia noastra va avea mai mare putere printre cei care vad crucea ca o nebunie sau un prilej de poticnire.
Cu dragoste,Mihai P.S. Citind aceste doua scrisori,nu am dat dreptate nici unuia in mod categoric ..mai degraba,am stiut ca amandoi au dreptate. :oops: Viata cu Hristos,atat in ortodoxie,cat in oricare alta forma de exprimare a trairii spirituale,este,oricum,frumoasa ca o sarbatoare! Julia
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
michael
Cinci Talanţi
 Offline
Posts: 7.894
|
|
« Reply #1 on: 26 October 2004 » |
|
Mihai Oara, dupa cate cunosc, nu este inca preot, dar este clar ca va fi! Daca este cineva interesat sa citeasca o carte dragutza scrisa de D B, uite adresa: http://roboam.com/Amintiri/amintiri_cu_sfinti_intro.htm Mie mi`a placut enorm!! |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
michael
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 7.894
|
|
« Reply #2 on: 26 October 2004 » |
|
Iar asta ma uns la suflet:
"Un copil a stat cu bunica lui intr-o dupa-amiaza insorita in interiorul unei catedrale. Lumina patrundea multicolor prin vitraliile care infatisau chipuri de slujitori ai lui Dumnezeu de pe paginile Scripturilor si din filele de istorie. Dupa ani si ani de zile, cineva l-a intrebat la un examen de teologie:
"Ce este un sfant?"
Cu reminscenta unei amintiri inca vie in suflet, copilul de alta data a raspuns:
"Un sfant este un om care lasa lumina sa straluceasca prin el!"
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #3 on: 27 October 2004 » |
|
Ai dreptate,cartea e deosebita!O multime de lucruri m-au impresionat si mi-au bucurat inima...Redau mai jos cateva versuri,sa le starnesc si mai mult curiozitatea celor care nu prea au de gand sa foloseasca link-ul cu pricina. "Mi-s ochii tristi si fruntea obosita
de-atata asteptare si rabdare
mi-e inima bolnava, istovita
de grea si indelunga alergare
si plange ca o pasare ranita.
Cand ochii mei inchid si cad in mine
plutesc si sui Golgota pana sus
O voce, un ecou din adancime
imi spune - viata e sus
margaritarul lui Hristos e-n tine". - Parintele Valeriu GafencuValeriu Gafencu (24 decembrie 1921 – 18 februarie 1952) este unul din cei care au „rămas†prin fapte cu adevărat exemplare. S-a născut în comuna Sângerei (judetul Bălti). Arestat datorită apartenentei la Frătiile de Cruce, după rebeliunea legionară din ianuarie 1941, a rămas în detentie si după lovitura de stat de la 23 august 1944, când a refuzat să semneze cererea de eliberare conditionată. Nu era deloc un fanatic obtuz. Cea mai bună dovadă (tocmai pentru că a avut deplină acoperire în fapte) se găseste în scrisorile sale din închisoare, trimise familiei: „Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toti. Este o cale atât de greu înteleasă si acceptată de oameni, dar sunt convins că ea este singura care duce spre Fericire. Şi dacă privesc la Viata mea, o mărturisesc deschis, regret din toată inima păcatele si greselile săvârsite, dar sunt fericit că Dumnezeu, cu darurile lui minunate, mi-a luminat calea, întărindu-mi credinta spre desăvârsirea Iubirii si spre apărarea scânteii de adevăr, ce ne-a fost sădită în Inimă. Iar dacă-mi văd viitorul, îl văd luminos cu sufletul si mintea luminată de adevărâ€; „Nu există fericire adevărată decât în Iisus Hristos. Pe aceea căutati de o realizati. Nu vă uitati la felul cum întelege si trăieste lumea viata. Voi aveti un îndreptar de viată – calea crestină – si după acest îndreptar călăuziti-vă pasii†(Studentul Valeriu Gafencu – „Sfântul închisorilor din Româniaâ€, coordonare si cuvânt înainte de Nicolae Trifoiu, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 1998, p.168, 154). A fost un trãitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o si cinstit-o cu dragoste. In inchisoare a compus poezii, care se cântau în celule, adevãrate rugãciuni închinate lui Dumnezeu. Astazi, aceste poezii se cântã în Bisericã, pe muzica lui Mihai Lungeanu.
Fragment preluat de pe http://romfest.org/rost/oct2003/gafencuend.shtml |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
marius
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 7.341
floricel
|
|
« Reply #4 on: 30 April 2006 » |
|
Protestantul refuza semnul crucii pentru a evita formalismul. Ortodoxul îsi face semnul crucii ca o exprimare în trup a punerii vietii lui sub crucea Mântuitorului.
Care este rostul protestului protestantului fata de aceste forme? Tu îmi scrii ca protestantii refuza sa-si faca semnul crucii ca protest fata de formalismul unora. Dar voi refuza oare sa duc un buchet de flori sotiei din protest fata de cei care fac gestul acesta fara dragoste, în mod formal? Vor refuza sa ma ridic în picioare la citirea Evangheliei în protest fata de cei care o fac dar apoi o contrazic prin viata lor? Daca unii se roaga pe genunchi si apoi necinstesc pe Dumnezeu, voi refuza oare sa mai îngenunchez?
Formele pe care le resping protestantii îmi canalizeaza viata în anumite directii si sunt o continua aducere aminte a apartenetei mele la Împaratia lui Dumnezeu. Daca dragostea mea fata de Dumnezeu slabeste, atunci postul cerut de Biserica ma obliga sa dau la o parte placerile vietii si sa reflectez din nou la cele sfinte. Daca am pacatuit, spovedania ma obliga sa-mi marturisesc pacatul si sa ma întorc la Dumnezeu. Tamâia îmi aduce aminte ca rugaciunile sfintilor se înalta în mod continuu la tronul lui Dumnezeu. Icoana lui Hristos este o marturie continua a întruparii Cuvântului, a dragostei Celui care s-a facut om din dragoste pentru oameni. În sfârsit, semnul crucii este precum acel cântat al cocosului care ne aduce aminte de Hristos cel rastignit.
În absenta acestor forme, credinta noastra devine abstracta, intelectualizata si interiorizata. Protestantul afirma ca nu are nevoie de astfel de 'proptele'. Ortodoxul este mai umil si recunoaste ca ele îi sunt de folos.
ÃŽn particular, semnul crucii este si un mod de a ne identifica drept crestini în societate. Partial de acord. Trebuie sa iti manifesti cumva apartenenta la un crez in societate. Cum o faci insa e important. Când postiţi, să nu faceţi ca fariseii ..
Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarniciiSi o intrebare: care era formalismul de care se folosea Isus Hristos ? Isi facea El cruce ca sa semnaleze societatii ca apartine lui Dumnezeu ? Ce vrea Dumnezeu de la noi ca sa-I fim placuti, forma sau esenta ? |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
marius
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 7.341
floricel
|
|
« Reply #5 on: 30 April 2006 » |
|
Ce vrea Dumnezeu de la noi ca sa-I fim placuti, forma sau esenta ?
De fapt forma fara esenta este idolatrie. Iar esenta fara forma nu este posibila, sau este posibila in lumea fizica numai ptr. aceia care n-au capacitatea de-a vedea esenta dincolo de forme. (orbii) Cei ce au urechi de auzit si ochi de vazut..Ce sa vezi sau sa auzi asa special ? Toata lumea are ochi si urechi. De ce numai unii "vad" ? Ptr. ca lumea spirituala este primordiala si esentiala, lumea fizica moare si se dezintegreaza, dar cea spirituala ramane, e vesnica. La acest tip de "vedere" se refera Mantuitorul mai sus. |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
mircea
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 15.122
|
|
« Reply #6 on: 30 April 2006 » |
|
23. ªi zicea cãtre toþi: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã-Mi urmeze Mie; Isus
E prea grea Doamne, da uite ca am gasit ceva mai usor; ii fac semnul....
ps: sa nu cumva si rasplata sa fie tot simbolica...
|
|
|
|
|
Logged
|
39. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui ce va face rau; Isus
|
|
|
|
ALEXANDRU DAN
Guest
|
|
« Reply #7 on: 05 May 2006 » |
|
Un topic de referinta.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
augustin717
Patru Talanţi
Offline
Posts: 4.173
Pogorarea Sf. Duh
|
|
« Reply #8 on: 05 May 2006 » |
|
Dak,
Daca iti faci semnul Crucii, inseamna automat ca gata, nu-ti mai iei crucea si nu-i mai urmezi lui Hristos?
|
|
|
|
|
Logged
|
"...nu cu ochii trupului vazandu-te, ci cu dorul inimii crezand..."
|
|
|
BenderAleosha
moderator.
Patru talanţi
Offline
Posts: 1.653
|
|
« Reply #9 on: 06 May 2006 » |
|
Dak, Daca iti faci semnul Crucii, inseamna automat ca gata, nu-ti mai iei crucea si nu-i mai urmezi lui Hristos? Imi permit sa rasp si eu: nu, nu inseamna neaparat ca nu-ti mai iei crucea, dar nici nu ca ai vreo treaba cu Cel ce a murit pe ea. |
|
|
|
|
Logged
|
sunt simplu. prea complicat ca sa explic.
|
|
|
augustin717
Patru Talanţi
Offline
Posts: 4.173
Pogorarea Sf. Duh
|
|
« Reply #10 on: 06 May 2006 » |
|
"Iara mie sa nu-mi fie a ma lauda fara numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos..."
"Cuvantul Crucii este nebunie celor ce pier, dar noua, celor ce ne mantuim, puterea si intelepciunea lui Dumnezeu..."
Stiu ca Apostolul nu se gandeste in primul rand aici la semnul Crucii, dar in plan secund probabil ca da.
Semnul Crucii, oricum ar fi facut, si masinal , tot ramane o marturisire a lui Hristos inaintea oamenilor.
Deja avem dovezi clare si explicite ca in secolul al doilea crestinii isi insemnau fruntea si pieptul cu semnul Crucii si atribuiau o provenienta apostolica acestei practici, lucru cu totul credibil.
|
|
|
|
|
Logged
|
"...nu cu ochii trupului vazandu-te, ci cu dorul inimii crezand..."
|
|
|
mircea
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 15.122
|
|
« Reply #11 on: 06 May 2006 » |
|
Semnul Crucii, oricum ar fi facut, si masinal , tot ramane o marturisire a lui Hristos inaintea oamenilor. 23. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevărSi hai sa admitem ca si daca nu este "in duh", acel gest "masinal"(materie), de-a lungul timpului, il va determina pe cel care il face sa progreseze spiritual.. Dar ce te faci cu cei care il vor transforma intr-un idol? Ce ne facem cu cei care cred mai mult in semnului crucii decat in credinta. Nu degeaba zice Domnul: " Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! ". Mai mare este marturia lor. 21. Fiilor, păziţi-vă de idoli.Nu, Domnul nu este "gelos" pentru El, ci pentru noi. |
|
|
|
|
Logged
|
39. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui ce va face rau; Isus
|
|
|
bogdanmate
Un talant
Offline
Posts: 4
|
|
« Reply #12 on: 08 May 2006 » |
|
De-a lungul istoriei, crestinii se insemnau cu semnul Crucii pentru ca credeau ca acest semn al Crucii ii va pazi de rele. Nu era o marturie fata de restul lumii, ci un gest cu care incepeau orice lucrare sau drum. Era, daca vreti, o supunere a lor in fata Crucii (si implicit a Celui ce a fost rastignit pe ea). Spre deosebire de ziua de azi, in vechime crestinii credeau in puterea Crucii. Desi astazi se declama aceasta putere, aceste cuvinte nu au ramas decat un exercitiu filosofic. E trist, pentru ca asta ascunde secularizarea omului - departarea lui de lumea lui Dumnezeu, cu tainele ei cele ascunse.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
michael
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 7.894
|
|
« Reply #13 on: 09 May 2006 » |
|
"taine ascunse" mda... o fi si asta o iegsprimare elevata...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Liviu SJ
Guest
|
|
« Reply #14 on: 09 May 2006 » |
|
De-a lungul istoriei, crestinii se insemnau cu semnul Crucii pentru ca credeau ca acest semn al Crucii ii va pazi de rele. Nu era o marturie fata de restul lumii, ci un gest cu care incepeau orice lucrare sau drum. Era, daca vreti, o supunere a lor in fata Crucii (si implicit a Celui ce a fost rastignit pe ea). Spre deosebire de ziua de azi, in vechime crestinii credeau in puterea Crucii. Desi astazi se declama aceasta putere, aceste cuvinte nu au ramas decat un exercitiu filosofic. E trist, pentru ca asta ascunde secularizarea omului - departarea lui de lumea lui Dumnezeu, cu tainele ei cele ascunse.
In antichitatea crestina au existat mai multe semne "definitorii" pentru crestini. Unul fiind pestele. Pe ce criterii s-a "ales"/impus crucea? Si daca Domnul ar fi murit tras pe roata...ne faceam semnul rotii? Semnul in sine nu are nimic magic , iar pericolul de a da mai multa importanta semnului crucii decat purtarii crucii zilnic este evident la majoritatea romanilor... |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
reloaded 2033
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.443
avatarul cu surprize
|
|
« Reply #15 on: 09 May 2006 » |
|
Asa vad un dialog decent.  pe viitor, scuteste-ne de montajele tale fotografice atit de geniale. |
|
|
|
« Last Edit: 09 May 2006 by Chroma Key »
|
Logged
|
"Eu ascult muzica specifica aurei mele precum si grupei sangvine. Am citit un studiu care spunea ca muzica trebuie selectata ca si alimentele.... Muzica ce ii face bine unui om cu aura verde poate sa-i dauneze grav sanatatii unuia cu aura rosie..." [un mare intelept in viata]
|
|
|
marius
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 7.341
floricel
|
|
« Reply #16 on: 10 May 2006 » |
|
Uite cum vad eu un dialog decent intre un ortodox si un protestant: Protestantul: Renunta te rog la toate dogmele tale ortodoxe care nu pot fi verificate cu Biblia . Ortodoxul: Renunta si tu la usurinta cu care comentezi Biblia ca si cum ai rezolva ecuatii matematice. Prote: ok, si atunci ce mai ramane sa discutam ? Orto: cum sa fim mai buni ? Prote: De acord. Cum ? Orto: Nu stiu. Poate doar sa incercam.  |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
reloaded 2033
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.443
avatarul cu surprize
|
|
« Reply #17 on: 10 May 2006 » |
|
Ar putea fi un inceput...
|
|
|
|
|
Logged
|
"Eu ascult muzica specifica aurei mele precum si grupei sangvine. Am citit un studiu care spunea ca muzica trebuie selectata ca si alimentele.... Muzica ce ii face bine unui om cu aura verde poate sa-i dauneze grav sanatatii unuia cu aura rosie..." [un mare intelept in viata]
|
|
|
Laura
Patru Talanţi
Offline
Posts: 4.471
|
|
« Reply #18 on: 03 March 2007 » |
|
Mihai Oara 8-21-2000
Draga Daniel,
Caracterul iconoclastic al credintei neoprotestantilor moderni porneste de la o intentie buna care din pacate este dusa la o concluzie extrema. Intentia buna este aceea de a nu pierde esenta si continutul vietii crestine printr-o atentie prea mare acordata formelor :lool: omul acesta habar n-are de ce nu se inchina neoprotestantii la icoane ,dar vorbeste in dreptul lor . |
|
|
|
|
Logged
|
"After silence, that which comes nearest to expressing the inexpressible is music." Aldous Huxley
|
|
|
augustin717
Patru Talanţi
Offline
Posts: 4.173
Pogorarea Sf. Duh
|
|
« Reply #19 on: 03 March 2007 » |
|
Poate ca totusi stie el ceva, dupa atatia ani petrecuti aolo. Si vrea sa fie si cuviincios, presupunand numai intentii nobile  |
|
|
|
|
Logged
|
"...nu cu ochii trupului vazandu-te, ci cu dorul inimii crezand..."
|
|
|
ape_limpezi
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 9.043
|
|
« Reply #20 on: 03 March 2007 » |
|
numai sa se abtina de la bautura, nu de alta dar sa nu-l vedem si pe el pe contrasens ca pe popa ala |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Laura
Patru Talanţi
Offline
Posts: 4.471
|
|
« Reply #21 on: 03 March 2007 » |
|
Poate ca totusi stie el ceva, dupa atatia ani petrecuti aolo. Si vrea sa fie si cuviincios, presupunand numai intentii nobile de fapt incearca diplomatic sa devieze discutia de la adevarul( suparator pare-se pentru el) ca neoprotestantii cauta sa se inchine in duh si in adevar dupa modelul lasat de Domnul Isus in Scriptura. |
|
|
|
|
Logged
|
"After silence, that which comes nearest to expressing the inexpressible is music." Aldous Huxley
|
|
|
augustin717
Patru Talanţi
Offline
Posts: 4.173
Pogorarea Sf. Duh
|
|
« Reply #22 on: 03 March 2007 » |
|
duminica duc o iaga de vin la beserica shi bem dupa laturgie :grin:
|
|
|
|
|
Logged
|
"...nu cu ochii trupului vazandu-te, ci cu dorul inimii crezand..."
|
|
|
Laura
Patru Talanţi
Offline
Posts: 4.471
|
|
« Reply #23 on: 03 March 2007 » |
|
duminica duc o iaga de vin la beserica shi bem dupa laturgie :grin:
unde? unde ? :grin: chiar de unde esti tu , Augustin ? |
|
|
|
|
Logged
|
"After silence, that which comes nearest to expressing the inexpressible is music." Aldous Huxley
|
|
|
ape_limpezi
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 9.043
|
|
« Reply #24 on: 03 March 2007 » |
|
halal liturghie!!! :ouch: ...defapt... ca bine spui... liturghia oamenilor beti |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
