Coranul este o imitare din punctul de vedere al celor care nu il cunosc , daca este asa, atunci si Biblia este o mare imitatie (cel putin prima parte) dupa Epopeea lui Ghilgames si dupa cartea veche a mazdeismului !Locul de geneza a maniheismului primitiv
Hai sa vedem David, daca ai dreptate!
Zarathustra (Zoroastru) (628-551 i.C), (
in ce perioada se petrece exodul David ?)reformator religios iranian, este fondatorul religiei ce-i poarta numele (Zoroastrism). Asemenea altor mari reformatori religiosi (Buddha, Confucius s.a.), personalitatea lui Zarathustra, creatorul celei mai importante religii a Iranului preislamic, a intrat de timpuriu in legenda. Din putinele date despre viata sa reiese ca s-a nascut si a trait in primii 30 de ani in estul Iranului, departe de lumea civilizata a Asiei Occidentale, inainte de unificarea Iranului sub Cirus II cel Mare. Era preotul unui Ahura (zeitate) numit Mazda ("cel intelept") care, in cursul unei viziuni l-a insarcinat sa predice adevarul. Devenit adversar al preotimii zeului Mithra, Zarathustra, propovaduind rugaciuni in locul sacrificiilor sĂÂąngeroase, a fost obligat sa se refugieze in tinutul numit in Avesta Aryana Vaejah (Chorasmia), la curtea unui dinast local (kavi) - Vistaspa, pe care-l converteste la noua religie. Moare la vĂÂąrsta de 77 ani.
Preceptele noii credinte, Zarathustra le strĂÂąnge sub forma a 17 imnuri (Gathas) transmise secole de-a rĂÂąndul numai oral si care formeaza partea cea mai veche a Avestei, cartea sfĂÂąnta a zoroastrismului. Alte surse pentru cunoasterea invataturii lui sunt cartile scrise in pahlavi (persana medie) catre sfĂÂąrsitul epocii sassanide, precum si relatarile diferitilor autori greci. Ceea ce distinge Zoroastrismul, bazat pe o viziune esential moralista asupra vietii, de religia persana anterioara, sunt aspectele sale monoteiste si dualiste, ultimele mai ales cosmogonice si etice. Caracterul monoteist este determinat de considerarea lui Ohrmazd (Ahura Mazda) ca zeul suprem si singurul demn de adoratie. De la numele divinitatii supreme (Ahura Mazda), doctrina sa
a primit si numele de Mazdeism. Cat despre Ghilgames, cateva randuri pentru comparatie:Ghilgames in cautarea nemuririi
Eroul, Ghilgames, regele Uruk-ului, era deja celebru in epoca arhaica, si au fost regasite si citeva episoade din versiunea sumeriana a vietii sale legendare. Dar, in ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgames, este opera geniului semitic : a fost compusa in limba akkadiana , pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una dintre cele mai emotionante legende despre cautarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al unei intreprinderi care parea sa aiba toate sansele de reusita. Aceasta saga care debuteaza cu excesele erotice al unui erou dublat de un tiran, dezvaluie, in ultima instanta, inaptitudunea virtutilor pur eroice de a transcende radical conditia umana.
Si totusi, era intr-o proportie de doua treimi fiinta divina, fiul zeitei Ninsun si al unui muritor. De la inceput, textul exalta omniscienta sa si marile constructii pe care le-a facut. Dar imediat dupa aceea ni se prezinta imaginea unui despot care violeaza femeile si fetele, si-i extenueaza pe barbati in munci grele. Locuitorii ii implora pe zei si acestia hotaresc sa creeze un urias, in stare sa-l infrunte pe Ghilgames. Acest semi-salbatic, care primeste numele de Enkidu, traieste in pace cu fiarele ; toti se adapa la acelasi izvor.
Ghilgames afla de existenta lui, la inceput in vis apoi din spusele unui vinator care il zarise. El trimite o curtezana care sa-l seduca prin farmecele sale si sa-l aduca la Uruk. Asa cum prevazusera zeii, cei doi luptatori se masoara de indata ce se intilnesc. Ghilgames iese victorios, dar el se imprieteneste cu Enkidu si face din acesta tovarasul sau. La urma urmei, planul zeilor n-a esuat ; de acum inainte Ghilgames isi va arata puterea in ispravi eroice.
2
Intovarasit de Enkidu, el se indreapta catre o padure indepartata si fabuloasa de cedri, pazita de o fiinta monstruoasa si atotputernica Huwawa. Cei doi eroi il doboara, dupa ce i-au taiat, in prelabil, cedrul sacru. Revenind in Uruk, Ghigames este remarcat de Istar. Zeita il invita sa se casatoreasca cu ea, dar el refuza cu insolenta. Umilita, Istar isi implora tatal, Anu, sa creeze " taurul ceresc ", pentru a-l distruge pe Ghigames si cetatea lui. Anu la inceput refuza, dar se inclina atunci cind Istar il ameninta ca va da drumul mortilor din Infern sa urce la lumina. " Taurul ceresc " se napusteste asupra Uruk-ului si mugetul sau doboara sute de oameni de-ai regelui. Enkidu totusi reuseste sa-l prinda de coada si Ghilgames ii implinta spada in ceafa. Furioasa, Istar se urca pe zidurile cetatii si il blestema pe rege. Imbatat de victoria lor, Enkidu smulge o coapsa a taurului ceresc si o azvirle in fata zeitei, acoperind-o de injurii. Este momentul culminant al destinului celor doi eroi ; dar, totodata, prologul unei tragedii. In aceeasi noapte, Enkidu viseaza ca a fost condamnat de zei. A doua zi cade bolnav si se stinge dupa douasprezece zile.
O schimbare neasteptata pune stapinire pe Ghilgames si il face de nerecunoscut. Timp de sapte zile si sapte nopti el isi plinge prietenul si refuza sa-l inmorminteze sperind ca tinguirile sale vor sfirsi prin a-l invia. De abia cind corpul lui Enkidu incepe sa se descompuna, Ghilgames se indupleca si Enkidu este inmormintat cu mult fast. Regele paraseste cetatea si rataceste in desert gemind : " Nici eu, murind, n-am sa mai fiu, precum Enkidu ? " (tableta IX, coloana I, r 4). El este terorizat de ideea mortii. Aventurile eroice nu-l mai pot alina. De acum inainte, singurul sau tel este sa scape de destinul oamenilor, sa cistige nemurirea. El stie ca renumitul Utnapistim, scapat din potop, traieste inca, si se hotareste sa mearga in cautarea lui. Calatoria sa abunda in incercari de tip initiatic.
Top
3
El soseste la muntele Masu si gaseste poarta prin care Soarele trece zilnic. Poarta este vegheata de o pereche de oameni-scorpioni , pe care numai "vazindu-i, omul moare "( XII, II, 7). Neinvinsul erou este paralizat de groaza si se prosterneaza supus. Dar oamenii-scorpioni recunosc partea divina din Ghilgames si ii dau voie sa patrunda in tunel. Dupa douasprezece ore de mers prin intuneric, Ghilgames razbate de cealalalta parte a muntelui, intr-o gradina miraculoasa. La o anumita distanta, la malul marii el o intilneste pe nimfa Siduri si o intreaba unde se afla Udnapistim. Siduri incearca sa-l faca sa-si schimbe parerea : " Cind zeii i-au faurit pe oameni, ei au harazit oamenilor moartea, viata au pastrat-o pentru ei. Tu, Ghilgames, satura-ti pintecele. Fii vesel ziua si noaptea. Fa sarbatoare din fiecare zi, cinta si joaca ziua si noaptea. . . " (X, III, 6-9).
Dar Ghilgames persista in hotarirea sa si atunci Siduri il indreapta spre Ursanabi, corabierul lui Utnapistim, care se afla in vecinatate. Ei traverseaza Apele mortii si ajung pe malul unde traia Utnapistim. Ghilgames il intreaba cum a dobindit nemurirea. El afla cu acest prilej legenda potopului si hotarirea zeilor de a-l face pe Utnapistim si pe sotia lui " rude " ale zeilor, asezindu-i la " gurile fluviului ". Dar, il intreaba Utnapistim pe Ghilgames, " pentru tine cine va chema pe zei in adunare, ca sa poti sa gasesti viata pe care tu o cauti ? " (XI, 198). Urmarea cuvintului sau este neasteptata : "Vino, incearca sa nu te culci si sa nu dormi sase zile si sapte nopti " (XI, 199). E vorba, desigur, de cea mai dura proba initiatica ; a invinge somnul, a ramine treaz echivaleaza cu o transmutare a conditiei umane. Trebuie sa intelegem ca Utnapistim, stiind ca zeii nu-i vor darui nemurirea, ii sugereaza lui Ghilgames sa o cucereasca prin intermediul unei initieri ? Eroul trecuse deja unele incercari :
4
calatoria prin tunel, ispitirea Sidurei, traversarea Apelor mortii. Erau intr-o oarecare masura incercari de tip eroic. De data aceasta este vorba de o proba de tip spiritual, caci numai o forta exceptionala de concentrare poate sa-l faca pe un om capabil sa ramina treaz sase zile si sapte nopti. Dar Ghilgames adoarme indata si Utnapistim exclama sarcastic : " Priviti-l pe omul cel tare care cauta nemurirea : somnul, ca un vint puternic, a navalit asupra-i ! " (203-204). El doarme sase zile si sapte nopti fara intrerupere, si cind Utnapistim il trezeste, Ghilgames il mustra ca l-a trezit dupa ce abia a atipit. Cedeaza insa, in fata evidentei si incepe sa se vaite : " Ce sa fac, Utnapistim, incotro sa ma duc ? Un demon a pus stapinire pe trupul meu ; in camera in care dorm locuieste moartea, si oriunde as pleca moartea e linga mine ! " (230-234).
Ghilgames se pregateste acum sa plece inapoi, dar in ultima clipa, la sugestia nevestei sale, Utnapistim ii reveleaza un secret al zeilor : locul unde se afla planta care ii reda tineretea. Ghilgames coboara in fundul marii, o culege si, intru-totul fericit, reia drumul intoarcerii. Dupa citeva zile de mers, zareste un izvor cu apa proaspata si se pregateste sa se scalde. Atras de mireasma plantei, un sarpe iese din apa, o maninca si isi schimba pielea*. In hohote, Ghilgames se plinge lui Utnapistim de nenorocul sau. Se poate citi in acest episod esecul unei noi probe initiatice : eroul n-a stiut sa profite de un dar nesperat ; pe scurt, i-a lipsit intelepciunea. Textul se termina abrupt : sosit la Uruk, Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile.
S-a vazut in Epopeea lui Ghilgames o ilustrare dramatica a conditiei umane, definita prin inevitabilitatea mortii. Totusi, prima capodopera a literaturii universale lasa deasemenea sa (* ne putem intreba de ce n-a mincat-o pe loc, dar Ghilgames si-a pastrat-o pentru mai tirziu)
Asta da asemanare cu biblia!
