Înºtiinþare 1983



Dumnezeu vorbeºte însã, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama

pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit ºi cu totul destoinic pentru orice lucrare bunã

 

 

PARTEA ÎNTÂI

Mi se pãrea cã mã gãsesc în mijlocul unui popor foarte mare la numãr: cât cuprindeam cu ochii erau numai credincioºi care stãteau în picioare înaintea Domnului. Deodatã a apãrut deasupra o luminã foarte puternicã, cum apare fulgerul pe cer, cu deosebirea cã fulgerul apare si dispare, însã lumina aceasta a rãmas într-un nor luminos cam la trei metri deasupra poporului si din lumina aceea se auzea vocea Domnului ca un glas de tunet si tot poporul era cuprins de groazã. Mie mi s-a îngroºat limba în gurã si nu am mai putut miºca buzele de frica Domnului. Am vrut sã repet cuvintele Domnului ca sã nu pierd conþinutul lor, cãci era de mare valoare, dar nu am putut vorbi. Totuºi, aproape de sfârºitul lucrãrii, am primit din nou putere ºi am început sã rostesc cu glas tare ce am auzit pe Domnul spunând. Atunci m-am trezit din vis, cã eu vorbeam cu voce tare ce am auzit, dar au fost ultimele cuvinte. M-am ridicat ºi m-am dus afarã din salon ºi am scris cuvintele Domnului ce le-am auzit, ca sã nu le uit. Si iatã care au fost aceste cuvinte: "Iatã ce zice Cel ce e Viu în vecii vecilor, Acel ce era, este ºi o sã vinã în curând cãtre tine poporule. Cerceteazã-þi cãile ºi umbletele, cãci iatã mersul tãu nu-i bun ºi umbletele tale nu îmi sunt plãcute, cãci ºchiopãtezi pe cãrare. Schimbã-þi mersul ºi intrã în alinierea dreaptã ºi înainteazã dupã plan în vederea orânduirilor drepte înspre punctul de neprihãnire ºi sfinþenie, cãci iatã vine vremea, în scurt timp, ºi nu-i mult ºi va trebui sã dai socotealã de nãdejdea care este în tine, ºi dacã astãzi nu-þi iei hotãrâri noi de trezire, sfinþenie ºi apropiere de Mine, nu vei putea sta în picioare în ziua si vremea aceea. Dar cu cei ce se sfinþesc, Mã ascultã ºi Mã preþuiesc, voi face în vremea aceea lucruri mari ºi voi dovedi în faþa celor ce nu Mã cunosc cã sunt copiii Mei, ºi voi întãri mãrturia lor prin semne ºi minuni. Da, Amin, da Amin, vin curând. Pregãtiþi-vã cã timpul e scurt, zice Cel ce-i viu în vecii vecilor, Cel ce vine în scurtã vreme ºi va rãpi Biserica."

Dupã ce am scris aceste cuvinte, m-am întors din nou în salon în pat ºi cugetam la tot ce s-a dat ºi îmi fãceam eu personal control asupra stãrii mele si mã întrebam: "Care sunt umbletele care nu-i plac Domnului?" si Duhul Domnului din nou a continuat lucrarea. Mã vedeam ca în mijlocul unui popor mare   la   numãr.   Cuvintele   Domnului   au   produs   aceleaºi frãmântãri si întrebãri în inima poporului, si se întrebau: "Care este mersul care nu e bun pe cãrare, care sunt umbletele care nu sunt plãcute Domnului si care sunt hotãrârile noi pe care le cere Domnul?"  Poporul cerea  ca  Domnul  sã-i spunã  mai amãnunþit tot ce nu era plãcut Domnului si ce hotãrâri noi sã ia. Duhul Domnului care cunoºtea toate întrebãrile poporului, a rãspuns, dar de data aceasta nu cu glas ca de tunet, ci cu glas mângâietor, ca de mamã ce îºi sfãtuieºte copiii: "Iatã mersul care nu este bun si umbletele ce nu îmi sunt plãcute si ºchiopãtarea ta, poporule, pe cãrare: Legãturi strãine, poveri strãine ºi mâini întinate."

A arãtat câteva puncte din legãturile strãine: vorbiri de rãu, clevetiri, minciuni, cugete întinate si împotrivire la naºtere de copii. Poverile strãine sunt: ura, cearta, mânia, iuþimea, strigarea, murmurul, cârtirea si mândria; iar mâinile întinate: certuri,   neînþelegeri  în  familie,   lucruri   neîngãduite,   beþia, necurãþia, curvia, câºtiguri mârºave, furtiºaguri, lucruri extrase de la locul de muncã. Acestea sunt punctele de care poporul e vinovat în mai micã sau mai mare mãsurã. Domnul s-a oprit la fiecare din aceste puncte ºi a arãtat cã unii zic cã ei nu sunt vinovaþi, cã ei se tem de Domnul si se pãzesc de pãcat. Da, în mare, ei se pãzesc de aceste pãcate, dar vrãjmaºul a reuºit pe nesimþite sã întineze aproape tot poporul dacã nu direct, atunci indirect, ºi fiecare ne-am fãcut vinovaþi înaintea Domnului. Domnul a arãtat cã mulþi zic cã nu sunt vinovaþi de vorbirea de rãu si ei nu vorbesc de rãu pe nimeni ºi nu aduc vorbe de ocarã la adresa nimãnui, dar totuºi Domnul a zis cã tot poporul în întregime, e vinovat de acest pãcat, din pricinã cã noi purtãm vorbele din gurã în gurã, de la unii la alþii, câte o vorbã despre unele persoane, si de cele mai multe ori sunt vorbe neadevãrate ºi fãrã nici un temei. Noi nu ne dãm seama cã prin aceste vorbe duhurile vãtãmãtoare au scopul sã aducã ponegriri ºi dispreþ la adresa unor persoane ºi astfel vrãjmaºul are câºtig; dragostea ºi iubirea care sunt legãtura desãvârºirii, se rãcesc între fraþi ºi în schimb se dispreþuiesc si. se judecã unii pe alþii. În al doilea rând duhurile vãtãmãtoare au scopul sã arunce dispreþ ºi ponegriri asupra lucrãtorilor, asupra vestitorilor Cuvântului, asupra proorocilor si asupra tuturor acelora ce au o slujbã încredinþatã din partea Domnului ca, auzindu-se anumite vorbe la adresa lor, sã fie dispreþuiþi si sã nu li se mai primeascã sfaturile, îndemnurile, orice cuvânt de învãþãturã, si chiar Cuvântul Domnului dat prin prooroci sã nu mai fie primit, din pricina acestor duhuri care prin vorbirea de rãu aduc dispreþ si ocarã asupra multora. S-a mai arãtat cã unii zic cã ei nu vorbesc de rãu si nu mint, ci spun numai ce au vãzut fãcând pe vreun frate sau pe vreo sorã. Domnul a arãtat cã nici aceasta nu este îngãduit: dacã ai vãzut tu personal pe cineva pãcãtuind, trebuie sã ai îndrãznealã sã-i spui tu personal cã ceea ce a fãcut nu este bine si apoi sã te rogi împreunã cu el ca Domnul sã-l izbãveascã din acea stare. Dacã nu procedezi aºa si mergi si spui la alþii si lui nu ai îndrãzneala sã-i spui, tu personal eºti vinovat cã nu te-ai descãrcat de acel pãcat spunând persoanei în cauzã, ci ai spus la alþii întinând cugetele la mai mulþi. Dar dacã totuºi vrem sã spunem ca un exemplu la alþii, ca sã se pãzeascã sã nu cadã în cursa aceluiaºi pãcat, nu-i voie sã spunem numele persoanei care a pãcãtuit, ca sã nu fie dispreþuitã; cãci dacã sufletul acela se cãdeºte si-i pare rãu, poate primi iertare, dar cei care îi ºtiu cãderea îl considerã tot cãzut, nu-i mai preþuiesc ºi-i privesc tot în groapa de cãdere. De aceea s-a arãtat, cã noi trebuie sã urâm pãcatul, dar de suflet sã ne fie milã; sã-l ajutãm sã se ridice. Nu e voie sã i se spunã numele dar sã fim veghetori, sã nu cãdem si noi în aceleaºi lucruri. Pentru cã nu s-a procedat dupã Cuvântul Domnului, tot poporul este vinovat de acest pãcat.

va urma...

eu ma mir ca enoh e insurat 

continuare...

Apoi s-a spus despre pãcatul clevetirii: tot poporul în întregime e vinovat si de acest pãcat; deºi unii zic cã ei nu clevetesc si se tem de Domnul ºi vegheazã asupra gurii ca sã nu pãcãtuiascã cu limba si în adevãr nu toþi clevetesc dar primesc în casã pe clevetitori. Domnul a spus cã atunci când intrã în casele noastre unii ce umblã cu clevetiri, noi trebuie sã avem îndrãzneala sã le ieºim înainte, spunându-le cã în casele noastre nu-i loc pentru clevetiri si dacã vor sã vorbim, atunci sã vorbim din Cuvântul Domnului, sã ne rugãm si sã cântãm sã vorbim între noi cu psalmi, cu vorbe duhovniceºti, aºa cum se cuvine unor copii ai lui Dumnezeu. Dar unii nu avem îndrãzneala sã le ieºim înainte, ca sã nu-i jignim, cã au venit în casele noastre, si chiar dacã nu le dãm nici o atenþie când încep sã-ºi verse din inimã veninul clevetirii, totuºi zicem din când în când: "Da, se poate, aºa va fi" si dãm din cap în semn de aprobare sau râdem împreunã cu ei. în felul acesta acceptãm pãcatul si ne facem si noi vinovaþi întinându-ne cu acest pãcat al clevetirii. Dacã noi i-am spune de la început: "în casa mea nu-i loc pentru clevetiri" si s-ar duce la altul care tot aºa i-ar spune, sau s-ar întâlni pe stradã cu altul care tot aºa i-ar spune, acestui duh i s-ar pune bariere în cale si nu ar înainta în popor aºa de mult. Dar pentru cã nu am avut aceastã îndrãznealã, duhul acesta a înaintat, întinând pe tot mai mulþi si a cuprins aproape pe toþi. Acolo unde se întâlnesc douã sau mai multe persoane, se deschide drum acestui duh prin cuvintele: "Ce-ai mai auzit nou? Ai auzit cutare sau cutare lucru?" si aºa se dã loc acestui duh sã înainteze si astfel tot poporul s-a fãcut vinovat de acest pãcat înaintea Domnului.

Apoi s-a arãtat cum s-a fãcut tot poporul vinovat si de pãcatul minciunii. Deºi la fel, unii zic cã ei nu sunt vinovaþi de acest pãcat, cã ei se strãduiesc sã spunã numai adevãrul si îºi trec cuvintele prin cântar, ei se pãzesc de minciuni socotite mari, dar îngãduie minciuni mai mici si atunci folosesc vorbe cu douã înþelesuri - minciuni mai rotunjite - o iau pe ocolite ca nici sã nu mintã, dar nici sã nu înþeleagã adevãrul cei ce-i ascultã. Dar oricât de rotunjitã ar fi o minciunã si orice formã i s-ar da, tot neadevãr se numeºte si tatãl minciunii e diavolul; atunci când ocolim adevãrul, luãm din ce este al lui si ne facem vinovaþi de pãcatul minciunii. Domnul a zis cã felul nostru de vorbire trebuie sã fie Da-Da si Nu-Nu, si tot ce trece peste acestea, vine de la diavolul. Domnul ne pretinde nouã ca unui popor sfânt, sã ne încadrãm în aceastã linie dreaptã. Apoi a trecut la cugetele întinate si a arãtat cum mulþi credincioºi de azi zic cã dacã nu au sãvârºit pãcatul în faptã, ci numai în cuget le-a venit, nu e socotit pãcat. Dar Domnul a arãtat cã orice pãcat care te-a robit în cuget si l-ai acceptat, chiar dacã nu l-ai sãvârºit în faptã, cãci nu ti s-a dat ocazia ca sã-þi atingi scopul, te face vinovat de cuget întinat si a arãtat câteva exemple: dacã cineva e robit în cuget sã se ducã sã ia un lucru neîngãduit, sau ceva ce nu îi aparþine si nu se teme de Domnul cã îl vede, dar când se duce la faþa locului, nu-ºi poate atinge scopul, fiindcã acolo este cineva si-i vede, si nu-ºi mai înfãptuieºte planul ca sã nu se zicã: "Iatã si pocãitul furã", pãcatul este socotit ca si înfãptuit, cã el asta a vrut sã facã, numai cã nu i-a izbutit. Tot la fel este când sunt neînþelegeri între credincioºi si în mânia lor le vin în minte cuvinte aspre, grele la adresa altora si ei zic cuvintele în gând (mincinosule, înrãitule, nebunule, prostule, îndrãcitule), dar se abþin sã le pronunþe cu buzele, ca sã nu îi audã cei din jur si sã-i dispreþuiascã zicând: "Iatã ce cuvinte a spus pocãitul." Cugetul a fost întinat si cel în cauzã se face vinovat cã a ocãrât un suflet rãscumpãrat de Sângele lui Isus Hristos. Domnul a spus cã e cu neputinþã sã nu vinã aceste cugete strãine, dar noi nu trebuie sã le dãm loc sã-ºi facã cuib în cugetul si în mintea noastrã, ci trebuie sã cerem sângele Domnului sã le îndepãrteze de la noi si sã ne dea putere sã biruim aceste ºoapte si gânduri strãine ce vin în cugetul nostru. Aºa este si cu cei ce se, împotrivesc naºterii de copii. Chiar dacã nu înfãptuiesc pãcatul si numai în cuget sunt întinaþi de murmur si cârtesc împotriva Domnului si rodul totuºi rãmâne, dar nu-i primit cu bucurie, sunt vinovaþi de cugete întinate. Pentru aceste pãcate, de multe ori, chiar prin aceºti copii pe care nu i-au primit ca pe o binecuvântare, pãrinþii vor fi încercaþi si vor avea mai multe necazuri ºi ispite. Apoi a arãtat Domnul poverile strãine care ne apasã si ne trag la pãmânt de multe ori din pricina nevegherii noastre. Acestea sunt pãcate fãcute fãrã voie, dar care de multe ori ne înfãºoarã aºa de repede, cã nici nu ne dãm seama si vedem cã am fost cuprinºi de o iuþime, de o mânie, sau de alte pãcate în a cãror cursã cãdem fãrã sã vrem. Domnul a arãtat cã noi trebuie sã ne dãm toatã silinþa ca sã nu pãcãtuim, dar dacã totuºi se întâmplã, ca fãrã voie, sã cãdem în aceste pãcate, ce de multe ori sunt socotite ca greºeli, sã nu descurajãm, sã nu ne pierdem nãdejdea, ci sã cerem Domnului iertare, cãci sângele Domnului Isus pentru pãcatele noastre s-a vãrsat, ca sã ne curãþeascã; sã avem îndrãznealã cã sângele Lui ne curãþeºte de orice pãcat. Noi însã, sã nu ne facem obicei a pãcãtui ca sângele Domnului sã ne curãþeascã, ci sã ne dãm toatã silinþa ca sã evitãm pãcatul, iar dacã totuºi am cãzut, sã îndrãznim, cã avem la Tatãl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, care mijloceºte pentru noi.


va urma

Si cand te gandesti, ca o fac pe gratis...
Da nu ma mir de tine si nici de ceilalti care nu citesc si nu sunt atenti la aceste revelatii, ca voua va suna ciudat, i-ti zic un secret(dar fii cuminte si nu divulga), ...aceste mesaje sunt cifrate, si ca sa intelegi ceva din ele, contacteaza-ma pe privat sa-ti dau cheia cifrului...

enohabel, poti sa-mi fi si bunic, dar cu tine as face instructie la greu!!! 

enohabel, daca chiar exista un cifru nu inteleg de ce il ti secret cand vine vorba de Imparatia lui Dumnezeu...  :head:

Ce pot sa zic,decat ca;atat Biblia cat si revelatiile actuale au o importanta covarsitoare,in drumul nostru spre maturizare spirituala...

Dupa cum afirma Rick Joyner in cartea sa;Ultima batalie, exista mai multe niveluri ale revelatiei profetice.
Primul nivel ar fi impresiile profetice'',acestea sunt revelatii autentice, dar le putem influenta usor cu prejudecati sau doctrina.
Urmatorul nivel il constitue constientizarea prezentei Domnului'', car ofera mintii noastre o iluminare aparte,se intampla atunci cand vorbim din Cuvantul Domnului sau scriem.
Urmatorul nivel este; Viziunile clare (vedenii), aici in special penticostalii dar si altii au o buna experienta.
Urmatorul nivel este rapirea sufleteasca'',in acest caz persoana este stramutata si ia parte la evenimente spirituale in duh.

Apoi de asemenea noi avem numeroase profetii in biblie.In acest caz noi trebuie sa fim iluminati sa putem patrunde intelesul,insa in general profetiile din scriptura se traduc tot cu scriptura.
Ap. Petru spune despre asta;Avem cuvantul prorociei,la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos''...

Aha, deci pluralismul religios exista pentru ca oamenii nu pot gasi cifrul, pe care norocosul de tine l-a gasit. 

Vrei cifrul ? pe gratis? nothing for free in this world,amigo !

nu stiam ca domnul ne vbeste cifrat si ca cine stie cifrul s-a scos, cine nu, ghinion.

iti recomand recitirea regulamentului [in special punctele 4,5]

Marco, enohabel e totusi altruist, caci zice: "Si cand te gandesti, ca o fac pe gratis..."

Writer, recunosc ca problema ma depaseste. Vreau cifrul! Nu de alta, dar cartea am citit-o deja de ani buni. Poate a venit timpul s-o si inteleg, nu crezi, enohabel?

PS: Sa nu mai zic de Biblie... :)

Corect si bine zis, i-ti trimit pe privat ceea ce am promis...

Mesajele sunt usor de descifrat, daca nu crezi in profetiilele actuale, nu ai cum sa intelegi