Exista posibilitatea ca un om sa aiba invatatura corecta si sa nu traiasca in pacat (ne referim banuiesc la pacate majore pentru ca pana la urma oricine pacatuieste intr-un fel sau altul) si sa faca vindecari (pentru ca astea sunt minunile de care vorbim) prin Duhul Sfant iar mai apoi sa cada. Intrebarea se pune: dupa ce a cazut acest om mai are darul de vindecare? Un dar primit mai este luat inapoi? Daca ceea ce a facut a fost facut printr-un dar al Duhului Sfant.
Darurile speciale (charismele), pe care profanii le mai numesc şi "puteri paranormale", atunci când vin de la Dumnezeu, sunt daruri gratuite. Aici, "gratuite" înseamnă că sunt independente de starea sufletului celui care le este vehicul şi sunt date fără niciun merit. Prin urmare, un om care a primit darul vindecării de la Dumnezeu nu este neapărat în stare de graţie. Iar dacă a fost în stare de graţie şi cade, nu înseamnă neapărat că i se ia darul vindecării ori alt dar. De aceea, Biserica nu consideră că minunile pe care cineva le-ar fi făcut în timpul vieţii sunt argumente suficiente pentru sanctificare, ci le cercetează numai pe acele minuni care s-au petrecut după moartea cuiva.
Exista si predicatori care fac aceste vindecari doar pe baza de credinta, adica ii spun crestinului ca vindecarea este ceva ce se capata prin credinta ca urmare a jertfei Domnului Isus si atunci crestinul respectiv se vindeca dar datorita credintei lui nu a vindecatorului. In acest caz nu cred ca conteaza in ce stare este "vindecatorul".
Nu contează, după cum am arătat. În toate cazurile, vindecarea vine de la Dumnezeu, nu de la slujitorul Lui, după cum a arătat Sf Petru.
Aici trebuie remarcat ca este o diferenta in Noul Testament intre minuni si vindecari. Eu nu am gasi acel verset din care sa reiasa ca o vindecare este acelasi lucru cu o minune desi noi asa o numim.
În Noul Testament vedem că Isus a făcut următoarele trei categorii de minuni: vindecări, minuni asupra naturii şi minuni asupra Lui Însuşi. Când trimişii lui Ioan Botezătorul vin să cerceteze dacă El este Acela sau trebuie să aştepte pe altul, el le oferă ca argument cu precădere minunile de vindecare. Şi arhiereii au considerat minune vindecarea orbului, şi atunci I-au pus gând rău.
Desigur, nu orice vindecare este minune. Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor are următoarele criterii care, dacă sunt îndeplinite, pot califica o vindecare ca fiind miraculoasă: trebuie să fie completă; trebuie să aibă loc instantaneu sau într-un timp foarte scurt; trebuie să fie inexplicabilă prin mijloace naturale; trebuie să fie permanentă.
Daca Duhul Sfant ar fi lucrat doar prin oamenii care nu au nici o erezie si nici un pacat cred ca nu ar fi avut prin cine sa lucreze pe lumea asta. Singurul prin care putea lucra era doar Isus.
Ca să arate, poate, măreţia Sa, Dumnezeu a lucrat mereu cu mijloace carente. Când a venit omul lui Dumnezeu ca să-l caute pe cel ales, Iosif nici nu era considerat eligibil de tatăl şi fraţii săi. La fel, Moise era un suflet de pripas, venit cu pluta la modul propriu. Tot aşa vedem şi la alegerea apostolilor. Petru era mânios şi repede lepădător de Dumnezeu. Altul era vameş. Şapte din ei erau simpli pescari, care abia ştiau să-şi scrie numele în nisip. Paul avea demonul unei boli, special lăsat ca să nu uite cât e de slab. În plus, era foarte zelos în a-i persecuta pe creştini. Vedem mereu cum Duhul Sfânt acţionează în păcătos, în cel slab, în văduvă, în orfan, în schilodul din naştere. În apostoli al căror şef se leapădă, iar restul, la greu, fug care încotro. Mai puţin cel mai necopt, Ucenicul Iubit, care şi ăla "stătea mai deoparte". Dar toţi aceştia, umplându-se de Duh Sfânt, devin soldaţi neînfricaţi ai lui Isus: vedem o samariteancă ce avusese 5 bărbaţi lăsând şi găleată, şi tot şi alergând la ai ei să strige că L-a cunoscut pe Mesia. Orbul depune mărturie în faţa Sanhedrinului. Cei 12 fricoşi înfruntă orice şi aleg moartea pentru Cel care i-a trimis. Nimic şi nimeni nu poate sta în calea Duhului Sfânt. Cu o singură excepţie: omul, atunci când are o rea dispoziţie. Şi asta nu fiindcă Duhul Sfânt nu ar putea să fie irezistibil şi cu acela, care, în calea Sa, are fix tăria unei furnici în calea Vântului. Ci fiindcă nu doreşte aceasta.
De aceea, în oraşul Lui, Domnul nu a făcut nicio minune.
