ÎNTÂLNIRE CU DUMNEZEU
CUVÂNT ÎNAINTE
Un eveniment memorabil din viaţa apostolului Pavel este amintit în 2 Cor. 12. Referinţa la eveniment este, însă, sumară astfel că nu atrage prea mult atenţia. Dacă evenimentul ar fi fost mai recent, probabil ar fi stârnit mai mult interes.
Dar iată, mai târziu, chiar şi în secolul XX, s-au produs evenimente asemănătoare. Această broşură descrie un eveniment asemănător, care a avut loc în anul 1973. Evenimentul este şocant şi mulţi oameni nu sânt pregătiţi să-l creadă, însă trebuie să recunoaştem că avem cunoştinţe limitate şi că fapte şi evenimente complet străine cunoştinţei noastre aşteaptă să fie cunoscute. Experienţa fratelui Gavril Bărnuţ nu este unică. Evenimente mai mult sau mai puţin asemănătoare, s-au întâmplat în diverse locuri şi timpuri. Cred că cel mai proeminent caz este acela al Mariettei Davis, din statul New York, care a căzut într-o stare de transă timp de nouă zile, în anul 1848. Nimeni, nici chiar medicul, nu a reuşit să o scoată din starea aceea. Când ea şi-a revenit la viaţă, a declarat că a fost în cer, a văzut acolo persoane pe care le cunoscuse pe pământ, dar care trecuseră din viaţă, a văzut îngeri şi de asemenea pe Isus. După revenirea la viaţă, Marietta care înainte nu avusese o înclinaţie religioasă, a manifestat o puternică speranţă în perspectiva intrării ei definitive în Paradisul păcii. Ea a declarat că nu va mai trăi mult pe pământ. Ea a mai trăit şapte luni, murind la timpul şi în modul prezis de ea.
Cazurile de felul acesta nu sunt cu totul neobişnuite pentru secolul XX. Un număr crescând de cazuri de moarte clinică au fost studiate. Cercetătorii posedă un material documentar din ce în ce mai bogat, încercând să facem o comparaţie, găsim că există asemănări izbitoare între relatarea fratelui Gavril Bărnuţ şi relatări ale altor persoane care au trăit în alte locuri şi timpuri şi care au trecut prin experienţe similare. Câteva experienţe asemănătoare pe care le cunoaştem sânt următoarele. Richard E. Eby, un credincios american, s-a aflat în stare de moarte clinică timp de câteva ore, în urma unui accident; evanghelistul indian Sundar Singh, a descris viziunile pe care Dumnezeu i le-a dat în mai multe rânduri; Marietta Davis a descris experienţa deosebită prin care a trecut Asemănările existente între aceste relatări sânt următoarele:
- starea înaltă a lucrurilor din cer este imposibil de descris pe deplin în cuvinte omeneşti;
- fiinţele cereşti se află într-o stare nespus de fericită şi plină de pace;
- acolo nu există imperfecţiunile de aici de pe pământ;
- îngerii au o comportare foarte blândă şi cuvintele lor sânt la fel;
- natura de acolo este minunată, cu flori şi copaci de o frumuseţe de nedescris;
- acolo există un miros plăcut, o aromă puternică care şochează pe orice nou venit;
- vederea pătrunde foarte departe atât orizontal cât şi vertical. Fiecare din punctele
enumerate este prezent cel puţin în două din cele patru cazuri luate în considerare.
Noţiunile incluse în această broşură ca de exemplu, necredinţa oamenilor, revelaţia care schimbă starea oamenilor, iertarea pe care o dă Dumnezeu, pedeapsa pentru cei ce nu se întorc la Dumnezeu şi starea fericită din cer, sânt în acord cu doctrina creştină fundamentală. Viaţa aceasta este trecătoare. Nu avem decât să ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
CAP I VIATA MEA
Doresc să vă descriu experienţa deosebită prin care am trecut eu. Cei ce nu cred minunea care a făcut-o Dumnezeu cu mine pot totuşi să fie mântuiţi, dar cei ce nu cred în Dumnezeu şi în Domnul Isus, vor fi excluşi de la mântuire datorită necredinţei lor. Doresc să vă spun cum s-a îndurat Dumnezeu de mine si m-a schimbat. Eu nu puteam să cred în Dumnezeu. Nimeni nu putea să mă convingă că Dumnezeu există. Credeam că sânt cel mai puternic om si că voi trăi întotdeauna. Credeam că nimeni nu mă poate abate de pe calea pe care eram, calea pierzării, însă Dumnezeu m-a abătut de pe calea mea, deşi nu aveam merite, pe o altă cale, îngustă, pe care uneori e mai greu.
Corpul meu a fost declarat mort timp de treisprezece ore, n-a simţit nimic n-a auzit nimic, n-a văzut nimic, şi nu era conştient. Sufletul meu a plecat din corp. Am simţit clar când a plecat sufletul din corp. Acest corp a rămas pe pat. Soţia mea şi fratele meu au scos afară din casă corpul meu pentru a lua aer curat, dar a fost degeaba. Ei au chemat medicul şi el a venit imediat. El a dat corpului meu câteva injecţii dar fără rezultat. Am fost dus cu salvarea la spital în Şimleul Silvaniei, la aproximativ 25 km de satul meu. Câţiva medici sub îndrumarea medicului Puşcaş s-au adunat în jurul corpului meu şi l-au tratat. Un număr considerabil de injecţii şi tablete au fost date corpului meu, fără nici uri rezultat. Nu era nici un semn de viaţă în corpul meu. în cele din urmă medicii au spus soţiei şi fratelui meu:
- Nu ştim ce să mai facem: este mort.
VA URMA

 


 Interesant.
Asteptam sa citim continuarea acestor experiente.....mai ales ca si unii dintre noi am avut astfel de experiente.

- Nu ştim ce să mai facem: este mort.
Corpul acesta a fost mutat din salon în morgă. Soţia şi fratele meu ne mai având ce face au trebuit să accepte ideea că am murit deşi totul s-a întâmplat atât de repede. Eu fusesem un om sănătos, fără probleme medicale. Ei au părăsit spitalul, au plecat în oraş şi au cumpărat lenjerie pentru înmormântarea mea. Dar mai târziu înainte de a ajunge la gară pentru "a merge acasă, o simţire ciudată a determinat-o pe soţia mea să se întoarcă la spital. Ea s-a întors la spital împreună cu fratele meu şi s-au îndreptat spre morgă. Acolo, încuiat în camera aceea eram eu.
Revenisem la viaţă. Sufletul meu s-a reîntors în corpul meu şi corpul meu era viu din nou. Vestea s-a întins cu repeziciune în spital şi toţi s-au pus în mişcare.
Dumnezeu a hotărât să-mi arate lucrurile pe care nu puteam să le cred. însă acum le cred şi vă mărturisesc să credeţi că Dumnezeu există însă nu-i place păcatul: minciuna, curvia, beţia, hoţia, şi toate celelalte fapte rele. Trebuie să credem în Dumnezeu chiar dacă avem de suferit pentru aceasta. Oricine nu vrea să sufere aici pe pământ pe nedrept pentru Dumnezeu, va suferi într-o zi în iad. M-am născut în anul 1939 în satul CEAN judeţul Satu-Mare. Noi eram patru copii în familie: trei băieţi şi o fată. Tatăl meu a plecat la război în Rusia în anul 1944 şi a murit acolo. Situaţia familiei noastre, care era o familie săracă, s-a îngreunat şi mai mult. Nu aveam decât jumătate de hectar de pământ, de slabă calitate. Tatăl meu era foarte credincios. De multe ori mama ne amintea cât de credincios era tatăl meu. Când a plecat în război, el a spus mamei mele:
- As dori ca tu să te pocăieşti, chiar dacă nu ne vom mai vedea niciodată. Dar mama i-a
răspuns:
- Eu? Niciodată. Decât să-l fac de ruşine pe tatăl meu care este cantor în biserica
ortodoxă, prefer să mor.
Mă bucur că l-am văzut pe tatăl meu într-un loc minunat care nu se poate explica cu cuvinte omeneşti, de către nimeni din lume. Acolo ne aşteaptă o frumuseţe şi o splendoare mare dacă rămânem credincioşi până la sfârşit.
După moartea tatălui meu în război prima persoană în familia noastră care s-a întors la Dumnezeu, a fost sora mea. Ea era cea mai mare dintre noi Dar mama a fost împotriva ei pentru că s-a pocăit. Mama a mustrat-o, dar sora mea a rămas credincioasă şi s-a rugat pentru noi. Puţin mai târziu sora mea a murit în mod neaşteptat După moartea ei mama mea şi-a schimbat atitudinea şi s-a întors la Dumnezeu deşi tatăl ei, bunicul meu, era cu totul împotrivă. Tatăl ei sa supărat pe ea din cauza că s-a pocăit şi a bătut-o.
Mama mea era o femeie mică, slăbuţă şi bolnăvicioasă. Ea a fost plină de dragoste pentru copiii ei. Ea, nu înceta să se roage pentru noi şi să ne cheme la mântuire. Ea a înţeles Cuvântul lui Dumnezeu care spune ca nimeni nu ştie de ce duh este condus (Luca 9:55) şi că mare putere are rugăciunea fierbinte a celor credincioşi pentru cei necredincioşi (Iacov 5: l ,6). însă eu de mic copil am devenit necredincios iar mai târziu un necredincios hotărât în slujba satanei: nu puteam să cred nimic decât ce se vede şi se poate atinge si nu cred că ar fi existat cineva în lume care să poată convinge sufletul meu de realitatea faptului că Dumnezeu există. Dar Dumnezeu a fost acela care m-a convins şi El a devenit tatăl meu. Motivele pentru care am fost necredincios au fost următoarele:
- primul motiv a fost acela că tatăl meu a murit în război şi noi am rămas patru copii orfani şi foarte săraci. Eu am gândit că dacă există Dumnezeu, El n-ar fi îngăduit să moară tata. Pe timpul acela nu ştiam că voia lui Dumnezeu este diferită de cea a oamenilor.
- al doilea motiv a fost acela că bunicul meu deşi a fost cantor în biserica ortodoxă, toată viaţa lui, până la vârsta de 96 de ani , înjura şi blestema grozav pe Dumnezeu. Eu gândeam că dacă ar exista Dumnezeu l-ar pedepsi pe el care se roagă şi cântă lângă popa şi
apoi blestemă pe Dumnezeu Acum ştiu că toţi cei ce blestemă şi înjură se pregătesc pentru un iad îngrozitor.
- al treilea motiv a fost acela că la vârsta de 10 ani am devenit slugă la cel mai bogat om din sat. Omul acesta s-a purtat rău cu mine şi nu-mi zicea niciodată pe nume. Deşi eram harnic si umblam repede prin curte ca să-mi îndeplinesc treburile, mă striga cu nume de animal.
- al patrulea motiv a fost acela că sora mea a murit. Noi am fost patru fraţi, trei băieţi şi o fată. Sora mea, singura pe care o aveam, a murit la vârsta de 16 ani. Eu mi-am pus întrebarea: De ce a murit sora mea? Dacă există Dumnezeu, de ce a luat-o chiar pe ea? De ce nu a murit
unul din cei trei băieţi? însă acum tot eu dau răspunsul: Dumnezeu poate chema la El pe acela care este gata pentru El.
M-am căsătorit la vârsta de 19 ani în comuna Marca, judeţul Sălaj şi am patru copii: doi băieţi şi două fete. îmi plăcea să cânt, să mă distrez şi am trăit în păcat. Obiceiul meu era ca în fiecare duminică să merg la bufet, în timp ce soţia mea mergea la biserică, veneam acasă noaptea târziu şi în loc să mă culc cântam la acordeon. Soţia îmi zicea:
VA URMA

Frate, orice om care moare acasa si sunt suspiciuni asupra mortii, este dus direct la morga, nu in salon, nu la terapie intensiva, ci la morga unde i se face necropsia, pentru a se stabili cauzele mortii.
Intradevar, la morga, poate sa stea chiar si mai multe zile, dar la congelator.
Acest lucru se intimpla cu cei ce sunt dusi dupa masa, simbata, duminica, sau sarbatori legale si stau ina dimineata, sau pina luni dimineata, dupa caz.

   Mai bine posteaza si "Capra cu trei iezi"  ca poate o sa te credem ca spui adevarul...nu de alta, dar nu as vedea diferenta intre una si alta.....

mai Iedy, problema fratelui Gavrila era ca simtomele mortii nu erau chiar clare si au incercat sa=l resursciteze...
Da relatarea asta se poate verifica in teren  au fost asa de multi martori acolo, inclusiv doctorul Puscas
Cu ani in urma am citit o carte se intitula ;viata dupa viata
Aceasta carte era scrisa de un medic care nu era pocait,doar ca se ocupa de reanimari si el descrie in cartea sa numeroase cazuri de pacienti  care initial au murit apoi si-au revenit si au povestit lucruri uluitoare, ce au vazut si auzit,pe unde au umblat
dar astea-s mai mult pentru atei, ca noi credinciosii credem ca sufletul cand iese din trup la moarte este perfect constient si are un trup spiritual...

Posteaza-o tu sa vad daca diavolul se va infuria la fel de tare ca si cand se posteaza unele experiente personale cu Dumnezeu.

Eu inteleg experienta acelui om, deoarece si eu am avut un teribil accident de masina in statul Pensilvania (prin 1989) si pentru un timp scurt, eu am iesit afara din trupul meu material, fiind la o inaltime mare deasupra orasului Reading PA.

Am vazut de la aceea inaltime,  toata scena accidentului, am vazut salvarea si masina pompierilor care venea cu un mare zgomot; am vazut lumea adunata pe trotuare si imi amintesc ca ma simteam foarte bine si nu aveam deloc nici o durere in corpul meu....apoi (dupa o perioada inca nedeterminata de timp), m-am trezit din nou brusc in corpul meu material, simtind o durere sfasietoare in cosul pieptului (osul stern a fost rupt impreuna cu 5 coaste ;2 pe o parte, 3 pe cealanta).


Am fost dus cu salvarea la spitalul orasului Reading unde mi-au dat o doza mare de morfina deoarece eram in dureri sfasietoare si nu puteam sa respir. Mi-au facut injectii cu morfina din 4 in 4 ore ,(am citit rapoartele spitalului), dar stiu ca  am dormit continuu  2 zile si 2 nopti. Dupa ce m-am trezit, au continuat injectiile cu morfina pana durerile s-au ameliorat si au devenit oarecum suportabile. Apoi eu l-am rugat pe doctor sa nu mi se mai admininstreze morfina decat daca durerea va deveni insuportabila.
Am mai stat dupa aceea inca o saptamana   la reanimare.

Atat in ziarul local cat si la postul de radio din Reading PA. sa vorbit atunci despre acel accident. Unii prieteni care locuiau acolo,  au venit sa ma viziteze la spital dupa reportajul de la radio sau din ziarul local.( In Reading PA, este o comunitate de romani cam de 200-250 de familii).


Acum sunt bine si-i multumesc lui Dumnezeu si pentru aceea incercare in care El a fost cu mine si a fost de partea mea. 

Impresionant
cum am amintit exista o carte scrisa de un medic care relateaza experiente asemanatoare insa unii care au trecut pe aici refuza sa depuna marturie de frica sa nu fie considerati nebuni

Am avut si eu un coleg de serviciu, care atit de mult bea, ca nu era bun de nimic citeva zile dupa ce lua salarul, in special. O data, a facut ce a facut, ca a fost dus la spital de urgenta, in stare de inconstienta, iar acolo dupa procedurile de rigoare, l-au declarat mort si l-au dus in cladirea unde este morga si l-au pus gol pusca pe o masa de beton. intrucit era noapte, au incuiat morga, urmind ca dimineata sa-l taie nitel.
Numai ca atunci cind asistentul necrolog a incercat sa deschida usa, aceasta nu ceda si se simtea ca este ceva greu care nu-i permite sa o deschida. Fortindu-se, a reusit, iar dincolo motaia de-a binelea colegul meu. Dupa ceva vilva si citeva zile de supraveghere medicala, i-au dat drumul acasa si traieste si azi si maninca pensie de peste 15 ani.
Dar asta nu a avut nici o rapire in duh, nu a fost in stare sa-si mai aminteasca nimic, decit ca la un moment dat, s-a trezit mahmur intr-o camera in intuneric, pe un pat tare ca betonul si rece ca ghiata.

Eu cred ca aceste evenimente nu inseamna rapiri in duh, ci au o alta explicatie.

Rapirea lui Pavel (daca a fost in duh, nici el nu stie, ci numai Domnul), nu a avut loc in urma intrarii in semicoma alcoolica, accident de caruta, sau altfel de abuz traumatic corporal, ci a avut loc in momentul unor mari framintari spirituale.

inchipuiri. care n-au nici o logica.

  Va recomand o carte scrisa de Sf. Ignatie Briancianinov....DESPRE INSELARE, si poate apoi mai vorbim....

   Si eu am avut tot felul de aratari, stati linistit...dar nu pun botul la din astea, pt ca Apostolul spune clar si lamurit ca si DIAVOLUL SE FACE INGER DE LUMINA   ....
    ....la ce se refera oare aceste cuvinte....

...inselat mai sunteti!!!!!!!!! mi-e mila de toti cei care sunt ca d-voastra....Dumnezeu sa va scape de toate ispitirile care va vin de la diavol...Amin!!!

 

Crezi cumva ca si apostolul Pavel ,apostolul Petru, apostolul Ioan  sau diaconul Stefan au fost inselati , atunci cand au avut  experientele lor cu Dumnezeu  ?.
(apostolul Paval fiind rapit la al 3-lea cer;  apostolul Petru a avut  o rapire sufleteasca pe cand era in casa lui Simon tabacarul din Iope , iar apostolul Ioan a avut parte de rapiri in Duhul si viziuni dumnezeiesti....)

Ce zici de  proorocul Isaia,profetul  Daniel, profetul Ezechiel; profetul Zaharia,Moise, Iov, Iona; Habacuc;Amos,  etc, etc....


Hai sa-ti spun un lucru mai Ioane. 
Credinciosii din denominatiile evanghelice cand au astfel de experiente in duhul, ei vad raiul, vad ingeri sau il vad pe Domnul Isus Hristos.

Ortodocsii care au astfel de experiente, vad iadul , vad demoni sau il vad pe Satana...
Multi dupa ce au acele experiente se pocaiesc.

Nu-ti pare curios acest lucru ?