SA FIE DUMNEZEU ADEVARAT
Pentru a câștiga încrederea creaturilor inteligente vii, Dumnezeu trebuie să fie adevărat. El trebuie să fie credincios promisiunii Sale, demn de încredere în ce privește profețiile Sale și în armonie cu faptele științifice dovedite. Există un asemenea Dumnezeu al adevărului. Dar nu numai cei care sunt dușmanii Săi declarați au încercat să-L discrediteze, ci și majoritatea celor care pretind că sunt servii, preoții și slujitorii Săi. Acești ipocriți religioși au mers până acolo încât să concentreze cuvântul, înțelepciunea, filozofiile, prezicerile și planurile lor împotriva cuvântului, legii și scopurilor lui Dumnezeu. Prin urmare, astăzi, când toate teoriile și sistemele lipsite de temei sunt zguduite de sus până jos, chestiunea a devenit: Cine trebuie să fie găsit adevărat: Dumnezeu sau omul?
Vastul univers pe care noi îl vedem este întemeiat pe adevăr. Creatorul lui este Marele Dumnezeu al adevărului. El este Acela căruia toți oamenii creștinătății au pretins a I se închina, dar diferențele, disputele și erorile religioase vechi de secole, au adus ocară atât asupra Lui, cât și asupra Cuvântului scris, pe care El l-a dat omenirii. Căutătorii dezorientați ai adevărului au spus în multe cazuri, în deznădejde: „Oh, Biblia este un instrument vechi, cu care poți cânta orice melodie veche”. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ar însemna că Autorul Bibliei a fost cu totul confuz și dezbinat împotriva Lui Însuși. Dar acest lucru nu poate fi adevărat în ceea ce privește pe Dumnezeul a cărui creație văzută, universul, funcționează într-o unitate și armonie atât de minunată. Atunci, în mod rațional, Cartea Sa, Biblia, nu poate fi cu totul confuză și nu poate permite să fie făcută orice interpretare a acesteia. Conducătorii religioși ai acestei așa-numite „creștinătăți”, împreună cu minciunile confuze ai căror interpreți se mărturisesc a fi, se contrazic între ei și, din când în când, chiar într-un mod violent. Prin urmare, când cititorul abordează studiul Bibliei cu această carte în mână, el nu este invitat și nici nu este îndrumat să studieze cuvântul lui Dumnezeu după erorile religioase, misterioase și confuze ale creștinătății. Lui i se cere să studieze după ceea ce are de spus Însuși Dumnezeu în propriul Său Cuvânt. „Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al confuziei, ci al păcii.” – 1Corinteni 14:33.
Pentru a ajunge la o înțelegere a adevărului, noi trebuie să alungăm prejudecățile religioase din inimă și minte. Noi trebuie să lăsăm ca Dumnezeu să vorbească pentru Sine. Orice altă cale va conduce doar la mai multă confuzie. Și ce dacă oamenii, religioși și nereligioși, au discreditat și minimalizat Biblia, și au pus părerile și tradițiile oamenilor mai presus de ea? Și ce dacă acești lideri religioși au respins mărturia dreaptă a Bibliei? Și ce dacă mult stimatul cler al creștinătății a fost găsit fals și înșelător? Schimbă aceste fapte șocante și tulburătoare Biblia însăși sau mesajul său al adevărului? Gândirea sănătoasă ne asigură că Viul și Adevăratul Dumnezeu trebuie să fi dat omenirii care caută o descoperire inspirată scrisă despre El Însuși. Așa stând lucrurile, atunci poziția noastră să fie ca a unuia dintre scriitorii Bibliei, care a spus: „Atunci, care este situația? Dacă unii n-au arătat credință, s-ar putea ca lipsa lor de credință să facă fără efect credincioșia lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci DUMNEZEU SĂ FIE GĂSIT ADEVĂRAT, chiar dacă orice om este găsit mincinos, după cum este scris: Ca să fii justificat în cuvintele tale și să ieși victorios când ești judecat.” – Romani 3:3,4.
A-L găsi pe Dumnezeu adevărat, înseamnă a lăsa ca Dumnezeu să aibă cuvântul în chestiunea `ce este adevărul` care face pe oameni liberi. Aceasta înseamnă a accepta cuvântul său, Biblia, ca adevăr. De aceea, în această carte noi apelăm la Biblie pentru adevăr. Obligația noastră este să ne întoarcem la ceea ce s-a spus în ea, prin citate din Biblie, pentru dovedirea adevărului și caracterului ei demn de încredere. Aceasta este calea pe care au urmat-o și recomandat-o scriitorii inspirați și caracterele credincioase ale Bibliei. Isaia, un profet major, a întrebat pe poporul ales al lui Dumnezeu: „Atunci când spiritiștii vă îndeamnă să întrebați pe mediumuri și pe vrăjitori, care șoptesc și bolborosesc în chip misterios, nu se cuvine ca voi, popor al lui Dumnezeu, să-L întrebați mai degrabă pe El? Veți încerca să întrebați pe cei morți pentru cei vii?” Apoi, Isaia a dat îndemnul sigur: „(Țineți) la lege și la mărturie; căci dacă ei nu vor vorbi după acest cuvânt, nu va mai exista nici o lumină.” (Isaia 8:19,20). „Mai degrabă la lege și la mărturie. Căci dacă ei nu vor vorbi după acest cuvânt, nu vor mai avea lumina dimineții.” (Isaia 8:20). Nu există nici o lumină a adevărului în învățăturile oamenilor lumești care se află sub influența demonilor nevăzuți supraomenești, spirite rele care sunt responsabile, în primul rând, de întunericul acestei lumi. Dacă noi nu căutăm să ne conducem după legea și mărturia cuvântului scris al lui Dumnezeu, nu vom ajunge niciodată la razele de lumină care arată că dimineața lumii noi a dreptății este aproape.
Nici unul din scriitorii Bibliei de la Maleahi înapoi, până la Moise, n-au făcut vreo mențiune despre o lege orală sau tradițională, care să fi existat pe lângă cuvântul scris al lui Dumnezeu. Ei nu declară niciunde că tradițiile orale ale oamenilor religioși sunt pe picior de egalitate cu înregistrarea cuvântului Dumnezeu, sau că acest cuvânt scris ar fi incomplet fără asemenea tradiții orale. Profetul Moise s-a declarat cu toată puterea împotriva adăugării tradițiilor orale ale oamenilor neinspirați la legea și mărturia dată de Dumnezeu. Moise a spus: „Să n-adăugați nimic la cuvântul pe care vi l-am poruncit, nici să scădeți ceva din el; ca să puteți păzi poruncile DOMNULUI Dumnezeului vostru, pe care Eu vi le-am dat” (Deuteronomul 4:2). Cuvântul scris al lui Dumnezeu este pur, fără asemenea tradiții făcute de om; cei care învață și țin la asemenea tradiții și care le evaluează ca fiind egale Biblia sau chiar superioare acesteia, se fac ei înșiși mincinoși. „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este purificat; el este un scut pentru cei care își pun încrederea în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească și să fii găsit mincinos.” – Proverbele 30:5,6.
Dumnezeu l-a inspirat pe profetul Său Isaia să vorbească prin cuvinte puternice împotriva celor care pretind a fi poporul lui Dumnezeu, dar care practică ipocrizia, prin urmarea mai degrabă a preceptelor și tradițiilor oamenilor, decât a Scripturilor inspirate. „Și Domnul a zis: Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă onorează cu gura și cu buzele, dar inima lor este departe de Mine și frica pe care o au de Mine nu este decât preceptul căpătat de la oameni; de aceea, iată, voi îndeplini iarăși o lucrare minunată cu acest popor, făcând minune după minune; astfel încât înțelepciunea înțelepților lor va fi pierdută și priceperea oamenilor lor chibzuiți va fi ascunsă.” – Isaia 29:13,14.
CUVÂNTUL SCRIS ÎMPOTRIVA TRADIȚIEI
Chiar din pricina acestei controverse în legătură cu tradițiile și preceptele liderilor religioși, Marele Învățător din Nazaret a venit în conflict cu rabinii primului secol al erei creștine. Despre aceasta, citim înregistrarea următoare: „Atunci, niște scribi și farisei din Ierusalim au venit la el, zicând: De ce calcă discipolii tăi tradiția strămoșilor? Căci ei nu-și spală mâinile când mănâncă. Drept răspuns, El le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine blestemă pe tatăl său și pe mama sa să fie omorât”. Dar voi ziceți: Cine va zice tatălui său sau mamei sale: `Orice sprijin pe care l-ai fi putut avea din partea mea, este dedicat lui Dumnezeu`, nu mai trebuie să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. De aceea, voi ați făcut fără valoare porunca lui Dumnezeu prin tradiția voastră. Ipocriților, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis: Poporul acesta mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; dar degeaba Mi se închină ei, învățând ca doctrine niște precepte ale oamenilor.” (Matei 15:1-9). Astfel, tradiționaliștii religioși s-au dovedit a fi mincinoși și călcători ai legii scrise a lui Dumnezeu, pe când Învățătorul sincer din Nazaret L-a găsit pe Dumnezeu adevărat, deoarece El a apelat la cuvântul scris al lui Dumnezeu și l-a urmat.
Un lucru este sigur: Scripturile Ebraice din vechime nu ne învață să ne punem credința în tradițiile orale ale religioșilor. De când oamenii au înregistrat și publicat asemenea tradiții ca fiind egale cu Scripturile inspirate sau chiar superioare Scripturilor, există un conflict între acestea două. În timpul primului nostru secol, Scripturile creștine inspirate au fost scrise în limba greacă, dar nici una dintre acestea nu ne învață să acceptăm și să avem încredere în tradițiile și preceptele morale ale oamenilor care pretind a fi clerul creștin. De sute de ori acele Scripturi Grecești creștine citează și se referă la cuvântul scris al lui Dumnezeu conținut în Scripturile Ebraice. Acele Scripturi erau singurele pe care Isus din Nazaret le avea în acele zile și s-a referit la ele în rugăciunea făcută lui Dumnezeu pentru discipolii Săi, când a spus: „Sfințește-i prin adevăr; cuvântul Tău este adevărul.” – Ioan 17:17.
Declarând misiunea Sa pe pământ, în timp ce era în sinagoga din Nazaret, Isus a cerut sulul Scripturii cu profeția lui Isaia și a citit din capitolul 61, versetele 1 și 2 (Luca 4:16-21). Mai târziu, El a spus: „Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții. N-am venit să desființez, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun că mai degrabă vor trece cerul și pământul, decât să treacă cea mai mică literă sau o frântură de literă din Lege, fără să se întâmple toate lucrurile”. Religioșilor care n-au crezut în El, le-a dat sfatul să creadă cuvântul scris al lui Dumnezeu: „Voi cercetați Scripturile, deoarece gândiți că prin ele veți avea viață veșnică, dar chiar ele depun mărturie despre Mine. De fapt, dacă l-ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, fiindcă el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?” – Matei 5:17,18 și Ioan 5:39,46,47.
În nici un caz El n-a apelat la școlile rabinice de învățătură, cu tradițiile lor și preceptele oamenilor. El Și-a îndrumat cu credincioșie discipolii la cuvântul lui Dumnezeu, pentru a glorifica astfel pe Dumnezeu ca adevărat, deși, în același timp, acest lucru îi dovedea mincinoși pe liderii religioși respectați în public.
Cazul lui Isus din Nazaret este un exemplu. Acesta ne asigură că oamenii care urmează interpretările religioșilor și care pun tradițiile omenești înaintea cuvântului sfânt scris, cu siguranță se vor împotrivi și vor persecuta pe urmașii Săi credincioși care proclamă cuvântul pur al lui Dumnezeu. Unul dintre proprii urmași ai lui Isus se folosește pe el însuși ca o ilustrație, pentru a arăta cum o aderare oarbă la tradiții și sisteme religioase conduce o persoană în opoziție cu cei care țin la cuvântul lui Dumnezeu ca adevărat. Pavel, un urmaș al lui Isus, face această mărturisire: „Bineînțeles, voi ați auzit despre purtarea mea de altădată, în iudaism, cum persecutam adunarea lui Dumnezeu și o pustiam peste măsură; și cum făceam în iudaism progrese mai mari decât mulți de o vârstă cu mine din neamul meu, fiindcă eram mult mai zelos pentru tradițiile părinților mei.” – Galateni 1:13,14.
Pavel a recunoscut că tradițiile religioase îl orbiseră pentru un timp cu privire la adevărul din scrierile lui Moise, din ale celorlalți profeți și din Psalmi. De asemenea, el a știut dinainte că oamenii pretinși a fi clerul creștin vor dezvolta un sistem de tradiții și precepte religioase și vor ascunde astfel adevărul de membrii organizațiilor religioase. Așa că el a scris: „Păziți-vă ca nici un om să nu vă înșele prin filozofie și amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după lucrurile lumii și nu după Cristos.” (Coloseni 2:8). Pavel a știut că asemenea tradiții vor fi minciuni și vor oferi o cale a mântuirii diferită de cea care este conținută în cuvântul scris inspirat al lui Dumnezeu. Oamenii din ziua de azi, pe care tradițiile religioase i-au îndepărtat de vestea bună, așa cum este înregistrată în sfânta Biblie, ar face bine să ia în considerare sfatul lui Pavel, anume: „Există unii care vă tulbură și vor să pervertească evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie decât cea pe care v-am predicat-o, să fie anatema! Așa cum noi am spus-o înainte, v-o mai spun încă o dată: dacă vă propovăduiește cineva o altă evanghelie decât cea pe care ați primit-o, să fie anatema!” – Galateni 1:7-9.
De aceea, Pavel a rămas neclintit lângă cuvântul scris al lui Dumnezeu atunci când a învățat și a predicat. El a permis ascultătorilor săi să-l verifice cu propriile lor exemplare ale Scripturilor. De fapt, medicul personal al lui Pavel, Luca, mai degrabă a numit nobile pe acele persoane care făceau așa, decât să-i acuze de citirea Bibliei pentru a proba sinceritatea unui apostol. Luca scrie: „Frații au trimis imediat, noaptea, pe Pavel și Sila la Berea. Când ei au sosit acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. Aceștia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, au primit cuvântul cu toată râvna, cercetând zilnic Scripturile, ca să vadă dacă aceste lucruri erau așa.” (Fapte 17:10,11). Prin urmare, atunci când o organizație religioasă interzice membrilor ei să citească Biblia și le cere să accepte ceea ce clerul învață, fără să compare învățăturile lor cu Sfintele Scripturi, o asemenea organizație religioasă dezminte pretenția sa că este apostolică.
Apostolul Petru, tovarășul lui Pavel, a avut aceeași cugetare în chestiunea întâietății Sfintelor Scripturi. Petru a citat în permanență din Scripturile Ebraice și a scris: „Dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul care v-a fost predicat prin evanghelie.” – 1Petru 1:25.
Niciunde în scrierile lui Petru sau în declarațiile sale înregistrate, el nu pretinde infailibilitate, nu-și asumă titluri religioase pompoase și nu cere să i se dea onoruri în închinare. Tot timpul el își îndreaptă ascultătorii sau cititorii către cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu drept călăuza lor luminoasă, până când vor apărea zorile Împărăției lui Dumnezeu.
Prin urmare, în această carte aflată în mâinile cititorului, noi alegem să urmăm calea apostolică. Noi Îl vom găsi pe Dumnezeu adevărat, îndrumând pe orice om sincer spre cuvântul Său scris, nepieritor. Cunoscând că Dumnezeu a inspirat Sfintele Scripturi prin spiritul Său sfânt, făcându-le astfel demne de încredere, noi alegem să lăsăm ca El să facă interpretarea. Cum? Prin înregistrările Sale ale profeției împlinite și prin lucrurile pe care El le-a făcut să se întâmple în istoria modernă, pentru a împlini profețiile ce trebuiau să se întâmple în zilele noastre.
sursa:
www.vestitorulimparatiei.ro
