Hei era superb, de ce nu mai scrii zilnic?
Eu stiu ca fetele sunt mai serioase decat baietii  
Tot ce incepeti duceti la bun sfarsit....

p.s.Taticu cu tine si iti doresc o zi superba!

14 noiembrie 2003

"Domnul intareste pasii omului cand Ii place calea lui; daca se intampla sa cada, nu este doborat de tot, caci Domnul il apuca de mana." (Psalmul 37: 23- 24)

Abandoneaza scuzele!

Nu ceea ce faci te face un esec, ci ceea ce iti spui dupa aceea!
Unele dintre cele mai marete succese ale lumii au fost odata etichetate ca esecuri. De exemplu:
*Un bancher din Iowa a ras de Alexander Graham Bell, atunci cand acesta i-a aratat modelul primului sau telefon.
*Un presupus mare producator de filme a scris "Respins" pe scenariul unui film numit "Pe aripile vantului".
*In 1906, unul dintre marii investitori in compania lui Henry Ford a cerut ca actiunile sale sa fie vandute, pentru ca a considerat ca "aceasta companie nu are nici un viitor". Iti poti imagina ce a simtit mai tarziu?...
*Dl Roebuck si-a vandut partea din compania Sears Roebuck pentru suma de 25000 de dolari, pentru ca a crezut ca nu va merge afacerea. Ultima data cand am auzit un calcul estimativ, magazinele Sears vindeau produse in valoare de peste 40000 de dolari la fiecare 10 secunde!...

Gandeste-te: ai tot ce a avut vreodata un invingator in lumea asta - plus pe Dumnezeu de partea ta! Nu este asta o pozitie de invidiat? Dumnezeul care a despicat Marea Rosie, a potolit leii din groapa sau a doborat zidurile Ierihonului este Dumnezeul TAU! El este de partea TA, astazi! Prin El, in toate lucrurile vei fi mai mult decat biruitor! (Romani 8:37)
Singurul "sus-jos" pe care trebuie sa il experimentezi este coborarea pe genunchi ca sa te rogi si ridicarea, plin de puterea Lui, ca sa pornesti la lupta!
Domnul sa te binecuvinteze astazi cu victorie!  :)

Dora, parca ai fi reclama la sapunul Lux.
Frumos, parfumat.
Anyway, daca viata noastra ar fi doar un festival al bucuriei si sarbatorii ce bine ar fi.
Din pacate nu este de loc asa. Sa ma contrazica cei ce.
Pentru ca lumea asta este din start, de la nastere, o lume a durerii, a incercarii puternice, pe fiecare fata, in orice chip, cu orice mijloace.
Suntem incercati prin copii, prin rude, prin situatii si conjuncturi, prin biserica, prin viata, moarte, iubire, suferinta, boala, inselare, nedreptate, neadevar, minciuna, lipsa de respect si de ideal. Suntem aruncati ca o carpa intr-un colt intunecat cand noi de fapt avem toata lumina lumii in noi.
Este ca si cum D-zeu ne incearca ca pe Iov.
Nu este in nici un caz nici festival, nici sarbatoare. Mai degraba as spune ca este timpul reculegerii si cumpanirii, este suferinta si umilinta. Plinset surd si strins din dinti. Ptr. ca nu este usor, nu I-a fost nici lui, cand s-a rugat sa-I ia paharul daca este cu putinta. M-as ruga si eu dar stiu ca am nevoie dramatica de acest pahar. Il beau si pling se cer iertare, ptr. este timpul meu sa pling si sa sufar si sa ma reculeg.
Pace voua.

Asa a scris tu, marooyce:"Pentru ca lumea asta este din start, de la nastere, o lume a durerii, a incercarii puternice, pe fiecare fata, in orice chip, cu orice mijloace.
Suntem incercati prin copii, prin rude, prin situatii si conjuncturi, prin biserica, prin viata, moarte, iubire, suferinta, boala, inselare, nedreptate, neadevar, minciuna, lipsa de respect si de ideal. Suntem aruncati ca o carpa intr-un colt intunecat cand noi de fapt avem toata lumina lumii in noi.
Este ca si cum D-zeu ne incearca ca pe Iov."
...Si iti dau dreptate, pentru ca Biblia insasi afirma in Iov 5:7 :"Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare!".... Dar tot la fel de adevarat este si faptul ca "In toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit!" Da, viata e grea, nu te contrazice nimeni, dar e atat de frumoasa atunci cand o traiesti cu Domnul! De ce crezi ca spune Pavel filipenilor: "Bucurati-va intotdeauna in Domnul; iarasi zic bucurati-va!" ? Pentru ca el stia ca dincolo de incercarile si problemele inevitabile cu care ne confruntam mai ales noi, ca si copii ai lui Dumnezeu, exista un motiv de bucurie, pe care nu ni-l poate lua nimeni: suntem ai Lui, suntem iubiti de El, suntem paziti de El si stim ca "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele nostru" + "Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fim ispititi peste puterile noastre".

Sau, daca tot ai facut tu comparatia aia destul de ...inedita cu sapunul Lux, sa stii ca poti spune si asa: da, viata e si frumoasa si parfumata cand o traiesti cu Isus. Are frumusetea ei dincolo de incercari si suferinte (sau poate tocmai datorita lor) si e parfumata cu mireasma rugaciunilor noastre, inaltate in astfel de momente de incercare, care se intorc la noi cu raspunsuri uimitoare!

Incearca deci, te rog, sa vezi (si) partea luminoasa a vietii, partea ei frumoasa, care o face demna de a fi traita. Bucura-te in Domnul, si arata asta prin faptul ca te increzi in El pentru viitor, traiesti cu El in prezent si Ii esti recunoscator pentru trecut. Atunci o sa intelegi pe deplin care e bucuria si farmecul vietii.

Dora,
Problema mea e una singura: despartirea de D-zeu. Sau o relatie rece, formala.
Nu ma intreba de ce. Nu stiu.
Ce pot sa-ti spun sigur este ca nu sunt nebun, nu sunt masochist sa ma autoflagelez cand as putea si fericit, sa caut cu tot inadinsul partea neagra a existentei, cand ea este frumoasa si dulce, nu sunt indaradnic si nici necredincios, desi se pare ca-mi lipseste o anume calitate a credintei, nu refuz ce mi se da si ma multumesc cu putin - desi aici mint, putin mi se da; de fapt, ca sa fiu sincer pana la capat sunt nerabdator si nu ma multumesc cu putin.
Asa ca n-am ce lista sa fac. Sau lista ar avea un singur punct: impacarea definitiva, completa si fara rezerve cu Isus cu Tatal, Dumenzeu. Biblia o citesc dar de fiecare data inteleg putin diferit, ma si apuca groaza uneori, e ca si cum n-am pregatirea necesara unei asemenea devotiuni.
De intrebat intreb oriunde in jurul meu dar raspunsurile pe care le primesc se pierd in eter, intelesul lor asemenea unui stol de pasari. Sunt convins ca ceva fundamental gresit este cauza si asta este in felul meu de a fi. Nu am aflat inca ce si cum. Dar lucrez la asta de multi ani incoace.
Iti multumesc ptr. sfaturi, unele dintre ele le-am incercat de mult, altele n-au dat roade sau n-au efect.
Mi-e dor de acea existenta fericita de care vorbesti. Mi-aduc aminte ca prin vis de ea. Cred ca este posibila.
Pace tie.

19 noiembrie 2003

"Caci pentru mine a trai este Hristos, iar a muri este un castig!" (Filipeni 1: 21)

Mort fatza de sine

Cu totii ne-am nascut cu instinctul de supravietuire. Suntem luptatori! Dar asta creeaza o problema: ca si copil al lui Dumnezeu, nu trebuie numai sa supravietuiesti, ci trebuie sa gasesti si sa implinesti scopul lui Dumnezeu pentru viata ta!
Cei trei prieteni ai lui Daniel au putut sa spuna "nu" imparatului deoarece pentru ei supravietuirea personala nu era importanta. Vaduva din 1 Imparati 17 a fost gata sa dea "tot" ce avea, pana la cel din urma lucru, lui Ilie, deoarece nu avea o "mentalitate de supravietuire". Nelson Mandela a spus: "M-as intoarce astazi in inchisoare, daca asta ar insemna eliberarea poporului meu!"
Spui ca vrei sa fii asemenea lui Isus. Vorbesti serios?
Asculta cum se ruga El: "Tata, daca voiesti , departeaza de la mine paharul acesta.  Totusi, faca-se nu voia mea, ci a Ta!". El a renuntat la voia Sa in favoarea voii Tatalui. Esti gata sa faci si tu asa?
El a renuntat de asemenea la reputatia Sa. Pavel spune: "(El ) S-a dezbracat de Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-se asemenea oamenilor". Tu ai face fatza la un astfel de lucru?
Ioan Botezatorul a  spus: "Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez".
Problema este ca atunci cand ajungem la un anumit nivel ne sprijinim pe propriile noastre realizari. Ne este frica sa acceptam noi provocari, pentru ca poate vom avea de pierdut. Este periculos! Pavel a spus: "Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri e un castig!".
Scopul lui Dumnezeu pentru tine, astazi, este "moartea autoconservarii". Esti gata sa Il lasi sa realizeze acest lucru in viata ta?[/u]

Ne este frica sa acceptam noi provocari, pentru ca poate vom avea de pierdut. Este periculos! Pavel a spus: "Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri e un castig!".
Scopul lui Dumnezeu pentru tine, astazi, este "moartea autoconservarii". Esti gata sa Il lasi sa realizeze acest lucru in viata ta?
Nu cred ca se poate da un raspuns usor la o asemenea intrebare.
Tu crezi ca cei ce-au facut marturia de credinta ptr. D-zeu si cred in Isus Hristos, cei ce scriu pe acest forum, cei ce merg la biserica, se roaga si citesc Biblia, tu crezi ca toti acesti oameni se ascund de provocari si sunt perfizi cand spun ca vor sa mearga pe drumul ingust, cel greu care duce la Mantuire ?
De ce s-ar ascunde sau de ce s-ar autoconserva ? De ce ne-am juca de-a "baba-oarba" cu Dumnezeu ? Ce-am avea de castigat ? La ce ne-am mai pierde timpul cu mima de-a crestinul ?
Parerea mea este ca "moartea conservarii" este o stare indusa de gratie, nu mi-o pot comanda eu, ca vreu eu sau am declarat azi moarte conservatorismului. Daca ar fi asa simplu de ce n-am face-o toti ? De ce n-ar alege toti cei stiu de D-zeu si Imparatia Lui, chiar azi sa mearga pe drumul asta, sa declare "moarte autoconservarii" si sa mergem toti in intimplinarea Mantuitorului, sa-I facem o surpriza placuta, ca si cum s-ar declara greva generala impotriva pacatului. Na, de ce n-ar fi asta posibil ? De ce lumea continua sa-L caute pe Dumnezeu in cele mai felurite moduri, dar sunt atat de putini care declara moarte conservatorismului sau sunt gata sa intre in groapa cu lei, sa moara pentru Isus, ptr. idee ?
Daca tu crezi ca raspunsul e usor, e OK. Eu nu cred ca este nici usor si nici simplu. As intra in groapa cu lei cand as avea taria si convingerea telului, iar aceasta tarie nu vine la comanda si nici nu este un act volitiv, liber impus de ratiune sau sentiment.
My 2 cents.

Buna, marooyce!
M-am gandit destul de mult la discutiile pe care le avem noi si la problema pe care spui tu ca o ai, cu departarea de Dumnezeu. Si "intamplator" (sau nu   :P  ), mi-a cazut in mana o carticica, pe care as vrea sa ti-o recomand cu toata inima, daca tot ai cerut tu adrese exacte (cand era vorba de „Luminatorul“ )... Se numeste "Dragostea dintai" si este scrisa de Bill Bright. Mie mi-a placut enorm si m-a incurajat foarte mult. Am luat-o, asadar, in primul rand pentru mine. E destul de subtire, o poti citi repede, si sunt sigura ca ti-ar fi de mare folos si tie.
Vreau sa iti scriu aici numai cateva fragmente din primul capitol. Fa-ti timp sa le citesti, te rog:

" Ratacit, dar nu pierdut

 <<nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura , nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru. >> (Romani 8:39 )

Povestea vietii lui Robert Robinson este una dintre cele mai emotionante pe care le-am citit vreodata. Ne ajuta sa intelegem cu inima deschisa puterea lui Dumnezeu de a transforma tragedia in triumf. Robinson imi aminteste de atatia oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Poate ca si tu vei regasi ceva din tine in povestea lui.

Robinson a scris versurile de neuitat ale imnului "Come, Thou Fount of Every Blessing", unul dintre preferatele mele. El era un om bun,  care a devenit crestin la varsta de 17 ani, prin intremediul marelui predicator George Whitefield. Mai tarziu a inceput sa Il slujeasca pe Dumnezeu cu dragoste si devotament.
Robinson era insa un om sincer, si a ajuns sa se confrunte curand cu un adevar crud despre sine insusi. Dragostea lui pentru Isus era profunda, dar el nu depindea in totalitate de Dumnezeu. Din cand in cand, pasiunea lui pentru Dumnezeu seca. Avea momente cand nu mai simtea nimic pentru Domnul sau. [i]Inima lui era predispusa indepartarii.[/i]
Acest adevar crud nu-i dadea pace. S-a luptat cu el, a inceput sa isi scrie gandurile si sentimentele, si rezultatul a fost o cantare care a ramas peste veacuri. "Come, Thou Fount" este o povestire autobiografica a unui om atat de nedemn, de necredincios, si cu toate acestea atat de usor iertat si primit inapoi in bratele pline de dragoste ale Dumnezeului sau.
Pe masura ce timpul trecea si Robinson imbatranea, se indeparta tot mai mult de Dzeu. Starea lui a inceput sa se inarutateasca si simtea ca distanta dintre el si Dumnezeu era deja de netrecut. Pacatul si compromisul pusesera stapanire peste viata lui. Cum mai putea el acum sa stea in fata lui Isus? Robert Robinson era un om macinat de propria-i vina. Intruchipandu-i pe Iona, pe fiul risipitor si pe orice om ros de vina, el a inceput sa bata drunurile. Poate ca solutia era acolo, undeva departe... Poate ca acolo reusea sa lase totul in urma!...
Intr-una din zile, im mijlocul calatoriilor lui, o tanara care statea in fata lui intr-o diligenta si care era plina de toata bucuria lui Hristos, nu putea vorbi despre nimic altceva, numai de ceea ce simtea. Robinson ar fi vrut sa vorbeasca despre orice altceva, am afara de acel subiect. Din nerfericire insa, nu putea face nimic in aceasta privinta, pentru ca nu avea cum sa sara din diligenta in timp ce aceasta mergea. Asa ca a trebuit sa se resemneze si sa aiba acea discutie spirituala. In acele vremuri, cartile de cantari erau folosite ca si carti devotionale, si tanara aceasta avea tocmai o astfel de carte pe genunchii ei.
- Domnule, as dori sa va cer parerea asupra uneia  dintre aceste cantari! Este o cantare care a avut o mare influenta asupra mea! i-a zis ea, inmanandu-i cartea.
Robinson s-a uitat la pagina respectiva si a fost pus fatza in fatza cu propriile-i cuvinte!...I s-a uscat gura si nu a mai putut sa rosteasca niciun cuvant! A incercat sa-i dea cartea inapoi, dar tanara a insistat, presupunand ca versurile vor avea asupra lui acelasi efect pe care il avusesera si asupra ei. Banuia ca acesta era motivul pentru care lacrimi amare incepusera sa ii curga pe obraji. Incetul cu incetul, a inteles ca privea la un suflet chinuit...
Robinson si-a dat seama ca ea intelesese. A dat din cap afirmativ si a spus:
- Eu sunt cel care a scris aceasta cantare. Insa asta s-a intamplat cu multi ani in urma... As da orice sa mai simt acea bucurie din nou. Orice!
Tanara a ramas socata. S-a uitat la pagina si a vazut numele poetului care statea chiar in fata ei: Robert Robinson. Acele randuri cuprindeau povestea vietii lui si lacrimile lui aratau adevarata lui stare. Tanara i-a aratat versurile pe care el le stia atat de bine. A inceput sa ii spuna cu blandete despre "izvorul indurarii care curce neincetat" si care e indeajuns de puternic sa ii alunge lacrimile. I-a aratat ca nu exista timp prea lung si distante prea mari pentru ca dragostea lui Dumnezeu sa nu il gaseasca, sa nu il aline si sa nu il aduca inapoi.

Dragostea dintai - o prioritate

In aceeasi zi, Robert Robinson, invins si distrus, a redescoperit dragostea pe care o lasase la o parte. Stiu bine cat de mult s-a bucurat din propria-mi experienta, pentru ca dragostea dintai este totul pentru mine.
Deseori, oamenii ma intreaba pentru ce vreau sa se roage pentru mine, si eu le raspund intotdeauna acelasi lucru: sa se roage ca, oriunde as fi si orice as face, sa  nu imi pierd niciodata dragostea dintai! Inca de pe vremea cand eram un tanar crestin, uimit de puterea lui Dumnezeu si coplesit de dragostea Lui, prioritatea mea era sa-mi mentin din toata inima relatia personala cu Dumnezeu. De-a lungul vietii, am trecut prin multe probleme, greutati si provocari. Dar inca de la bun inceput, am stiut ca nu era suficient doar sa Il slujesc pe Dumnezeu, ci tanjeam dupa o inima plina de dragoste si de lauda pentru El. Daca as pierde dragostea dintai, nesupunerea mea ma va face sa pierd tot ce am mai scum,. Stiu ca in timp as esua ca si crestin, sot, tata persoana si om de afaceri. Dragostea mea dintai pentru Dumnezeu ca Tata, Fiu si Duh Sfant este totul pentu mine.
Pretul pastrarii acestui fel de dragoste a insemnat pentru mine supunere zilnica. Am inceput si am incheiat fiecare zi pe genunchi, recunoscandu-L pe Domnul Isus ca Invatator, Mantuitor si Rege. I-am cerut in fiecare zi sa traiasca prin trupul meu, sa gandeasca cu mintea mea, sa iubeasca cu inima mea, sa vorbeasca cu buzele mele si sa "caute si sa aduca inapoi" pe cei pierduti prin eforturile mele. Cat e ziua de mare , caut sa umblu si sa vorbesc cu Mantuitorul meu, indiferent de circumstante. Daca ma pot agata de dragostea Sa de la un moment dat, stiu sigur ca nu o voi pierde niciodata. In acest fel caut sa "ma rog neincetat", in timp ce "experimentez prezenta lui Dumnezeu". (...)
Asta nu inseamna insa ca sufletul meu este atat de curat pe cat as vrea eu sa fie. Nu vreau sa las impresia ca sunt perfect. Nimeni in afara de Isus nu este perfect! Ma lupt cu aceleasi pacate si razvratiri cu care se confrunta oricare credincios. Zilnic, firea mea pamanteasca se lupta impotriva Duhului. Inima mea este la fel de predispusa la a se indeparta, cum este a oricarui om care traieste inca in acest trup de carne. Este nevoie sa veghez zilnic pentru a-mi mentine dragostea dintai. Dar merita sa te lupti si sa fii disciplinat zi de zi! Dragostea lui Dumnezeu iti aduce atata putere si inviorare! Pot face fatza oricarei probleme medicale cu care ma confrunt acum, la 80 de ani. Pot face fatza cu bucurie chiar si gandului ca voi muri. Dar niciodata nu voi putea face fatza gandului ca as putea sa fiu despartit de dragostea perfecta a Domnului meu, care imi da putere. Siguranta pe care mi-o da El in Romani 8:38- 39 imi aduce multa alinare:
"Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru!"

Dupa cum vedeti, nu exista nimic care sa ne poata separa, pe tine si pe mine, de acea dragoste dintai. Nici macar ingerii si demonii nu pot interveni intre noi si Domnul nostru. Singurul lucru care ma poate desparti de dragostea lui Dumnezeu este doar duhul meu, predispus la a se indeparta.
Dar tu? Ti s-a indepartat sufletul in vreun fel de dragostea minunata a lui Dumnezeu? Cum ai masura acum dragostea ta pentru El? Iti mai amintesti ce ai simtit in prima zi cand L-ai cunoscut pe El? Cat esti de departe de locul in care ar vrea Dumnezeu sa fii? Cat de mult ti-ar lua sa te intorci la dragostea dintai pe care el vrea sa o experimentezi ca mod de viata?
Isus iti porunceste sa-L iubesti cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul tau. El este singurul care are autoritatea de a-ti porunci sa iubesti.  Si nu cred ca exista altceva mai important pentru tine si pentru mine in viata noastra. Dupa cum ne spune si Pavel, nu exista bariere de timp si spatiu care sa ne poata desparti de dragostea Lui minunata. Poti sa faci inconjurul lumii, te poti ascunde cat vrei, dar indiferent de circumstante, indiferent de ce ai face sau de cat de mult te-ai revoltat impotriva lui Dumnezeu, inima Lui va ramane deschisa pentru tine. Tu poti sa te intorci acasa din nou, acasa in bratele Tatalui care nu va inceta sa te astepta cu dragoste si nu va inceta sa caute sa readuca in viata ta bucuria de nedescris a mantuirii! El vrea sa ai viata din belsug si e gata sa ti-o dea astazi!"

(Bill Bright, "Dragostea Dintai")

Asa incepe, deci, cartea respectiva. Sper ca ti-a trezit macar un pic interesul si sper ca o sa o poti citi, caci se merita!

Fii binecuvantat!

Mi-a placut tare mult ultimul tau post, marooyce. Imi place cum scrii si ma bucur sa aflu ca Dumnezeu lucreza atat de frumos in viata ta. Ma rog pentru tine si pentru noi toti ca sa ne invatam cu adevarat sa Il iubim pe Domnul nostru "cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul nostru" si sa nu ne saturam niciodata sa gustam si sa vedem ce bun este El!

Domnul sa te binecuvinteze vesnic!  

Frumos text a fost azi.

Weasel

25 noiembrie 2003

"Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu... " (1 corinteni 3:9)

Parteneriat

Cand Robert Morrison a calatorit in China ca misionar, capitanul navei s-a declarat foarte sceptic cu privire la viziunea lui si adesea il lua peste picior. Cand Morrison a ajuns la momentul de a parasi nava, capitanul i-a strigat: "Banuiesc ca ai impresia ca vei schimba ceva in China?..." Morrison i-a raspuns: "Nu, domnule, ci cred ca Dumnezeu va face schimbarea!" Asta este: atunci cand esti partener cu Dumnezeu, potentialul pentru succes este nelimitat - deci fa planuri mari!

Am auzit de un copil care vindea creioane din usa in usa pentru a strange fonduri pentru un spital de 30 de milioane de dolari din localitate. O femeie i-a spus: "Fiule, este un scop maret pentru un baietel care vinde creioane de 10 centi!" "Oh, nu, doamna, nu o fac singur!" i-a raspuns copilul. "Vedeti baiatul de peste drum? Suntem parteneri, lucram impreuna!" Este hazliu, dar daca el avea atata incredere intr-un partener care era egal cu el, nu ar trebui ca noi sa avem o incredere deplina in Dumnezeu, care este de neegalat - si care este in parteneriat cu noi?...
Isus a spus: "Daca ramaneti in mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da!" (Ioan 15:7) Cu alte cuvinte: ramanem in El, primim de la El si vom produce pentru El. Astfel vom putea trai ca o persoana "fara limite".
...Deci, data viitoare cand esti intrebat de ce faci, raspunde: "Sunt partenerul lui Dumnezeu!" ... Pentru ca asa este!

Salut din nou, marooyce!
Sincera sa fiu, ma asteptam sa ma intrebi ce am vrut sa spun cu "persoana <fara limite>" :), pentru ca stiu ca suna un pic ciudat intr-o lume unde toti ne vedem si ne stim ca persoane "limitate" din punct de vedere fizic, emotional, intelectual si spiritual. Dar ceea vrea de fapt sa spuna fraza respectiva este ca, in ciuda limitarilor inerente conditiei noastre umane, atunci cand Dumnezeu este de partea noastra, lucreaza si se lupta pentru noi nu mai exista limite nici pentru noi. Putem sa beneficiem de puterea Lui, de intelepciunea Lui si de minunile Lui "nelimitate". Avem in Biblie destule exemple de oameni care, cu ajutorul lui Dumnezeu, si-au depasit conditia de simpli "muritori limitati", si au facut lucruri imposibil de imaginat si de inteles pentru un "om normal". O sa iti dau numai un exemplu: David, "un copil cu par balai si fatza frumoasa" ucide fara probleme ursi , lei si uriasi de 6 cotzi... Cum e posibil? El nu era limitat dpdv fizic? Ba da, dar L-a avut ca "partener" pe Dumnezeu si atunci nu a mai luptat numai cu fortzele sale slabe, ci cu Puterea Dumnezeului Atotputernic!

Acelasi lucru e valabil si in zilele noastre. Amintesc din nou versetul lui Pavel: "Pot totul in Hristos, care ma intareste!" El nu spune "Pot atat cat ma tin puterile." sau "Pot atat cat ma duce mintea.", ci zice:"Pot totul, pentru ca nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine! Si Lui nu Ii este nimic imposibil." Desigur, asta implica o cantitate mare din credinta care este "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad".

Eu nu zic ca e usor sa traiesti asa, dar stiu cu siguranta ca se poate, pentru ca El ne da "si vointa si infaptuirea".

Fii binecuvantat!