10q dora...acum la inceput d zi....ma ajuta sa 'imi tin fruntea sus'...sper ca voi reusi...asta iti doresc si tie
so help us God :)

A darui un zambet
fericeste inima. Il imbogateste
pe cel care-i primeste,
fara sa-l saraceasca
pe cel care-l daruieste.

Nu dureaza decat o clipa,
dar amintirea lui este indelungata.
Nimeni nu este atat de bogat
incat sa se poata lipsi de el,
nici intr-atat de sarac incat
Sa nu-l poata da.

Zambetul naste bucurie in familie,
da ajutor in munca
si este un semn concret de prietenie.
Un zambet da alinare
celui care a obosit,
reinnoieste curajul in incercari
si este un medicament in tristete.
Si  daca intalnesti pe cineva
Care nu ti-l ofera
fii generos si ofera-i-l pe al tau:
nimeni nu are mai mare nevoie
de un zambet
decat cel care nu stie sa-l dea.

P. Faber

:-)

:) De acord.

'Daca Dumnezeu exista,El nu poate fi decat straniu,paradoxal si surprinzator rasturnand mereu asteptarile noastre',spunea Pascal.Intr-un 'Psalm',poetul Georg Trakl ne descopera ca Tatal nostru din ceruri se afla de fapt in locuri,situatii si clipe surprinzatoare.El ne ofera mereu suprinze,dând peste cap anticiparile noastre.Dumnezeu nu apreciaza oamenii pentru valorile pe care le detin,ci pentru ceea ce sunt ei insisi.In mod ciudat si cu totul neasteptat,Biblia spune ca cel ce vrea sa fie mare trebuie sa fie slujitorul celorlalti.Hristos ne-a invatat teoretic si practic ca slujirea lui Dumnezeu e strans legata de slujirea semenilor.'Fiul Omului n.a venit sa I se slujeasca,ci El sa slujeasca si sa.Si dea viata pentru multi' (Marcu 10:45) Astfe,fiecare crestin trebuie sa fie un slujitor,dupa darul pe care l-a primit si dupa puterea ce i-a fost data,caci sunt felurile daruri,insa acelasi Duh,sunt mai multe slujbe,dar acelasi Dumnezeu.

 In Noul Testament sunt foarte multe nume mentionate,intre care Artema,Tihic,Claudia,Persida,Epafrodit,Stefana,Epenet,Trifena,FortunatmFivi,Andronic si altii.Cine sunt acestia?De ce li se face onoarea de a fi pomeniti in Biblie?Dar Barnaba,Filip,Tit,Marcu si Gaiu ce faote marete au facut de stau alaturi de Ioan,Pavel sau Petru?

Barnaba nu a tinut predici extraordinare,n-a facut minuni si lucrari iesite din comun,insa acest levit din Cipru avea darul de a se apropia de cei cu inima zdrobita,de a-i ridica,de a-i incuraja sa mearga mai departe.Nu zadarnic a fost numit 'Fiul mângaierii'...

Filip a fost numit diacon,crezandu-se ca e bun doar cu probleme administrative.El nu s-a simtit jignit,fiinda era inzestrat cu darul ascultarii.La un moment dar Dumnezeu l-a folosit in propovaduire,trimitzandu-l sa faca evanghelizare pe un drum pustiu spre Gaza.Noi ne-am fi simtit jigniti si atinsi in orgoliu,probabil am fi protestat vehement crezand ca cineva isi bate joc de noi.Dar Filip a alergat,ascultand de Cuvantul Domnului.Mai tarziu a inteles ce lucrarea speciala a facut Dumnezeu prin el,caci datorita famenului etiopian caruia i-a talmacit Scripturile si i-a deschis ochii asupra necesitatii mantuirii,Evanghelia a ajuns pe un nou continent.

Cateva randuri fixeaza in Scriptura portretul 'preiubitului Gaiu',cum l-a numit Ioan.In a treia epistola a lui Ioan,aflam astfel ca Gaiu n-a fost niciodata bogat,nici prea sanatos,dar a avut un suflet mare care-l facea sa inainteze in fiecare zi.El nu se certa,nu bârfea,nu invidia pe nimeni,era prea ocupat cu umblarea in adevar.Nu facea calatorii misionare primejdioase,dar isi deschidea casa pentru cei ce le faceau.

 Cand Dumnezeu,in ziua sfintilor,va rasplati pe marii misionari,nu va uita sa-i caute cu privirea pe oamenii din umbra:Barnaba,Filip,Gaiu si altii....a caror valoare e cunoscuta de Dumnezeu si ascunsa in Hristos.

 'Cine este Pavel?Si cine este Apollo?Niste slujitori ai lui Dumnezeu.Unul a sadit,altul a udat,dar Dumnezeu a facut sa creasca fiindca noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu'.

  Cum se masoara fericirea? In ce se masoara fericirea? In suflete care tresalta la unison? In lacrimi care curg fara voia noastra? In rugaciuni sau tipete inabusite? In milioane de maini care se indreapta rugatoare spre cer? Nu stiu...Nu conteaza...Avem dreptul sa folosim acest cuvant fara sa-l putem defini. Il simtim.

Dar ce simte fiecare din noi nu poate fi exprimat in cuvinte. Am intrebat odata pe cineva daca nu-i e teama ca o sa-i plesneasca inima, neincapatoare pentru atata bucurie. Mi-a spus simplu:" Nu! Cand simt ca nu mai pot, plang. " Lacrimile ne ung inima, ne-o inmoaie, odata cu ele se scurge tot ceea ce sufletul nu poate indura fara sa explodeze. Un zambet nebun si lacrimi in ochi pentru ca nimic nu apropie mai usor oamenii decat o fata deschisa ...

Zambiti! E liber la zambet!Puteti chiar izbucni in ras in plina strada! Aveti tot dreptul!

Te-ai simtit vreodata vinovat/a privindu-i pe unii de varsta ta si
gandind "Eu nu arat chiar asa batran/a!"?

Ei bine, atunci o sa-ti placa poanta urmatoare:

Stateam in sala de asteptare pentru prima intalnire programata la dentist
cand i-am vazut diploma atarnata pe perete.

Citind numele, mi-am amintit deodata un baiat brunet, inalt si frumos
cu acelasi nume.
Fusesem colegi de liceu cu vreo .....tzshpe ani in urma si ma intrebam
daca putea sa fie acelasi tip pentru care nutream o pasiune secreta.

Cand am intrat in cabinetul lui, am lepadat pe loc gandul acela.
Cheliosul cu trasaturi brazdate era mult prea batran ca sa fi fost
iubirea mea secreta.

Dupa ce s-a uitat la dintii mei mi-am facut curaj si l-am
intrebat daca a facut liceul la Sf. Sava".

EL: "Sigur ca da, doamna! Cum ati ghicit??!" a raspuns, plin de mandrie.
EU: "Cand ati absolvit?", l-am intrebat.

EL: "In 19.... de ce ma intrebati?"
EU: "Ei bine, ai fost in clasa mea!", am exclamat.
Si atunci, cheliosul zbarcit m-a intrebat:

"Da??! Ce materie ati predat ??!!!"