Fratilor, ma descurajati.
Voi incercati sa-mi spuneti ca de fapt nu ne-am inteles deloc de 1-2 ani.

pai daca tu te regasesti in postura fiului mare din pilda... ei bine asta e doar problema ta...  

Modul in care tatal se comporta cu cei doi fii ai sai este o "palma pe obrazul " ideii de justitie antica .

Eu cred ca sunt salvati amandoi, desi fiul cel mare a facut cateva gafa cu gelozia. In privinta celui tanar nu cred ca exista indoiala, el s-a intors la tatal si a fost primit 'cum se cuvine'. Fiului mare, tatal i-a tinut o 'morala', explicand faptul ca tot ce are el (tatal) este al lui (fiului mare), dar i-a spus ca si fiul cel mic trebuia primit inapoi. Happy end. :)

Macar mai 'coloram' forumul, si asta fara ca macar sa ne certam

Parabola oii pierdute, a drahmei pierdute si a fiului risipitor aduc în mod clar la lumina iubirea plina de mila a lui Dumnezeu, pentru aceia care s-au înstrainat de El. Desi ei s-au îndepartat de Dumnezeu, El nu-i lasa în situatia mizera în care se afla. El este plin de bunatate si mila duioasa fata de toti aceia care sunt expusi ispitirilor unui vrajmas iscusit.
În parabola fiului risipitor, Domnul este prezentat ca ocupându-Se de aceia care au cunoscut cândva iubirea Tatalui, dar care au îngaduit ispititorului sa-i faca robi, dupa voia lui.
Iubirea lui Dumnezeu urmareste înca pe cel care a ales sa se desparta de El si Domnul pune în miscare toate mijloacele pentru a-l readuce în casa parinteasca. Fiul risipitor, în starea lui nenorocita, mizera, "si-a venit în fire". Puterea amagitoare pe care Satana a exercitat-o asupra lui a fost frânta. El si-a dat seama ca suferintele sale au fost rezultatul propriei sale nebunii si a spus: "Câti argati ai tatalui meu au belsug de pâine, iar eu mor de foame aici! Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu". Luca 15,17-18. Asa nenorocit cum era, fiul risipitor a gasit totusi puterea de a nadajdui în convingerea ca tatal sau îl iubeste. Aceasta iubire a fost ceea ce l-a atras spre casa. Tot astfel, certitudinea iubirii lui Dumnezeu este aceea care constrânge pe pacatos sa se întoarca la Dumnezeu. "Bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta ". Romani 2,4. Mila si bunatatea lui Dumnezeu înconjoara fiecare suflet care este în primejdie, cu un lant de aur. Domnul declara: " Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea îti pastrez bunatatea Mea" . Ieremia 31,3.
Putin s-a gândit tânarul si necugetatul fiu, atunci când a plecat din casa parintelui sau, la durerea si dorul pe care le-a lasat în inima tatalui sau. Când dansa si benchetuia cu tovarasii sai destrabalati, nu s-a gândit deloc atunci la tristetea ce se lasase asupra casei sale parintesti. Iar acum, când cu pasi obositi si îngreunati de durere îsi urmeaza drumul spre casa, el nu stia ca cineva statea de veghe asteptând întoarcerea lui. Dar în timp ce "era înca departe" tatal sau l-a recunoscut. Iubirea are vedere buna. Nici chiar degradarea adusa de anii traiti în pacat n-a putut sa ascunda pe fiu de ochii tatalui. "A alergat de a cazut pe grumazul lui", într-o îmbratisare lunga si plina de gingasie.

Si eu sunt.

Albertina, tu n-ar fi trebuit sa comentezi postul meu cu aceasta viteza.
Stii ca nu-ti place de mine.
Abine-te pana ce trece opinia publica macar.

Ce mi se pare mie cool din pilda asta este atitudinea Tatalui. Adica a Lui Dumnezeu. Am descoperit niste trasaturi faine ale Sale.

Ai un copil care la un moment dat o i-a pe alta cale decat cea mai buna. Se loveste de toti peretii. O da in bara, risipeste ceea ce i-a dat tatal. Vine napoi, iar tatal, RESTAUREAZA tot ce a avut.

E minunat Domnul. Sa sti ca chiar daca ai apucat-o pe cai gresite si nu mai esti demn decat de mila, totusi Tatal are tot timpul o usa deschisa pt tine. Ca tu sa vi la El si sa nu iti fie frica sa vi. Diavolul incearca sa puna ganduri de genul: "acuma L-ai suparat, acuma nu te mai ia nimeni napoi, sa-ti fie rusine, samd". E fain ca putem sa venim in fata lui asa cum suntem si in orice situatie. Ceea ce a avut de facut fiul, era sa VINA. Atita tot.

Fiul ce mare era cel "frustrat" il numesc eu. Ala care "lucreaza pentru Domnul" si se dedica Domnului, fara a se mai preocupa de el insusi. Adica un fariseu veritabil si fals. Cel care face lucruri din motive gresite... facea ca sa-i placa Tatalui... face ca sa ramana in gratiile Lui. Toate astea sunt motive gresite. Daca faci ceva, faci pentru ca asa ti-a pus DOmnul pe inima si nu astepti nimik in schimb.
Normal ca era frustrat cand a vazut ca Tatal il primeste cu cinste pe ala mic, chiar in ciuda faptelor sale. Nu-si cunostea Tatal. Asa cum multi dintre noi nu-L cunoastem. Il credem Tatal care asteapta ceva de la noi... Il credem un tata care ne dadoar daca facem sau ne comportam in anumite feluri... Dar surpriza... El nu e asa... Si fiul cel ramasa  acasa putea sa se distreze cu un milr in fiecare weekend daca vroia... dar nu o facea ... ma intreb de ce... Pariez ca tatal nu se supara daca lua cate-un miel cu prietenii... Dar fiul era concentrat sa-si multumeasca tatal, ceea ce in final a inteles ca muncea in zadar... El nu trebuia sa faca toate astea sa ramana al Tatalui si in gratiile Lui...

 

Eu ma tot intreb, cum putea Dumnezeu sa ierte Sodoma si Gomora ptr. numai 10 oameni morali ?
 

  , Zooey .