[Partea a doua]

Acuma dupã ce am citit despre parazitul numit Neghinã, sper cã înþelegeþi de ce mai devreme am fãcut paralela cu motoarele electrice.
Pînã la apariþia sursei de energie electricã, nu era nici un consumator de electricitate.
În momentul cînd a apãrut generatorul de curent, era prezent ºi consumatorul numit bec, pentru a se manifesta Lumina. ªi imediat, dupã aceastã experienþã, au apãrut diverse alte feluri de consumatori care nu erau pînã atunci.
Alimentarea consumatorilor se face printr-un cablu, bun conducãtor de electricitate. Acel cablu poate fi asemãnat cu un tentacul înfipt în rãdãcina plantei de grîu. Curentul electric este supt de consumator, din generator, exact cum parazitul, numit neghinã, suge seva de viaþã din planta-gazdã.
Curentul electric doar existã, nemanifestîndu-se în nici un fel. Dar el se poate manifesta în consumatori funcþie de ce anume trebuie sã facã aceºtia. ªi are putere sã punã în miºcare tot felul de maºinãrii.

Pînã la semãnarea grîului în pamint nu era nici un fel de altã sãmînþã pe acolo. Dar grîul odatã semãnat, are viaþã din belºug încît este emisã ºi în afara lui, depãºind periferiile bobului. Aceastã energie de viaþã are potenþialul, atît de a aduce la suprafaþã ceea ce a fost introdus în pãmînt, ºi anume acelaº model de grîu, dar ºi ce este pe lîngã el, mãcar cã-i doar þãrînã inofensivã. Þãrîna respectivã este însufleþitã în mod special, tocmai ca sã-ºi facã datoria de a putrezi bobul de grîu.

Domnul zice destul de clar: Adevãrat, adevãrat, vã spun cã, dacã grãuntele de grîu, care a cãzut pe pãmint, nu moare, rãmîne singur; dar dacã moare aduce multã roadã (Ioan 12:24). Deci el trebuie sã mai ºi moarã, dar ca sã moarã, cu de la el putere nu poate muri. Dar cineva/ceva trebuie sã-l omoare. Semãnãtorul nu-l omoarã, ci numai îl seamãnã. Cãlãul trebuie sã existe oriunde grîul este semãnat. Cãlãul este pretutindeni ca potenþial, dar nu ia fiinþã decît atunci cînd apare ceva viu. Ce este viu are ~sursã de viaþã~ din belºug încît --dã pe dinafarã--, devenind vizibilã ºi uºor de furat.

Deci grîul cînd se duce în pãmînt, se duce cu tot cu energia necesarã punerii în miºcare a forþelor ce trebuie sã contribuie la putrezirea lui. Dacã n-ar fi aºa, cine sã punã în miscare þãrîna din jurul bobului? Þãrîna cu de la ea putere, nu face nimic. Ea ca sã facã ceva trebuie sã fie indemnatã de Cineva. ªi cine s-o îndemne altcineva dacã nu energia de viaþã care emanã din grîu?
Grîul pînã nu-i semãnat, nici nu putrezeºte, nici nu încolþeºte. Deci rolul þãrînei este foarte important în înmulþirea grîului, mãcar cã þãrîna care îl ajutã spre putrezire ia formã ºi înfãþiºare de plantã oarecum asemãnãtoare cu planta care iese din bobul de grîu zdrobit ºi putrezit.

Dar neghina care ia fiinþã în acest mod, clãdindu-se din resturile materiale ale grãuntelui original, va avea cam aceeaºi înfãþiºare cu planta de grîu verde, dar florile ºi roadele vor fi total diferite. Rolul neghinei era necesar doar în pãmînt, nicidecum ºi la suprafaþã. Dar în neruºinarea ei, în loc sã se opreascã dupã ce a terminat sarcina de putrezire, ea continuã sã rãmînã agãþatã de planta originalã, cu tentaculele adînc înfipte în rãdãcina formatã, astfel încît devine ceva fals pe lîngã original. ªi suge din seva ce alimenteazã originalul, fãrã sã facã nici un efort deosebit, fiind în stare de a secãtui planta-gazdã, cu riscul chiar de a o omorî din nou, numai ca sã trãiascã ea. Dar dacã o omoarã, stie cã nu mai are de unde sã extragã sevã. ªi atunci îºi întinde tentaculele ºi la boabele vecine ca sã fure ºi de acolo sursa de viaþã. Aºa se face cã sînt mai multe fire de grîu decît cele de neghinã.
Neghina este mai viguroasã ºi mai frumoasã decît grîul, mãcar cã trãieºte pe spinarea grîului, ºi mãcar cã este ceva fals.
Am uitat sã vã spun cã ,,Pilda neghinei,, o gãsim în evanghelia dupã Matei 13:24.

În tîlcuirea pildei neghinei, versetele 37 ºi 38, stã scris: ,,Cel ce samãnã sãmînþa bunã este Fiul omului. Þarina este lumea; sãmînþa bunã sînt fiii Împãrãþiei; neghina sînt fiii Celui rãu,, ºi gãsim scris în Luca 8:11 cã Sãmînþa este Cuvîntul lui Dumnezeu, iar în Marcu 4:14 este scris cã Sãmãnãtorul samãnã Cuvîntul.

Acum ne întoarcem la Pilda semãnãtorului, în Matei 13:4.
Astfel cã grîul în loc sã se bucure de toatã sursa de viaþã, se mulþumeºte cu puþin; de multe ori cu atît de puþin încît abea reuºeºte, cu multã trudã, sã aducã ºi roadele cuvenite. Dar cît de greu îi este, tot aduce roadele aºteptate. Un grãunte dã 100, altul 60, altul 30, dupã cum este scris în versetul 23.

Sã recapitulãm: Sãmînþa bunã este Cuvîntul lui Dumnezeu din care rezultã fiii Împãrãþiei. Sãmînþa rea este neghina din care rezultã fiii celui rãu.
Prin rostirea Cuvînului, Acesta este semãnat ºi nu întîrzie sã ia fiinþã, mãcar cã pe lîngã el apare ºi parazitul ce se aseamãnã cu neghina.
Deci pe lîngã Cuvîntul original care este veºnic, îºi face apariþia ºi parazitul care nu face parte din acel Cuvînt ºi care este ceva fals ºi neadevãrat. Parazitul este o impuritate care a fost detaºatã, înlãturatã ºi îndepãrtatã de Cuvîntul original. Parazitul este negativul originalului care stã în opoziþie cu pozitivul. Parazitul este desprins din original, devenind ceva mort, fãrã viaþã proprie. Dar el pentru ca sã se manifeste, stã pe lîngã original, furîndu-i din energie.

Ce era Adam inainte de a fi fãcut de Dumnezeu? Era un Cuvînt rostit de Dumnezeu.
Cum a zis Dumnezeu? ,,Sã facem om dupã chipul ºi asemãnarea noastrã".
ªi înainte de a fi Cuvîntul rostit, el era în gîndurile aceluiaº Dumnezeu.
ªi Dumnezeu este Viaþa. Este sursa de Viatã. ªi unde este EL nu se poate sã nu ia fiinþã ceva, ca sã funcþioneze.
Aºa cã Dumnezeu a coborît pe pãmînt ca sã punã în aplicare planul gîndit de EL încã din veºnicii. A aºezat o micã ,,Grãdinã Eden" pe pãmînt, ca un fel de laborator, unde a putut sã rosteascã ce avusese de gînd sã facã.
EL trebuia sã facã omul cu tot cu sãmînþã, pentru a se reproduce. Din ce l-a fãcut? Din þãrînã. Apoi l-a despicat, sã-l despartã în douã. O parte mai mare, ºi altã parte mai micã care era coasta. ªi coasta a devenit Eva ce forma acelas trup cu Adam. Ei amîndoi formau un singur trup, mãcar cã deveniserã, prin despãrþire, douã fragmente.
 Dar cel de-al doilea fragment conþinea locul de zãmislire a seminþelor umane.
Reprezenta periferia întregului numit Adam. Coasta din care a fost fãcutã Eva, provenea de la periferia lui Adam. Ca ºi cum Eva reprezenta carcasa lui Adam.

ªi recapitulãm din nou: Adam era originalul, ºi numai lui i s-a suflat suflare de viaþã în nãri. Dar pe lîngã original ºi-a fãcut apariþia ºi falsul-neghinã, adicã ºarpele cel vechi care nu era încã blestemat. ªi aºa cum neghina este o plantã pãioasã la fel ca ºi grîul, tot aºa ºi acel ºarpe nu putea sã arate altcumva la înfãþiºare decît cum arãta omul. Acel ºarpe funcþiona asemeni omului, mãcar cã era mort. Dar funcþiona prin inducþie. El era în apropiera omului care radia energie vitalã de jur împrejurul lui. Aceastã emanaþie era suficientã ca sã însufleþeascã ºi ce era lipsit de viaþã. În felul acesta, acel ºarpe fura energia vitalã care dãdea pe dinafarã din Adam.

Dacã citim în Geneza 2:9, observãm ca Pomul Vieþii se afla în mijlocul Grãdinii Eden. Deci în mijlocul Grãdinii nu putea sã mai încapã alt pom. Grãdina Eden privitã ca un întreg, avea un centru al ei numit mijloc. Acel centru-mijloc era ocupat de Pomul Vieþii. ªi la finalul versetului mai este ceva adãugat. Ia sã vedem ce. Este ceva ce nu merita sã se afle printre ceilalþi pomi ºi nici alãturi de Pomul Vieþii. Ceva care fusese scos dincolo de periferia Edenului, ºi anume ,,pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului,,

Acest pom al cunoaºterii împrejmuia Grãdina Eden astfel încît el era ca o graniþã între Bine ºi rãu. Binele se afla în interiorul împrejmuirii, iar rãul se afla în afara împrejmuirii. De aceea avea ºi denumirea aceasta de pom al cunoºtinþei binelui ºi rãului, pentru cã el era aºezat între Bine ºi rãu. El limita aria Binelui astfel încît sã nu se reverse pe dinafarã, ºi tot el punea restricþie rãului pentru ca acesta sã nu se poatã cuibãri în interiorul Grãdinii. Era un fel de vameº, sau mai bine zis un fel de paznic. Dar era ca ºi cum ai pune lupul, paznic la oi. Astfel cã lupul avea hrana asiguratã furînd cîte o oaie sau un miel cînd îi era foame. Acest pom care cunoºtea, atît binele cît ºi rãul, era chiar ºarpele ce avea înfãþiºarea cu cea a omului, ºi care a vorbit cu Eva în interesul amãgirii acesteia.

Ca o comparaþie cu privire la generator, Eva ar fi fost statorul, iar Adam era rotorul.
Eva dacã ar fi fost sã rãmînã doar o coastã a întregului numit Adam, împrejmuia doar întregul fãrã sã-l ajute pe Adam spre înmulþire. Ori Dumnezeu dãduse porunca de înmulþire a omului. ªi vedem în Geneza 1:26 cã era prima poruncã datã omului, cu o importanþã deosebitã, întrucît a mai fost repetatã de vre-o cîteva ori pînã la Iacov. Aºa cã Eva nu i-ar fi fost de nici un folos lui Adam dacã i-ar fi rãmas doar pe post de carcasã, de stator. Oricît s-ar fi învîrtit Adam ca rotor în interiorul Evei, el nu s-ar fi înmulþit niciodatã. De aceea Eva a trebuit sã fie scoasã afarã din întreg, definitiv, ca sã-i fie un ajutor potrivit lui Adam (Geneza 2:20-22), funcþie de porunca primitã.

Facem o parantezã aici ca sã vedem cã Dumnezeu este Luminã (1Ioan 1:5), ºi S-a despãrþit pe Sine în douã, extrãgînd întunericul din EL însuºi. De ce l-a scos din EL? Pentru cã în EL nu i-ar fi fost de nici un folos. Acelaº verset zice cã în EL nu este întuneric. ªi mãcar cã Domnul va renunþa definitiv la acest întuneric, în perioada pentru înmulþirea omului s-a dovedit de un real folos. Numai în întunericul acestei lumi se putea înmulþi lumea.
Deci întunericul trebuie privit ca ºi o fabricã de înmulþit Lumina

Nici Eva nu a fost scoasã afarã din Adam ca ºi cum ar fi fost o impuritate a originalului, ci ea a trebuit extrasã din intreg tocmai cã se dovedise bunã spre înmulþire. Ea era poartã de intrare ºi de ieºire dintr-o lume în alta. Prin femeie se face transferul  dintr-o lume în alta.
Eva, ºi femeia în general, trebuie privitã ca ºi o fabricã de înmulþit lumea pe care Dumnezeu o iubeºte. De ce nu ºi lumea pe care EL n-o iubeºte? Pentru cã EL iubeºte lumea în care este sãditã Lumina spre înmulþire; ºi urãºte lumea în care este sãdit intunericul. Porunca spre înmulþire, EL, a dat-o copiilor Luminii, nicidecum copiilor întunericului.
Încheiem paranteza.

Omul ca ºi sãmînþã-cuvînt se afla într-un loc de odihnã, existînd pur ºi simplu. Dar el ca sã devinã om adevãrat trebuia sã se îmbrace într-un trup de þãrînã. ªi nu se putea îmbrãca singur. El trebuia sã treacã prin femeie ca sã fie þesut/zidit/înzestrat cu acel trup. Abea din femeie iese cu înfãþiºarea de om vizibil ºi palpabil.
De observat aici cã sensul este ireversibil. Aicã femeia asigurã trecerea dintr-o lume a odihnei spre o lume a suferinþei; nu ºi invers. Ca sã treci înapoi din lumea suferinþei spre lumea odihnei, femeia nu te poate ajuta cu nimic. Ea este ca un aspirator care trage aerul dintr-o parte spre a-l proiecta în cealaltã parte. Uºa numitã femeie este blocatã, fãrã ca sã se poatã deschide, în cazul în care cineva ar vrea sã se întoarcã la locul de odihnã.

Pe bunã dreptate, Nicodim care era un Fariseu fruntaº al Iudeilor, L-a întrebat pe Domnul: ,,Cum se poate naºte un om bãtrîn? Poate el sã intre a doua oarã în pîntecele maicii sale, ºi sã se nascã?
Isus i-a rãspuns: Adevãrat, adevãrat îþi spun, cã dacã nu se naºte cineva din apã ºi din Duh, nu poate sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu". Gãsim asta în Ioan 3:4-5.
Deci nu din femeie trebuie sã te naºti ca sã ajungi în Rai. Auzi de unde trebuie sã te naºti! Din apã ºi din Duh. Cine-I Apa ºi Duhul? Atît Apa cît ºi Duhul este Viaþa. ªi Viaþa este Domnul.
Ai auzit din Cine trebuie sã te naºti ca sã ajungi înapoi în Rai? Din Domnul.
Hai sã vedem dacã este corect!
Cãutãm în Ioan 10:9, unde gãsim scris: Eu sînt Uºa. Dacã intrã cineva prin Mine, v-a fi mîntuit; va intra, ºi va ieºi, ºi v-a gãsi pãºune.

Dar Domnul nu-I femeie din care sã te poþi naºte. Totuºi EL este Uºa prin care se poate trece în sens unic. Prin EL se intrã înapoi ~din lumea suferinþei~ ca sã ajungi în ~lumea odihnei~. Numai prin EL. Cum ne cheamã EL? ,,Veniþi la Mine toþi cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odihnã... ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre,,
Cine vrea sã noteze sã caute în Matei 11:28-29.
,,Cuvîntul,, este Uºa pregãtitã pentru a ne întoarce înapoi în Rai. Domnul este Cuvîntul.

Acum se poate vedea de ce Cuvîntul a trebuit ascuns atîta vreme. Tocmai ca sã nu fie de gãsit, ºi sã nu se poatã face trecerea în sens interzis nouã. Dar din momentul venirii Domnului în trup de carne, sensul interzis a fost ridicat, anulat ºi aruncat la coºul de gunoi a istoriei. Pînã a veni Domnul era doar o singurã uºã cu sens unic spre înmulþire ºi suferinþã. Acum este ºi cealaltã Uºã cu sens unic spre Hambarul Împãrãþiei lui Dumnezeu.

Aþi vãzut cã pentru înmulþire, Dumnezeu a pregãtit o uºã secundarã. De ce secundarã? Pentru cã a trebuit sã facã un produs secundar, ºi anume femeia. Exact ca ºi cum noi am fi ieºit din Hambar pe uºa din dos a Împãrãþiei lui Dumnezeu. Dar acuma, ca sã ne întoarcem înapoi în acelaº Hambar, Domnul a pregãtit Uºa Principalã. N-a mai trebuit fãcut ceva secundar. Originalul ªi-a deschis propriile porþi aºteptînd ca sã ne apropiem cu încredere.

Aceastã Uºã Principalã este destul de strîmtã ºi greu de gãsit.
Matei 7:13-14, zice aºa: ,,Intraþi pe poarta cea strîmtã, cãci largã este poarta, latã este calea care duce la pierzare, ºi mulþi sînt cei ce intrã pe ea. Dar strîmtã este poarta, îngustã este calea care duce la Viaþã, ºi puþini sînt cei ce o aflã,,
Am aflat astfel cã mai este o uºã, cea de-a treia, foarte uºor de gãsit ce duce la pierzare. Este uºa spre gheenã, unde trebuie sã meargã toþi oamenii de tip neghinã. Lumea neghinei gãseºte numai aceastã uºã, mãcar cã o vede ºi pe cea strîmtã. Dar ei preferã sã nu meargã pe calea îngustã, pentru cã le este mai comod sã meargã pe cea latã. Abea dupã ce trec de poarta cea largã îºi dau seama ce greºealã au fãcut. ªi atunci este prea tîrziu.

De ce nu mã avertizaþi cã am deviat de la subiect? Unde rãmãsesem? Aha! Vorbeam despre Eva pe post de stator a unui generator de viaþã. Staþi un pic sã mã adun. O sã trecem de miezul noptii. Dacã vrea sã plece cineva, sã o facã acum, ca sã nu-i deranjeze pe cei care vor sã rãmînã...
Înþeleg cã nimeni nu vrea sã plece... Deci putem continua.

Imaginaþi-vã alternatorul de la motorul unei maºini care merge pe asfalt.
Doar statorul conþine bornele prin care energia vitalã poate ieºi, sau poate fi luatã spre funcþionarea unui consumator de energie. Statorul fiind partea perifericã a alternatorului.
Din Eva au ieºit doi consumatori de energie vitalã; Cain care era de la cel rãu (cu semnul minus), pe post de neghinã; ºi Abel care era de la Cel Bun (cu semnul plus), pe post de grîu.
Cain consuma energie fãrã ca s-o merite, dar o consuma. ªi nu i-a fost deajuns, cã a mai furat viaþã ºi de la frate-su Abel, prin omorîre. De ce nu-i era deajuns? pentru cã era sãmînþã de uriaº, care provenea de la ºarpele cel vechi de dinaintea blestemului, înainte de amãgire. Fiind de dimensiuni uriaºe avea nevoie de mai multã energie vitalã, mãcar cã era ceva fals.

Viaþa odatã ieºitã din Abel, a ajuns sã fie preluatã de Cain, dar s-a dus ºi în pãmînt sub formã de sînge, de unde striga la Dumnezeu (Geneza 4:10), ªi Dumnezeu a fãcut sã iasã din Adam ºi Eva, o altã sãmînþã numitã Set (Geneza 4:25b), lipsitã de neghinã. O sãmînþã originalã fãrã impuritãþi. Abea aceastã sãmînþã continuã linia vieþii, ca arbore genealogic.
Set era o sãmînþã desãvîrºitã care apãrea în locul lui Abel.

Facem o micã întrerupere... Aþi vãzut cã am primit un bileþel... citesc aici cã o femeie, care este undeva în spate, vrea sã mã vadã înainte de a se termina adunarea.
Pãi dacã nu vezi de departe, vino mai aproape. Mai sînt douã locuri aici pe rîndul patru...
Aha... În cazul acesta, vã rog s-o aduceþi aici pe scenã... Aºezaþi-o aici pe scaun... Bine.
Avem o bunicã aici care zice cã are cataractã ºi de aceea nu mã vede nici de aproape.

Pe cînd eram ortodox, citisem în Biblia ortodoxã, cartea lui Tobit. Scria acolo undeva, cã pe Tobias, care era fiul lui Tobit, era sã-l înghitã un peºte mare. Însoþitorul lui Tobias, ºi anume îngerul Rafael, i-ar fi spus sã prindã peºtele, sã-l despice, sã-i ia inima, ficatul ºi fierea, ºi sã le pãstreze. Aºa a aflat el cã fierea ar fi fost bunã sã frece ochii tatãlui sãu pentru ca sã nu mai aibã cataractã. Asta sunã ca un fel de vrãjitorie. Dar noi nu ne ocupãm cu vrãjitoria. Eu nu sînt vrãjitor. Eu mã aflu în slujba Domnului Isus, Mîntuitorul nostru. Eu nu pot sã o vindec de cataractã pe aceastã bunicã. ªi chiar de-aº avea la îndeminã o fiere de peºte, tot n-aº pune în practicã ce am citit în cartea lui Tobit. Prefer ca aceastã bunicuþã sã rãmînã nevindecatã decît sã mã apuc de vrãjitorie. Am fãcut o micã parantezã în mod special ca sã audã ºi cei care mã considerã magician. Nu sînt magician.

Bunico, te rog sã-mi spui în ce parte se aflã microfonul faþã de mine... Nici vaza cu flori nu-mi poþi spune unde se aflã?
Aþi observat cã ea nu vede. De fapt ochii ei aratã jalnic. Cum sã mai ºi vadã...
Ca sã nu mai fiu considerat magician, iatã, eu voi rãmîne aici în faþa microfonului, ºi nici n-am sã mã ating de bunicuþã. Distanþa dintre noi este cam de 3m. N-am sã fac nici un ritual... Doar o sã mã rog Domnului ca s-o vindece. ªi dacã EL vrea, o va vindeca. Dacã nu, nu. Dar eu cred cã EL va face sã se arate Slava Sa ºi de aceastã datã.
Bunicuþo, crezi cã Domnul te poate vindeca ca sã-þi recapeþi vederea?... Crede.
Voi credeþi?... Foarte bine.

                                             [Partea a patra]

De ce mã refer ºi la învieri ale morþilor? Pentru cã trebuie demonstrat cum funcþioneazã þãrîna din jurul bobului de grîu, mãcar cã ia fiinþã neghina atît de pãgubitoare.

Hai sã vedem cînd a înviat Lazãr; cînd Domnul era departe, sau cînd era aproape de el?
Sigur cã da. Cînd era aproape. Dar EL s-a depãrtat, în mod special, tocmai pentru ca Lazãr sã moarã. Dacã ar fi rãmas acolo, aproape, Lazãr n-ar fi putut sã moarã. Nici mãcar nu s-ar fi îmbolnãvit. Dar Lazãr trebuia sã moarã prin depãrtarea Domnului de el. ªi el a murit, a fost ºi îngropat, stînd în mormint deja de 4 zile.
Cînd Domnul s-a reapropiat, Lazãr, mãcar cã era mort, a luat din nou fiinþã, înviind. Domnul îl iubea, manifestînd atracþie faþã de el. Aºa a reluat fiinþã un trup de þãrînã moartã. ªi Lazãr a funcþionat ca oriºicare om viu. ªi se mai pot da exemple de învieri. Le ºtiþi cu toþii.

Dar morþii au fost înviaþi ºi înainte de naºterea Domnului Isus.
Cãutãm în 1Împãraþi 17:17-24, ºi vedem cã Ilie era prezent în casa vãduvei din Sarepta atunci cînd fiul ei era mort, mãcinat de o boalã cumplitã. Ce a fãcut Ilie? S-a rugat la Domnul în timp ce sta lipit de fiul vãduvei. ªi fiul ei a înviat.
Cãutãm în 2Impãraþi 4:32-37, ºi vedem cã Elisei se roagã Domnului în prezenþa trupului mort al fiului Sunamitei, producîndu-se învierea.
Tot în 2Împãraþi 13:21 vedem cum un om mort, ce fusese aruncat în mormîntul unde zãceau oasele lui Elisei, atingîndu-se de ele a înviat, fãrã ca sã se roage nimeni pentru el. ªi Elisei murise cu un an în urmã. Putrezise, rãmînîndu-i doar oasele întregi. Energia vitalã încã nu-l pãrãsise, dar nu se mai manifesta în el. Aceastã energie a luat astfel în primire un alt trup neputrezit. Duhul lui Ilie care intrase în Elisei, a intrat acum ºi în omul acela mort, însufleþindu-l.

ªi observãm cã Noul Testament începe cu acelaºi duh a lui Ilie care s-a zãmislit în Elisaveta din sãmînþa lui Zaharia, þesîndu-ºi un trup de carne cu care sã se manifeste, în persoana lui Ioan Botezãtorul.
Deci acelaºi duh care ieºise din Ilie, mai întîi intrase într-un om viu (Elisei) pînã cînd acesta a murit, a luat o pauzã de un an de zile, dupã care a luat în primire trupul neînsufleþit a cuiva care murise recent, ºi care fusese aruncat în mormintul lui Elisei.

Asta ne duce la concluzia cã trupul nu este altceva decît o hainã cu care se poate îmbrãca duhul, pentru ca sã aibã o formã ºi sã se poatã manifesta ca un om. Aºa cã nu trupul este important, pentru cã el poate fi schimbat funcþie dupã cum îi convine duhului.
Domnul zice: ,,Carnea nu foloseºte la nimic, Duhul este acela care dã viaþã,, (Ioan 6:63).
Carnea este neputincioasã, duhul este plin de rîvnã (Matei 26:41 Marcu 14:38).
Iatã Cine este important; Duhul, nicidecum trupul.

Materia primã pentru haina duhului este þãrîna pãmîntului. Duhul se înfãºoarã în þãrînã pentru a cãpãta formã ºi pentru a se putea manifesta ca om.
Grîul, ca sã se manifeste ca o plantã necesarã rodirii trebuie sã se înfãºoare în þãrînã.
Bobul de grîu nu poate fi planta pãioasã. El este doar rodul acestei plante. Iar planta funcþioneazã, este verde, pînã cînd? Pînã a scos rodul afarã din ea. Dupã aceea este abandonatã. Rodul ei merge în hambar, iar ea este aruncatã în foc, nemaifiind folositoare.
Planta de grîu este de unicã folosinþã.

Cine samãnã grîu, nici mãcar nu realizeazã ce face. El se gîndeºte la recolta viitoare fãrã sã-i pese de transformãrile ce se petrec în urma acþiunii lui. El aruncã boabele ºtiind doar cã ele se vor înmulþi. Dar nu ºtie cum. ,,Fie cã doarme noaptea, fie cã stã treaz ziua; sãmînþa încolþeºte ºi creºte fãrã sã ºtie el cum. ~ Deschideþi la Marcu 4:26-29, ºi citiþi odatã cu mine!~ Pãmîntul rodeºte singur; întîi un fir verde, apoi spic, dupã aceea grîu deplin în spic; ºi cînd este coaptã roada, pune îndatã secera în ea, pentru cã a venit seceriºul,,

Acum este vremea sfîrºitului, ºi cunoºtinþa a crescut. Dacã n-ar fi aºa, n-aº sti sã vã spun toate aceste amãnunte, ºi nici voi nu le-aþi afla din proprie iniþiativã. ªi nu-i meritul meu. Eu nu sînt inteligent. Dar eu vã spun ce primesc de la Domnul. Eu nu fac decît sã deschid gura, pentru ca Domnul sã vã vorbeascã cu ea. Deci nu eu vã vorbesc, ci Domnul, mãcar cã mã vedeþi pe mine aici.

Sã continuãm cu ce face grîul dupã ce a ajuns în pãmînt.
El ajunge acolo cu tot cu capacitatea de inmluþire. Dar el nu este ca bãrbatul cu femeia care se pot împreuna pentru înmulþire. El trebuie sã-ºi scoatã din el însuºi fabrica de fãcut seminþe de acelaº fel.

Aþi învãþat la ºcoalã despre metamorfozã.
Din ouãle fluturilor ies niºte larve numite omizi. Acestea mãnîncã atîtea frunze, fiind în stare sã defriºeze copacul-gazdã. Cînd ajung la maturitate, deodatã le vezi cã nu mai miºcã, devenind fixe, sub frunzã, la adãpost de ploaie. De parcã ar fi moarte. Lipsã totalã de activitate. Dar nu-i aºa. În interiorul lor se petrece o transformare extraordinarã. Interiorul devine altceva decît ceea ce este la suprafaþã. La un moment dat, interiorul iese afarã (pãrãsind carcasa), sub formã de fluture, exact la fel ca acela care depusese ouãle.
Sã urmãrim evoluþia: Din fluture a ieºit oul; din ou a ieºit omida; din omidã a ieºit fluturele care este capabil sã depunã alte ouã, º.a.m.d.

Cu grîul se întîmplã cam acelaº lucru.
De ce mã tot refer la grîu? Pentru cã Domnul cînd se referea la evoluþia omului, dãdea ca explicaþie pilda grîului. ªi spunea în Ioan 12:24: ,,Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã dacã grãuntele de grîu, care a cãzut pe pãmînt, nu moare, rãmîne singur; dar dacã moare, aduce multã roadã,,
Deci bobul de grîu este obligat-foþat sã moarã. El trebuie sã moarã în mod fortuit, dar nu oriunde, ci numai, ºi numai în pãmînt, ca sã poatã ºi rodi. Dacã moare în altã parte, viaþa din el va ieºi sã se adauge la celelalte boabe existente sau sã dea fiinþã la altceva. Dar el cînd ajunge în pãmînt încã se mai odihneºte ceva timp, pînã ce þãrîna din prejurul lui devine agitatã. ªi nu-i pasã de agitaþia þãrînei, odihnindu-se în continuare.

Pentru cã þãrîna prinde viaþã (mãcar cã-i o viaþã falsã), ºi se transformã în neghinã, aceasta atacã pereþii exteriori ai bobului, reuºind sã-l perforeze, sã-l strãpungã. Astfel cã miezul este deranjat din odihna lui. Dar nu mã refer la miezul material al bobului. Este vorba de miezul spiritual al  lui, care nu-i vizibil, ºi care perpetueazã specia spre a nu se pierde.
Porunca pe care Dumnezeu o dãduse tuturor plantelor este valabilã ºi pentru grîu: ,,Sã dea pãmintul verdeaþã, iarbã cu sãminþã... care sã facã rod dupã soiul lor ºi sã aibã în ei sãmînþa lor pe pãmînt,, (aºa am gãsit scris în Geneza 1:11).

Elementul spiritual al bobului se vedea dezbrãcat de partea materialã a sa, fãrã sã poatã opune rezistenþã, fiind obligat sã iasã afarã gol-goluþ, fãrã sã-ºi recupereze nici o firimiturã din veºmîntul de care a fost jefuit. Astfel cã este obligat sã-ºi confecþioneze alt veºmînt cu care sã se reîmbrace. Pentru asta are nevoie de o fabricã de þesut/zidit trupuri specifice soiului lui. ªi va face chiar mai multe ca sã aibã ºi de rezervã.
Odatã ieºit din fostul lui trup, el nu mai este atacat, luînd sfîrºit ºi agitaþia din preajma lui.
Puterea de înviere îºi face datoria apãrînd fenomenul de încolþire, prevãzut cu tot cu rãdãcina necesarã preparãrii sevei de hranã. Dar neghina este la pîndã, înfingîndu-ºi tentaculele în aceastã firavã rãdãcinã, ca un abonament gratis ºi permanent la cantinã. ªi mãcar cã neghina jefuieºte de sevã planta originalã, nu va reuºi s-o secãtuiascã de tot.
Tulpina grîului este fabrica de construit boabe de grîu. Abea cînd produsul finit este în mãsurã sã arate la fel cu originalul ce fusese plantat spre înmulþire, va fi scos afarã bob cu bob ºi depozitat într-un spic, aºteptînd sã fie recoltat.

Sã vedem acum ceva similar.
Cînd domnul a fost vîndut ºi prins ,,toþi ucenicii L-au pãrãsit ºi au fugit. Dupã EL mergea un tînãr, care n-avea pe trup decît o învelitoare de pînzã de in. Au pus mîna pe el; dar el ºi-a lãsat învelitoarea, ºi a fugit în pielea goalã,, (Marcu 14:50-52). Observaþi tabloul. În jurul acestui tînãr era agitaþie, iar cînd au pus mîna pe el, de fapt l-au apucat de învelitoare. Aºa cã el ºi-a lãsat carcasa, ieºind din ea gol-goluþ, scãpînd astfel din ghearele vrãjmaºilor care s-au ales doar cu învãlitoarea pe care au abandonat-o în final. Deci dacã ce era important (miezul-mijlocul) le-a scãpat printre degete, nici carcasa nu le-a mai trebuit. Aºa cã în jurul carcasei respective nu mai era agitaþie. Nimeni nu-i mai dãdea nici o atenþie.
Despre agitaþia din jurul Domnului Isus voi vorbi dupã episodul care urmeazã.

Iona era omul lui Dumnezeu. Era prooroc ºi în el sãlãºluia Duhul lui Dumnezeu. Avea în el Lumina. Era purtãtor de luminã Dumnezeiascã. El nici mãcar nu putea sã moarã. Duhul din el Îl pãstra viu, avînd nevoie sã se manifeste prin el. Printre marinari, el era ceva deosebit atunci cînd era pe corabie. ªi cum el plãtise bilet, se ºtia în siguranþã, putînd sã-ºi permitã luxul de a se retrage într-o cabinã rezervatã ca sã se odihneascã. Chiar a ºi adormit. Un somn adînc pusese stãpînire pe el.

Marinarii îºi vedeau de treburile lor specifice pentru funcþionarea optimã a corãbiei.
Ceva nedefinit, ce nu-ºi puteau explica, îi rãscolea. O stare ciudatã pusese stãpînire pe ei. Erau irascibili din te miri ce. ªi nu numai ei. Chiar ºi marea devenise brusc agitatã, de nu mai puteau stãpîni corabia. Valuri uriaºe erau antrenate de o vijelie puternicã de parcã vroiau sã distrugã corabia. Pericolul scufundãrii era iminent. Trebuia cãutatã cauza. Numai cã ceva stîrnise sinistrul. Dacã se gãsea cauza, prin eliminarea ei, efectul devastator ar fi fost neutralizat.

Prin tragere la sorþi s-a constatat cã vinovat de tot coºmarul era chiar Iona care era atît de blînd ºi de liniºtit. El dormea dus, în interiorul corãbiei ce era pe punctul de a se sparge.
Iona trebuia întrebat cu ce l-a mîniat pe Dumnezeu de se zburlise marea în aºa manierã. Aºa cã l-au trezit din somn, sã le spunã cauza. ªi l-au scos afarã din interior. ªi s-au descotorosit de el aruncîndu-l în mare. ªi marea s-a liniºtit ca prin farmec.

Ce se-ntîmplase de fapt? Corabia privitã ca un întreg cu tot ce era în ea, arãta ca un magnet de mare anvergurã ce avea un ~miez de viaþã~ în interior. Acel miez, ca element spiritual, avea formã de om, în persoana lui Iona.
Cît Iona se aflase afarã, pe corabie, fãrã sã intre în interiorul ei, marea fusese liniºtitã; corabia a ieºit în larg fãrã probleme.
Dupã ce Iona intrase în interiorul corãbiei sã se odihneascã, tot ce era pe punte ºi împrejurul corãbiei devenea agitat. Marinarii fiind pe punte erau agitaþi. Aerul nu mai era liniºtit tranformîndu-se în vijelie. Apa mãrii se transformase în valuri uriaºe. Tot ce era la periferia corãbiei devenise atît de ostil încît aceasta era în pericol sã se spargã. Apa încã nu strãpunsese carcasa, dar marinarii ºtiau cum sã intre în interior ca sã scoatã ,,miezul,, afarã. Ei au fost primii care au strãpuns întregul.

Aþi vãzut motivul pentru care corabia nu mai putea fi stãpînitã? Marinarii nu mai aveau control asupra ei. Ea era zbuciumatã nu pentru cã aºa ar fi vrut marinarii care o conduceau, ci pentru cã independent de voinþa lor, niºte forþe strãine de ei o obliga sã se comporte ca o nebunã. ªi forþele strãine nu se rãzboiau cu corabia pentru cã ea ar fi fost vinovatã de ceva, ci pentru simplul motiv cã în ea ar fi putut gãsi pe omul lui Dumnezeu care se odihnea. Ele voiau sã ajungã la miezul de viaþã. Valurile loveau corabia prin atracþie.

Dacã Duhul din Iona ar fi manifestat repulsie faþã de valuri ºi faþã de furtunã, acestea ar fi pãstrat distanþa, fãrã a se mai atinge de corabie. Nici nu s-ar fi stîrnit. Dar ele au fost chemate de Duhul, în mod special. Iona trebuia sã ajungã în fundul mãrii, cu, sau fãrã ajutorul marinarilor. Aºa era planul lui Dumnezeu cu Iona înante de a ajunge în Ninive. Dumnezeu voia sã ajungã în fundul mãrii cu tot cu Iona. De aceea Iona nici n-a putut sã se înece, ºi nici sã moarã, pentru cã era în prezenþa Vieþii. Cum sã moarã dacã Viaþa era chiar în el?

Dacã Dumnezeu se afla în Iona, împrejurul lui trebuia sã aparã ºi furtuna puternicã. De ce? Pentru cã aºa stã scris în Psalmul 50:3b. Aºa cum împrejurul magnetului existã acel cîmp magnetic invizibil ºi foarte agitat, tot aºa împrejurul Domnului, pretutindeni unde se aflã EL, este însoþit de furtuni puternice.
Haideþi sã vedem un alt exemplu unde prezenþa Domnului presupune ºi furtunã.
Citim în ,,1Împãraþi 19:11,, începînd cu aliniatul patru: ~Înaintea Domnului a trecut un vînt tare ºi puternic, care despica munþii ºi sfãrîma stîncile. Domnul nu era în vîntul acela~. Deci vîntul era doar însoþitorul Domnului. ªi aflãm din versetul 12 ultimul aliniat, cã dupã vînt ºi foc, a apãrut ºi Domnul într-un susur blînd ºi subþire.
Asta înseamnã cã Domnul nu-I violent, dar tot ce-L însoþeºte are potenþial de violenþã. Dar EL pe cît de blînd este, poate sã stãpîneascã violenþa, sau sã o dezlãnþuie.

Ca ºi în cazul lui Iona, Domnul Isus S-a suit într-o corabie... A intrat în interiorul ei ca sã se odihneascã... ªi deodatã s-a stîrnit pe mare o furtunã atît de straºnicã, încît corabia era acoperitã de valuri. ªi EL dormea... Unde? În interiorul corãbiei (corabia fiind pe post de carcasã). EL era pe post de Miez. Pînã nu ieºea Miezul afarã din carcasã, agitaþia din jurul corãbiei n-avea sã se potoleascã. În cazul Domnului, ucenicii au fost aceia care L-au scos afarã.
Pentru cine vrea sã noteze... Matei 8:23-26.
Deci furtuna L-a însoþit pe Domnul în timp ce EL dormea, dar cînd S-a trezit, a potolit-o. ªi gãsim în Marcu 4:39 cum a potolit-o. ,,EL S-a sculat, a certat vîntul, ºi a zis mãrii: ~Taci! Fãrã gurã!~ Vîntul a stat ºi s-a fãcut o liniºte mare,,

Prezenþa Domnului presupune ºi multã agitaþie/aglomeraþie în jurul Lui. De aceea oridecîte ori se însera, Isus ieºea afarã din cetate [Marcu 11:19]. EL ºtia cã dacã ar fi dormit în interiorul cetãþii, oamenii n-ar mai fi avut liniºte, ºi nici EL nu s-ar mai fi putut odihni.
Voi da amãnunte aproape de sfîrºitul predicii.

Atît Iona cît ºi Domnul Isus erau asemeni unor magneþi originali. Viaþa era în fiecare din ei din belºug, de dãdea ºi pe dinafarã.
Dar ºi falsul se poate manifesta asemeni originalului în anumite condiþii. Tot ce este fals nu poate funcþiona dacã nu furã sursa de viaþã de la un original cu scopul de a strica ce este bun, considerînd ca fiind corect ceea ce face rãu.

Simt un îndemn sã chem aici pe scenã, persoana aºezatã pe locul 17 rîndul 2, ºi cine-i pe locul 28 rîndul 4.
Vã rog sã vã ridicaþi ºi sã veniþi... Eu nu vã cunosc, ºi nici voi nu mã cunoaºteþi pe mine...
Vedeþi cu toþii un bãtrîn care merge aplecat ca o cãmilã cu o singurã cocoaºã, ca un dromader. Este destul de vizibil ce se ridicã de sub hainã. Celãlalt este un tînãr care se pare cã n-ar avea nici un handicap... Poate este un însoþitor...
Luaþi loc pe scaunele astea...
Dacã Domnul vrea, o sã-mi spunã cîteva amãnunte despre voi ca sã vi le comunic.

Voi începe cu dumneata, chiar dacã eºti mai tînãr. Sã înþeleg cã eºti însoþitor sau n-ai mai avut loc în spate ºi te-ai aºezat în rîndul 4 ?...
Gesticulaþia ºi sunetele produse de el nu-i prefãcãtorie. Eu ºtiu cã el este mut ºi nici nu aude bine, dar aº vrea sã confirme cineva care-l cunoaºte... Eram convins cã n-a venit singur... Dacã-l mai cunoaºte cineva... S-au ridicat 11 persoane care-l cunosc... Deci nu-i o glumã. El are 21 ani ºi locuieºte într-un cartier din apropiere. Aºa s-a nãscut. Nu a vorbit niciodatã. Nici la ºcoalã n-a mers. Este adevãrat?... Avem confirmarea celor care îl cunosc.
Este ºi nevasta lui aici, mi se comunicã... Da. Am vãzut-o.

Bãtrînul are 62 ani ºi poartã cocoaºa din adolescenþã, ºi cam pe la 30 ani n-a mai putut sã se îndrepte. O povarã destul de îndelungatã. Este corect?...
Cineva confirmã, ºi este rudã... Este fiica cea mare a lui.
Mai este cineva care poate sã confirme?... Iatã vre-o 30 de persoane care s-au ridicat... Puteþi sã vã aºezaþi... Deci este adevãrat.
Acuma te rog sã scoþi haina ºi cãmaºa ca sã vadã toatã adunarea... Întoarce-te cu spatele... Aºa... Aþi vãzut ce munte poartã el de atîta timp în spate... Poþi sã te îmbraci ca sã nu te ia frigul... Stai pe scaun!

Repet ca sã ºtie toatã lumea. Eu nu pot sã vindec pe nimeni; nici sã-l fac pe tînãr sã vorbeascã, nici sã-l îndrept pe bãtrîn ºi nici sã-i disparã cocoaºa. Singurul lucru care-l pot face pentru ei este sã mã rog Domnului, ca sã-i vindece EL. Aþi vãzut cã Domnul a fãcut ca eu sã cunosc vîrsta lor ºi unele particularitãþi pe care eu n-aº fi avut de unde sã le ºtiu din altã parte. Înseamnã cã Domnul vrea sã-i ºi vindece. Credeþi voi cã EL poate sã vã vindece aici în vãzul adunãrii? Dacã voi credeþi, sã întrebãm ºi adunarea... Iatã cã ºi adunarea crede.

Am avut cazuri de persoane pe care Domnul nu le-a vindecat. Mãcar cã au mãrturisit credinþa lor, totuºi în adincul inimii lor ei se îndoiau. ªi am avut situaþii cînd am simþit îndemnul sã spun din start la o persoanã, cã de vindecare nu va avea parte. ªi nu s-a vindecat. Chiar a trebuit sã ºi moarã. Sau am avut un caz cînd cineva care plesnea de sãnãtate s-a prezentat ca ºi cum ar fi fost bolnav, aºa ca sã facã o glumã de naturã sã mã zãpãceascã. Zicea cã avea cancer în sînge (leucemie). Dar Domnul mi-a fãcut de cunoscut înºelãtoria, ºi i-am spus cã el nu are nevoie de vindecare deoarece este sãnãtos. Iar pentru cã insista în farsa lui, Domnul m-a îndemnat sã-i spun cã exact de boala insinuatã se va îmbolnãvi în douã zile, de unde urma sã i se tragã ºi moartea dupã 4 sãptãmîni. Ceea ce s-a ºi întîmplat. Leucemia a fost un fel de cancer galopant, fiind necesar transplantul de mãduvã ca urgenþã zero, ºi cu toate tratamentele a trebuit sã moarã dupã cum i-am pronosticat. ªi fusese atît de sãnãtos. Pe Dumnezeu nu-L poþi pãcãli. Aºa cã, aviz amatorilor...

                                                      [Partea a ºasea]

Cînd a fost rãstignit, Domnul a fost strãpuns doar la mîini ºi la picioare. Carcasa nu I-a fost atinsã. Abea acolo sus pe cruce ,,unul din ostaºi I-a strãpuns coasta cu o suliþã; ºi îndatã a ieºit din ea sînge ºi apã (Ioan 19:34). Ce anume a strãpuns suliþa? O coastã a Domnului. De ce insist aupra acestui amãnunt. Este vorba de o coastã ca ºi în cazul lui Adam. Din aceastã coastã a ieºit sînge ºi apã. Adicã ce a ieºit? A ieºit Viaþã. Sîngele ºi apa este Viaþa.
Vom spune cã din Trupul de þãrînã numit Isus a ieºit Viaþa care era tot EL. De ce prin coastã? Pentru cã, coasta cãpãtase o uºã prin care Viaþa putea ieºi afarã din Trup. ªi dacã a ieºit, Trupul a rãmas strãpuns ºi deteriorat, trebuind îngropat.
Lumea a vãzut moartea Lui doveditã, producindu-se în vãzul tuturora. Dar învierea s-a produs în mormint, unde lumea nu putea sã mai vadã.

Urmãreºte cineva cum înviazã grîul dupã ce a fost semãnat? Nimeni.
Citiþi odatã cu mine la Marcu 4:26-27. ,,Cu Împãrãþia lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncã un om Sãmînþa în pãmînt; fie cã doarme noaptea, fie cã stã treaz ziua; Sãmînþa încolþeºte ºi creºte fãrã sã ºtie el cum,,
Odatã înviat, Domnul nu s-a arãtat lumii acesteia întunecate, ci doar celor ca ºi EL, adicã ucenicilor.

Sã vedem acum dacã EL ca Sãmînþã, a ieºit din vre-un Hambar spre semãnare, ºi dacã a ajuns înapoi acolo. Chiar Domnul zice în Ioan 16:28: ,,Am ieºit de la Tatãl, ºi am venit în lume; acum las lumea, ºi Mã duc la Tatãl,,
Tot în Ioan 8:14b, Domnul le zice Fariseilor: ,,Eu ºtiu de unde am venit, ºi unde Mã duc, dar voi nu ºtiþi nici de unde vin nici unde Mã duc,,
Lui Pilat îi rãspunde: -Împãrãþia Mea nu este din lumea aceasta (Ioan 18:36).
În Ioan 13:3 este scris: ,,Isus ºtia cã de la Dumnezeu a venit ºi la Dumnezeu Se duce.
Dar Fariseii, mãcar cã erau ºcoliþi, pretinzînd cã-s slujitorii lui Dumnezeu, nu ºtiau.

Grîul ºtie cînd pleacã din hambar cã trebuie sã se mai ºi întoarcã înapoi. Dar neghina nu ºtie de unde vine grîul, ºi nici unde se duce.
Neghina doar s-a pomenit cã funcþioneazã misterios (mãcar cã era moartã ºi n-ar fi putut face nimic cu de la ea putere), trezindu-se hrãnitã de undeva, fãrã sã-ºi dea seama care-ar fi rostul ei, practicînd ceva ce i se pare foarte corect. Ea trebuie sã omoare bobul viu, dupã care jefuieºte de sevã ºi planta care se ridicã. Chiar i se pare foarte firesc sã fure.

Cãþeii înfulecã repede toate bucatele cãzute pe sub masã, considerînd cã li se cuvin, mãcar cã au cãzut poate din greºealã. Dar chiar ºi pisica furã, cînd nu-i observatã, inclusiv ºi de pe masã. ªi pãsãrile mãnîncã tot ce le cade la îndeminã.
Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la corbi: ei nu samãnã, nici nu secerã, n-au nici cãmarã, nici grînar: ºi totuºi Dumnezeu îi hrãneºte... Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la crini: ei nu torc, nici nu þes: totuº nici Solomon în toatã slava lui n-a fost îmbrãcat ca unul din ei (luca 12:25-27).

Dar neghina nu aºteaptã ,,parã mãlãiaþã, în gura lui nãtãfleaþã". Ea furã chiar dacã i se interzice. Asta este singura ei ºansã de a mai funcþiona. Ea vrea sã trãiascã o viaþã falsã cu orice preþ, mãcar cã-i moartã de la-nceput ºi pînã la sfîrºit.
Neghina nu are un hambar ca sã aibã de unde veni ºi nici unde sã se ducã. Ea este bãºtinaºã. Ea a fost gãsitã de grîu aºa moartã cum era, ºi nu-i vina ei cã tocmai datoritã grîului funcþioneazã, trezitã din moartea ei. ªi dacã tot a deranjat-o, îl ºi obligã s-o întreþinã. Ea este pe teritor propriu. Drept urmare poate sã impunã condiþii. Dacã grîul se foloseºte de terenul ei, trebuie sã plãteascã.

ªi grîul, cu multã trudã, ca sã aducã roadã, asigurã ºi confortul neghinei jefuitoare. Doar este strãin. De ce a venit la ea acasã? Ea nu se duce în hambarul grîului ca sã-l deranjeze...
Locul grîului nu-i în pãmînt, dar el ajunge în pãmînt ca fiind chiriaº pentru o perioadã scurtã de timp. El este strãin faþã de þãrînã. Dar trebuie sã se foloseascã de þãrînã ca sã se poatã înmulþi.
Auzi de cine sã se foloseascã; exact de þãrîna care îl omoarã, ºi-l secãtuieºte de vlagã. ªi cum altundeva nu se poate înmulþi... nu are de ales.

Sã vedem acum similitudinea dintre Adam ºi Isus.
Am vãzut cã în jurul miezului de Viaþã, se produce multã agitaþie, nãscîndu-se forþe ostile acestuia, mãcar cã se nasc dintr-o materie moartã, ca sã se manifeste ca ceva viu, avînd o viaþã falsã de la început ºi pînã la sfîrºit.
Cine dãdea tîrcoale lui Adam în Grãdina Eden? ªarpele care era pe post de neghinã. De ce îi dãdea tîrcoale? Ca sã-l amãgeascã ºi sã-l ducã spre moarte.
Trebuie sã demonstrez acum cã acelaº ºarpe îi dãdea tîrcoale ºi Domnului Isus.

Isus Hristos fiind Miez de Viaþã, în jurul lui era mulþimea agitatã ce cãuta sã-L strãpungã, condamnîndu-L la moarte prin crucificare. Cine erau cei care-L condamnau? Erau Fariseii, Cãrturarii, Saducheii, Învãþãtorii legii ºi Preoþii cei mai de seamã. Aceºtia toþi pretindeau cã sînt slujitori ai lui Dumnezeu. Ei învãþaserã în ºcoli teologice tocmai ca sã-I slujeascã mai cu rîvnã lui Dumnezeu. Doar ei aveau acces la sulurile sfinte. Norodul nu avea acces. Norodului îi era interzis sã cunoascã Cuvîntul lui Dumnezeu în mod direct. Norodul trebuia sã creadã doar ce li se spunea de cãtre ei.  Norodul trebuia sã asculte exact de cei care-L condamnau pe Domnul la moarte.

Cine, ºi ce, erau Fariseii, Cãrturarii, Saducheii, Învãþãtorii legii ºi Preoþii cei mai de seamã în opinia Domnului ºi a lui Ioan Botezãtorul?
Gãsim scris în Matei 3:7 - 12:34 - 23:33 Luca 3:7, cã ei erau --ºerpi ºi pui de nãpîrci--. ªi dacã aºa este scris în Biblie înseamnã cã nu-i o minciunã. Cuvîntul Domnului este adevãrat întotdeauna.

Deci aceºti --ºerpi ºi pui de nãpîrci-- aveau forme de oameni, de unde se poate trage concluzia cã ºi ºarpele care a amãgit-o pe Eva avea tot formã de om. N-are cum sã fie altfel.
Dacã pe vremea lui Adam era doar un singur ºarpe, pe vremea Domnului Isus a fost vorba de acelaºi ºarpe înmulþit. Acelaºi ºarpe care l-a dus cãtre moarte pe Adam, î-L ducea acum ºi pe Domnul tot cãtre moarte. Deosebirea de nuanþã este cã pe vremea lui Adam, ºarpele nu era încã înmulþit.

ªi dacã ei Îl condamnau pe Domnul Vieþii la moarte, înseamnã cã ei erau pe post de neghinã. Ei care umblau pe douã picioare datoritã Domnului, cãutau sã-L omoare pe Cel de la care furau energie vitalã. Fãrã EL, ei n-ar fi funcþionat niciodatã. Ei erau doar þãrînã neputincioasã din toate punctele de vedere. Ei erau þinuþi în stare de funcþionare datoritã Cuvîntului care-l învãþau în ºcoalã. Cuvîntul îi punea pe ei în miºcare. Cuvîntul original era Viaþa care revãrsa ºi pe dinafarã, punîndu-i ºi pe ei în miºcare. Numai cã ei L-au perceput în mod distorsionat, rãstãlmãcindu-L, ca sã-ºi atingã propriile interese.

Însuºi Domnul era chiriaº în lumea asta întunecatã. EL devenise Sãmînþa de grîu ce trebuia omorîtã. Numai aºa trebuia sã rodeascã EL, ca sã devinã primul nãscut dintre mai mulþi fraþi (Romani 8:29). Domnul avea nevoie de ei pentru ca sã-L omoare. Altfel nimeni nu L-ar fi omorît. ªi cum ar mai fi împlinit EL, Scripturile? EL nu deaiurea le tot spunea ucenicilor despre moartea Sa, cum urma sã fie vîndut, ce avea sã pãtimeascã...

Deschideþi la Matei 26. Citim de la versetul 37 în jos: ,,A luat cu EL pe Petru ºi pe cei doi fii ai lui Zebedei, ºi a început sã Se întristeze ºi sã Se mihneascã foarte tare. Isus le-a zis atunci: -Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte... Apoi... a cãzut cu faþa la pãmînt, ºi S-a rugat zicînd: -Tatã, dacã este cu putinþã, depãrteazã de la Mine paharul acesta! Totuº nu cum voiesc Eu, ci cum voieºti Tu.
În versetul 42b, zice: -Tatã, dacã nu se poate sã se îndepãrteze de Mine paharul acesta, fãrã sã-l beau, facã-se voia Ta!
În Ioan 12:27 stã scris: -Acum, sufletul Meu este tulburat. ªi ce voi zice?... Tatã, izbãveºte-Mã de ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînã la ceasul acesta!

Dupã ce a fost vîndut ºi prins, Domnul îi zice lui Petru, în Matei 26:53-54, astfel: -Crezi cã n-aº putea sã rog pe Tatãl Meu, care Mi-ar pune îndatã la îndemînã mai mult de 12 legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic cã aºa trebuie sã se întîmple?
Iar la versetul 56 completeazã: -Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca sã se împlineascã cele scrise prin prooroci.
Celor doi ucenici care mergeau cãtre Emaus, Domnul le-a spus: -O, nepricepuþilor ºi zãbavnici cu inima, cînd este vorba sã credeþi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia sã sufere Hristosul aceste lucruri, ºi sã intre în Slava Sa? (Luca 24:25-26).

Dacã Domnul a putut zice toate acestea despre EL, inclusiv ºi expresia: -Negreºit, Fiul omului Se duce dupã cum este scris despre EL (Matei 26:24), rezultã cã exista un scenariu foarte bine regizat care trebuia respectat cuvãnt cu cuvînt, pînã-n cele mai mici amãnunte.
În Luca 22:37 stã scris: -Vã spun cã trebuie sã se împlineascã cu Mine aceste cuvinte scrise: ,,EL a fost pus în numãrul celor fãrãdelege". ªi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata sã se împlineascã.
Fariseii, Cãrturarii, Saducheii, Preoþii cei mai de seamã ºi Invãþãtorii legii, trebuiau sã existe în stil neghinã ca sã fie capabili a omorî ce era Fiul Vieþii. Ingratul rol al cãlãului trebuiau sã-l joace doar ei. Numai ei erau morþi, aduºi în stare de funcþionare, asemeni neghinei, fiind specialiºti în aplicarea Legii care nu dãdea Vieþii nici o ºansã.
Nu s-a dat nici o Lege care sã poatã da viaþa (Galateni 3:21).
Le-am dat legi care nu erau bune si porunci prin care nu puteau sã trãiasca (Ezechiel 20:25).
ªi ei aplicau exact aceste legi.

Urmãriþi Luca 22:52-53. ,,Isus a zis preoþilor celor mai de seamã, cãpeteniilor strãjerilor Templului ºi bãtrînilor, care veniserã împotriva Lui... Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului,,
Acelaº Dumnezeu hotãrîse puterea întunericului prin lege, ºi a specificat ºi ceasul cînd aceastã putere sã se manifeste (în acele Scripturi scrise prin prooroci).

Slujitorii Legii erau necesari, mãcar cã erau morþi din start. Ei erau morþi atît la zãmislire cît ºi la naºtere. Ei se nãºteau ca oriºicare original, mãcar cã erau falºi. Ei se nãºteau gata morþi, numai cã erau fãcuþi ca sã funcþioneze ca ºi cum ar fi fost vii, exact cum am dat exemplul cu elementele fieroase care se lipeau de magnet, devenind ºi ele magnetizate. Acele elemente, nu cu de la ele putere atrãgeau alte particule din fier, ci pentru cã primeau forþa necesarã de la magnetul original. Aºa ºi cu oamenii Legii. Ei se manifestau ca ºi cum ar fi fost vii, nu pentru cã ar fi avut propria lor viaþã, ci pentru c-o aveau prin inducþie, furatã.
Prin dispariþia Celui Viu din mijlocul lor, ei nu mai funcþionau, rãmînînd în moartea lor veºnicã.

De aceea este scris cã Dumnezeu a supotrat cu multã rãbdare niºte vase ale mîniei Sale fãcute special pentru pieire. Gãsim asta în Romani 9:22.
Dar cãutaþi la Matei 8:21-22 unde stã scris cã un ucenic L-a rugat pe Domnul, sã-i dea voie mai întîi sã-ºi îngroape pe tatãl sãu, dupã care sã-L urmeze. La care Domnul îi rãspunde: ,,Lasã morþii sã-ºi îngroape morþii, ºi tu vino dupã Mine,,
Se poate deduce de aici cã acei oameni care-i îngropau pe alþii, mãcar cã umblau pe douã picioare, ei erau morþi exact ca ºi cei ce urmau a fi îngropaþi. Singura deosebire era cã cei ce trebuiau înmormîntaþi nu mai puteau umbla, nu mai funcþionau. ªi nu cã ar fi fost douã categorii de morþi. Sînt oameni morþi chiar înainte de a funcþiona ca oameni, ºi ei rãmîn morþi chiar dacã funcþioneazã, ºi continuã a rãmîne morþi ºi dupã ce au terminat de funcþionat. Ei nu devin oameni pentru cã ar fi vii, ci pentru cã aflîndu-se în cîmpul de acþiune a vieþii, sînt antrenaþi în miºcare fãrã voia lor. Ei sînt praf care se ridicã nu din proprie iniþiativã, ci din simplul motiv cã a trecut vîntul prin apropiere. ªi mai au ºi pretenþii de propietari.

Faraon era propietarul Egiptului, nu pentru c-ar fi avut vre-un merit. El era ridicat din þãrîna acelui pãmînt Egiptean fãrã voia lui. Dar se comporta ca un propietar pentru cã aºa vroia Dumnezeu, mãcar cã era sortit pieirii ca orice vas de ocarã.
Dumnezeu îi zice lui Faraon: -Te-am ridicat înadins ca sã-Mi arãt în tine puterea Mea, ºi pentru ca Numele Meu sã fie vestit în tot pãmîntul (Romani 9:17).

Exact ca ºi cum din niºte fiare moarte, ºi din alte materiale la fel de moarte, fac un motor electric, care-i mort de la început, mãcar cã-i electric. El nu va funcþiona niciodatã dacã nu-i dau curentul electric care sã-l punã în miºcare, mãcar cã l-am înzestrat cu potenþial de funcþionare. ªi chiar dacã-i dau curent sã se învîrtã, el se va roti pentru cã vreau eu, nicidecum cã ar avea el vre-un merit. Dacã nu-i mai dau curent, el rãmîne în aceeaºi moarte care-l stãpînea de la început.

Aºa ºi cu neghina. Grîul este vinovat, sau are vre-un merit cã ea funcþioneazã, nu cã ea ar avea viaþã proprie. Neghina-i moartã indiferent cã apare sau dispare, mãcar cã se comportã ca oriºicare altã plantã. Existenþa ei este dependentã de cea a grîului.
Grîului, ca sã existe nu-i este necesarã prezenþa neghinei.
Neghina nu ar exista niciodatã dacã grîul n-ar fi semãnat în þãrîna pãmîntului.
Aceasta a fost pilda neghinei.

Mulþumesc Domnului cã m-a învrednicit sã primesc de la EL înþelepciunea ºi priceperea, necesare predicãrii acestui subiect atît de interesant, ºi cãruia i s-a dat atît de puþinã importanþã pînã acum. Vã mulþumesc ºi vouã cã aþi avut rãbdare sã mã urmãriþi pînã la aceastã orã. Dar n-am încheiat aici.
Pentru cã urmeazã serviciul de vindecare, aº vrea sã rãmînã la urmã cei care sînt bolnavi de hepatitã, cancer, SIDA, epilepsie, alergii de tot felul, ºi altele de genul acestora.
Vindecarea în aceste cazuri nu este vizibilã decît în timp.
Sã se prezinte mai întîi cei paralizaþi din scaunele cu rotile, cei cu malformaþii congenitale, cei cu bube vizibile, cei deformaþi, distorsionaþi ºi cei neliniºtiþi.
Dar mai întîi luãm o micã pauzã, timp în care veþi primi ºi bileþele cu numere de ordine.


NOTÃ
Pentru informaþii suplimentare, adaug adresa mea de e-mail. [vlaicu_t@yahoo.es]
Repet încã o datã cã nu sînt eu autorul predicii. Eu doar am scris tot ce a fost înregistrat.

Pentru cã urmeazã serviciul de vindecare, aº vrea sã rãmînã la urmã cei care sînt bolnavi de hepatitã, cancer, SIDA, epilepsie, alergii de tot felul, ºi altele de genul acestora.
Vindecarea în aceste cazuri nu este vizibilã decît în timp.
Sã se prezinte mai întîi cei paralizaþi din scaunele cu rotile, cei cu malformaþii congenitale, cei cu bube vizibile, cei deformaþi, distorsionaþi ºi cei neliniºtiþi.

chestia asta spune atat de multe ca nici nu imi vine sa cred ca a putut debita asa ceva.... defapt, ce ma mir ca era un nescolit... 

Dumnezeu alege pe cine vrea EL, nicidecum pe cine ai recomanda tu.
Ce importanþã are dacã-i ºcolit sau nu? Cei 11 Ucenicii erau ºcoliþi? Nu erau. Dar Domnul pe ei i-a ales, tocmai pentru cã nu erau ºcoliþi.
ªi ce dacã nu-þi vine sã crezi, important este cã-i adevãrat, oamenii sînt vindecaþi...
Totuºi, nu te sfãtuiesc sã te îmbolnãveºti de ceva foarte grav la care medicii ar putea da doar din umeri, pentru cã dacã ai sã alergi la adunãrile omului acesta, n-ai sã gãseºti nici acolo vindecare, dupã cît de necredincios eºti.

Daca ne uitam in alte traduceri putem observa ca nu este vorba de "coasta ca si os" ci este vorba de partea aceea a corpului omenesc. Putem specula ca a fost strapunsa osul "coasta" dar este numai o speculatie iar despre sange si apa, este o poveste destul de buna.

Citim in Ioan 19:36 Aceste lucruri s-au întâmplat, ca sã se împlineascã Scriptura: "Nici unul din oasele Lui nu va fi sfãrâmat."
Cred ca nu se poate strapunge un os cu o sulita fara sa produca o ruptura o osului cat de mica, in acest fel cade afirmatia ca osul a fost strapuns si nu a intrat sulita printre coastele Domnului Isus.

Esti tu sigur sigur ?
Cine te pune Bartolomeu sa extrapolezi asa departe gandirea si mila lui Dumnezeu ?
Nu te hazardezi ?
(ti-e rusine sa spui "nu stiu", sau "asta ma depaseste" ?)

Eu cred ca Dumnezeu ar putea ingadui vindecare unui necrestin daca 1000 de crestini insista cu rugaciuni ptr. vindecarea bolnavului.
Dar bineinteles, nu sunt atat de sigur ca tine. E o simpla presupunere.

vrei sa spui ca daca auzi o minune precum trezitul din morti, tu crezi.
Nu pe Moise si pe prorooci, dar minunile.
ok.

Da, sînt sigur sigur ºi nu mã hazardez de loc. ªi nu-mi este rusine sa spun "nu stiu", sau "asta ma depaseste", dacã n-aº ºti; ~ dar dacã ºtiu, pentru ce-aº spune?

Deacord cu tine cã Dumnezeu ar putea ingadui vindecare unui necrestin daca 1000 de crestini insista cu rugaciuni ptr. vindecarea bolnavului. Cu o singurã condiþie. Necreºtinul trebuie sã fie mãdularul Domnului.

Nu-i totuna a fi necreºtin, cu a fi mãdularul celui rãu.


Autorul acestei predici este acelaº de la predica ,,Dumnezeu iubeºte lumea,, ºi nu vrea sã se bucure de popularitate, nici de prestigiu. Nu vrea sã i se facã publicitate pentru ca sã nu devinã vedetã, nici superstar, nici idolul cuiva. Din pricina idolatriei, el preferã sã rãmînã anonim. Pentru el este mai important a se da slavã Domnului, decît a fi ridicat el în slãvi. Curiozitatea este mare, dar aº cãdea eu în idolatrie fãcîndu-i publicã identitatea.

Ai rãbdare pînã cînd Domnul va îngãdui ca el sã fie cunoscut.

Dar dacã vrei sã-l cunoºti mai devreme, poþi participa ºi tu la una din adunãrile lui.

Tocmai a þinut una de curînd. Cred cã fratele Vlaicu a ºi scris ce s-a întîmplat pe acolo.

Vei vedea cã nu-i nici o glumã. Chiar a facut acele lucrari de putere, ºi mai face încã.

Dumnezeu este cu el ºi nu cred cã-l va pãrãsi vre-odatã.

Pe langa faptul ca te-as incuia daca ti-as cere sa definesti ce inseamna un "om tip neghina"...
Asemenea mesaje eu le consider cumva rasiste si care nici nu ar avea voie sa fie expuse pe forum daca regulamentul se respecta cu strictete.
Nimeni nu este mai bun si nimeni nu este inferior pe considerente subiective si fie ele chiar si de origine religioase.

Stiam ca teoria cu "samanta sarpelui" e de sorginte rasista, dar sunt totusi putin uimit ca e ok sa faci diferente intre oameni (credeam ca pana nu injuri poti sa scri pe acest forum orice vrei).
Se pare insa ca.... 

Dacã tot zici cã m-ai incuia daca mi-ai cere sa definesc ce inseamna un "om tip neghina"... nici nu-þi spun, mãcar cã m-ai provocat. Dacã n-ai înþeles din atîtea comentarii pe tema asta, plus cã ai citit ºi predica, înseamnã cã te-ai încuiat singur. Dar nici n-am sã mã strãduiesc sã te descui, mãcar cã am cheia. ªi ºtii de ce te las aºa? Pentru cã-mi placi nespus de mult, ºi þin la tine ca la un ,,prieten,, adevãrat.

Numai un prieten putea sã-mi gãseascã o chichiþã care sã mi se potriveascã. Adicã un fel de nod în papurã. Dacã s-au gãsit unii sã mã facã eretic, ºi cã ce scriu ar fi numai blasfemie, iatã cã tu vii cu ceva nou. De rasism nu fusesem acuzat niciodatã. Cum sã nu te iubesc eu pe tine?

Tu eºti fratele meu geamãn, precum Cain pentru Abel. Meriþi respectat ca atare.

Sper cã ai luat la cunoºtinþã ºi despre rãspunsul dat lui rocker. Trebuie sã bagi în seamã ceva de pe acolo, ca sã nu repet ºi aici.

Aº vrea sã rãspunzi totuºi la o întrebare uºoarã.

Dacã ai fi propietarul unui hambar, ºi ai semãna multe hectare cu grîu, ce vei face în timpul recoltãrii? Vei lãsa neghina sã intre în hambar împreunã cu grîul? Nu vei folosi sita pentru sortare? O vei trata pe neghinã la fel cum tratezi grîul?

Aºtept rãspuns!

Ti se pare ilar ca ti-am spus ca sunt ganduri rasiste dar iata ca le dovedesti.
De unde sti tu ca sunt descendentul lui Cain si nu al lui Abel, doar pentru ca nu-ti plac tie?? 

Mi-erau mult mai simpatici branhamistii care credeau ca samanta lui Cain a fost starpita la potop caci altfel iata la ce se ajunge, eu si basa suntem descendentii lui Cain si deci oricat ne-am stradui noi nu vom putea ajunge niciodata in cer si in plus nici pentru vindecare nu are rost sa ne rugam si cu atat mai putin biserica, pentru ca Dumnezeu nu ne iubeste, ne uraste si nu ne vindeca si mantuie. 

Oricum pentru cultura ta generala citeste aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Serpent_seed



As sorta bineinteles. Dumnezeu insa va sorta dupa ascultare si dupa fapte, nu dupa rasa cum ca unul ar fi descendentul lui Cain si altul al lui Abel.
As sorta graul de neghina dar nu graul de parma de graul de torino.