Dragã Emilia. Tu te rãtãceºti singurã, ºi-i atragi ºi pe alþii în rãtãcirea ta. ªi nu spun cu rãutate.
Teologia cîrmuitã de stat, începînd cu anul 325, a fost în mãsurã sã arunce un uriaº vãl asupra omenirii, prin faptul cã atîta a rãstãlmãcit ºi rãsucit Cuvîntul lui Dumnezeu încît mulþi oameni reuºesc sã-L perceapã doar distorsionat. Este trist cã nici tu n-ai scãpat de asemenea manevrã.

Apostolii (foºtii ucenici) n-au ºtiut ce-nseamnã ,,liberul arbitru". ªi nu s-a ºtiut de acest virus exact pînã-n anul 325. De atunci oamenii au fost manipulaþi prin acest virus.
Pledoaria ta este construitã exact pe bazele virusului numit ,,liber arbitru", care este ceva imaginar, ceva inexistent, ceva fals ºi neadevãrat.

Dacã ar fi existat ,,liberul arbitru", Domnul Isus n-ar fi ascuns ucenicilor acest amãnunt. Dar virusul blestemat n-a existat ºi nici nu va fi vre-odatã.
Omul cu de la sine putere nu poate sã facã absolut nimic. Dacã nu-l manevreazã mãcar un duh, el nu este altceva decît niºte lut/þãrînã fãrã viaþã; o grãmadã de carne inertã/moartã.

Orice om nu face ce vrea el, ci va face exact ceea ce vrea Dumnezeu ca el sã facã, sau face pofta duhurilor care-l stãpînesc. Fiecare faptã a unui om este expresia ºi manifestarea duhului din el.
Nici un om nu poate fi învinovãþit de faptele sale, ºi nici apreciat. Omul nu are nici un merit.
Singurul care are vre-un merit, sau poate fi învinovãþit este doar duhul care-l cãlãuzeºte/conduce.

Dumnezeu este în mãsurã sã urascã un om, sau sã-l iubeascã, chiar înainte ca el sã se nascã.
Dacã un om este urît de Dumnezeu, cum crezi tu cã el ar putea fi mãntuit? Te bazezi doar pe faptul cã este scris în Biblie ,,Dumnezeu iubeºte lumea"? Pãi cum sã n-o iubeascã dacã EL o creat-o. Dar tot el face ce vrea cu ea.
Nici un individ nu poate sã-L determine pe Dumnezeu ca sã mîntuiascã pe toþi oamenii.

Gheena are ºi ea rolul ei, iar ca sã funcþioneze îi trebuie materie primã. De aceea vor fi mulþi oameni care vor ajunge acolo.
Domnul Isus Hristos este singurul mîntuitor. În nimeni altcineva nu se gãseºte mîntuirea. ªi totuºi nimeni nu poate ajunge la EL dacã nu-l atrage Tatãl (Ioan 6:44).
Deci nu faptele tale te vor mîntui. Important este sã fii atrasã de Tatãl ca sã fii mîntuitã de Isus.

Extras din Romani 9.
10.  tot asa a fost cu Rebeca. Ea a zamislit doi gemeni.
11. macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau, -ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama,
12. s-a zis Rebecii: "Cel mai mare va fi rob celui mai mic",
13. dupa cum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat."
14. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu? Nici de cum!
Citat încheiat.

Aºadar sã nu ne amãgim singuri, ºi nici pe alþi sã nu-i amãgim.
Toate versetele pe care le-ai adus în discuþie, meritã sã fie bãgate în seamã doar de cei care sînt ºi vor rãmîne în continuare sub lege. Harul nu este pentru toatã lumea. De aceea din burta Rebecii au ieºit douã popoare diferite (verificã Geneza 25:22-26). Un popor blestemat ºi un popor binecuvîntat. Toatã sãmînþa lui Esau fiind poporul blestemat, pentru cã Dumnezeu l-o urît.

Dacã-þi asumi responsabilitatea, înseamnã cã eºti mai presus de Dumnezeu ºi nu mai ai nevoie de EL. Rezultã cã-L dai la o parte pe Dumnezeu din viaþa ta, cã tu ºtii mai bine decît EL ce trebuie sã faci ca sã fii mîntuit. Bravo! Nai decît sã te mîntuieºti singur.

Priceperea, ca ºi înþelepciunea, eu le aºtept de la Dumnezeu. Dacã priceperea vine mai încet, eu oricum o aºtept ºi o accept. Bãnuiesc cã ai mai multã pricepere decãt mine. Te-aº ruga sã susþii liberul arbitru cu versete din Biblie ºi cu fapte ale apostolilor. Poate-mi vine ºi mie priceperea mai repede.

Rationamentul d-voastra are la baza o intelegere superficiala a libertatii; pe langa caracterul ei "negativ" (formal, arbitrar) care justifica responsabilitatea morala si "intareste" ceea ce numim Sine - libertate inteleasa ca si cadere in pacat, indepartare de Dumnezeu inspre nefiinta - libertatea are de asemenea un sens pozitiv ca forta creatoare, coeziune interna a universului, participare la manifestarea divinitatii ... ceea ce nu inseamna nicidecum mantuire de unul singur.
Alegand Viata, omul nu doar isi exercita pur si simplu posibilitatile optative ci se angajeaza prin lepadare de sine (renuntare la libertatea formala pentru a face voia Domnului) in Planul divin al creatiei.

inca o mai iubesc, sa stii :)

si daca nu doresc? ce propui?

A emite o idee ca asta


sau ca asta


necesita responsabilitatea propunerii unei alternative, suficient de bine argumentata, incat "sa darame" echilibrul dintre dragostea si dreptatea lui Dumnezeu.


Mai trist e altceva...

Eu propun ceea ce propune Cuvantul Lui Dumnezeu, pentru ca orice as propune, inafara adevarului biblic, stiu precis ca nu se va realiza...

1 Samuel 2:9 El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere.

Psalmi 1:4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
Psalmi 1:5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

Psalmi 37:9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.
Psalmi 37:14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
Psalmi 37:20 Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

Psalmi 145:20 Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.

Proverbe 15:29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -

Daniel 12:10 Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.

Matei 13:49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,

Nici o persoana, din tot neamul omenesc, de la Adam si pana la sfarsitul lumii, in Armaghedon, nu a fost predestinat, cu numele, sa faca rau.

Iuda, in ciuda faptului ca a fost cu Isus timp de trei ani si jumatate, a vazut minunile, a vazut puterea Lui Dumnezeu, manifestata prin Isus, a auzit tot addevarul expus de Isus, in acel timp si totusi, a ales sa-L vanda pe Invatatorul sau, asta nu insemna ca nu putea sa fie un altul, unul dintre ceilalti ucenici...

 Iuda a implinit profetia prin care se arata ca il va vinde unul din ucenici. Prin atotcunostinta Lui Dumnezeu, se putea sti acest lucru, dar asta nu inseamna ca Dumnezeu l-a predestinat pe Iuda sa fie un vanzator...

Dumnezeu nu i-a predestinat pe nici unul dintre oameni sa fie raufacatori, dar a prevazut calea de actiune a celor ce nu cautau o legatura stransa cu Creatorul lor. Avand in vedere ca se supuneau celui rau, nu puteau fi decat rai si puteau face orice tine de faptele celui rau...

Exemplele date vorbesc de dreptatea/dragostea lui Dumnezeu. Atunci de ce afirmatiile anterioare sau am pierdut un amanunt si am inteles gresit interventia ta?

deci daca tot discutati despre Iuda, treceti acolo. :)

emilia, mi-a scapat amanuntul "inca inainte de-a se naste" si de aici interventia mea. pe viitor o sa fiu mai atent.

Horatiu, oamenii nu sunt predestinati pentru a merge in Iad sau Rai. Predestinarea care reiese din Romani 9 trebuie corelata cu alte versete din Biblie si cu Romani 8 si ai sa vezi ca este vorba despre alegerea celor ce sunt in Hristos in sensul ca inca de la intemeierea lumii au fost alesi sa fie mantuiti cei ce sunt in Hristos. Asta inseamna ca oamenii nu sunt predestinati sa fie mantuiti sau nu. Ei pot sa aleaga iar cei care aleg pe Hristos sunt predestinati sa fie mantuiti findca sunt in El. Sper ca sesizezi diferenta.


Efeseni 1
1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, catre sfintii care sunt in Efes si credinciosii in Hristos Isus:
2. Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos.
3. Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos.
4. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupace, in dragostea Lui,
5. ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale,
6. spre lauda slavei harului Sau, pe care ni l-a dat in Prea Iubitul Lui.
7. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau,
8. pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;
9. caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insus,
10. ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremilor, spre a-Si uni iaras intr-unul in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant.
11. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voiei Sale,
12. ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos.
13. Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit,
14. si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.