|
Anonymous
Guest
|
 |
« on: 09 October 2004 » |
|
Citeste cineva poezie pe forumul asta?...Asaaa...ca sa nu-mi mai stric degetutzele degeaba scriind versuri.  Eu inca sunt optimista. :oops: Cântec-Ileana Malancioiu
Lumea e tot mai tristã si mai grãbitã
Pîinea e tot mai scurtã si mai turtitã
Fãrã ca nimeni s-o vadã
Poezia a coborât în stradã.
Se uitã-n toate pãrtile deodatã
Orice drum tot acolo duce
Timpul melancoliei a trecut
Ea încotro s-o apuce??
Poezia a coborît în stradã
Poezia sade încã o datã pe baricade
Dar lumea e grãbitã, dar strada e pustie
Dar cine sã mai citeascã acum poezie? |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
cmarius
Guest
|
|
« Reply #1 on: 09 October 2004 » |
|
Citeste cineva poezie pe forumul asta?...
Bineinteles. Uite o poema simpatica:
Un fals portret
---------------
Tu atarni un potret de-al meu pe perete
Il pui sus, la inaltime.
Priveste-l asa cum o faceai inainte
Ma mai vezi pe mine oare ?
Daca nu, atunci pe cine vezi ?
Pe altcineva ? Pe un alt mine ?
De ce nu m-ai privit inainte ?
Tu nu ma mai cunosti.
Ti-am spus ca asa se va intampla, niciodata nu ma crezi
Asa ca asta este, imi pare rau.
Acum rupe acel portret al meu
Pentru ca nu mai este aceeasi persoana.
[/size][/b] (Sara Ogden) |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
pamitzu
Trei talanţi
 Offline
Posts: 716
|
|
« Reply #2 on: 09 October 2004 » |
|
chiar in seara aceasta m-am intors de la un concurs/recital de poezie reunit sub numele de Congresul National de Poezie. inca nu am studiat antologia ca sa va pot 'creste' sper sa o fac cat de curand.
|
|
|
|
|
Logged
|
Isus e mai mult decat marea pasiune a vietii mele!!!!
If the Son has set you free, you are free indeed :D
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #3 on: 11 October 2004 » |
|
Riscul unei imbratisari...
Ce vulnerabil e omul care vrea sa imbratiseze...
In clipa aceea il poti rani foarte usor,
poti sa-l faci sa-si piarda echilibrul,
ii poti intoarce spatele sau ai putea sa-i tintuiesti gestul
pe un lemn in forma de imbratisare.
Nascut din dorinta de a cuprinde omenirea si
neputand sa imbratiseze,
va fi o marturie peste timp despre cum stiu pamantenii
sa raspunda la DRAGOSTE..........
Te-ai intrebat vreodata de ce imbratisarea se aseamana
cu o cruce ofilita dar vie?!?
Poate ca, nestiut, in palmele lui, ale celui ce vrea sa-si ofere iubirea
e semnul vreunui cui ce i-a condamnat, fara drept de apel, daruirea...
DAR OAMENII STIU SA IMBRATISEZE
I-A INVATAT DUMNEZEU PE GOLGOTA
Si de atunci se imbratiseaza mereu...
E bucuria lor...sau riscul lor...
Te rog, nu rani pe cel pregatit de-mbratisare!
S-ar putea ca ptr. el sa fie ultima...
Si s-ar putea ca in curand, doar flori si pasari
si stele sa mai aiba curajul de a-mbratisa,
si apoi...
ele nu vor sti niciodata sa imbratiseze ca noi...!!!
(nu cunosc autorul,desi as vrea sa aflu cine a scris poezia)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #4 on: 16 October 2004 » |
|
'Multe poeme sînt fluvii.
Altele sînt flori pitice pe cîmpul de searã.
Altele sînt ca pietrele care nu zidesc nimic.
Multe versuri sînt ca soldatii pregãtiti pentru luptã.
Altele ca dezertorii ascunsi în spatele copacilor înfloriti.
Altele ca soldatii necunoscuti, care nu au chip.
Multe poeme strigã cu putere fãrã sã fie auzite.
Altele tac cu mîinile încrucisate,
altele sînt plictisite si vorbesc lucruri plictisitoare.
Multe versuri sînt uneltele,
unele ruginite, aruncate la pãmînt,
iar altele noi, care lucreazã pãmîntul.
Multe poeme sînt ca armele:
arme azvîrlite la pãmînt
si arme rãsucite în inima dusmanului.
Multe versuri stau în spatele tãcerii,
precum copiii palizi în spatele geamurilor unui orfelinat -
privesc departe în ploaie - nu stiu ce sã facã, unde sã meargã.
Multe poeme sînt precum copacii:
unele precum chiparosii într-un trist apus de soare,
altele ca pomii fructiferi într-un colhoz.
Multe versuri sînt precum usile:
usi închise în case mãrunte
si usi deschise în blînde, rostuite suflete.
Sînt si usi negre, arse într-un incendiu,
si altele zguduite de o explozie,
iar altele pe care este purtat un tovarãs ucis.
Existã poeme care galopeazã
în timp
precum cavaleria rosie a lui Smirneschi,
poeme cãlãreti care lasã frîiele si apucã securea.
Multe poeme îngenuncheazã în mijlocul drumului,
multe poeme, somere cu mîini nemuncite,
multe poeme, muncitori care depãsesc de mii de ori norma lor.
Existã versuri ca dantelele de la gîtul fetelor
sau ca pietrele pretioase ale inelului cu mici si tainice simboluri,
iar altele care fîlfîie în înalt precum steagurile trainice.
Multe poeme rãmîn noaptea tîrziu în singurãtate:
udã din cînd în cînd cei patru dactili ai versurilor lor într-un pîrîias,
apoi dispar visãtoare în pãdure si nu se mai întorc.
Multe versuri sînt ca firele de argint
legate de clopoteii stelelor -
dacã le tragi, un sunet argintiu de clopot înduioseazã orizontul.
Multe poeme se prãbusesc în propria lor strãlucire,
mîndre poeme; nu catadicsesc sã spunã nimic.
Stiu multe poeme care s-au înecat în fîntîna de aur a lunii.
Un poem adevãrat nu întîrzie niciodatã într-un ungher al visãrii.
Totdeauna în pas cu vremea lui ca muncitorul constiincios si punctual,
este un soldat pregãtit care spune prezent la prima chemare a epocii lui. (...)'
Iannis RITSOS (1909-1990) -Datoria poetilor
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
pamitzu
Trei talanţi
Offline
Posts: 716
|
|
« Reply #5 on: 16 October 2004 » |
|
pasarea padurii nu-i aceeasi in camp
una e sa te planga copacii
alta florile-
si-am iesit din timp razand
Horatiu Ioan LASCU - ***
|
|
|
|
|
Logged
|
Isus e mai mult decat marea pasiune a vietii mele!!!!
If the Son has set you free, you are free indeed :D
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #6 on: 17 October 2004 » |
|
Poezia-David Paulovich ESCALONA
Ce-i poezia?
Vrea să stie fiul.
Vor fi litere de căpsună,
de înghetată rece de ciocolată?
Ce-i poezia?
Vrea să stie bunica.
Or fi cărti pline de nostalgie,
povestiri triste din alte vremuri?
Ce-i poezia?
Vrea să stie tînărul.
o fi dragostea, viata, farmecele ei,
ce renasc zilnic în orice frază sau melodie?
Ce-i poezia?
Vrea să stie bolnavul.
o fi o lume plină de veselie,
de sănătate, frumusete si sperantă?
Ce-i poezia?
Vrea să stie un om matur.
o fi sigurantă, bogătie, iubire, viată,
ceea ce tin poetii în cărtile lor?
Ce-i poezia?
Vrea să stie poetul.
E frumosul pe care-l avem în noi,
oglinda interioară a vietilor noastre.
Poezia e sentiment, căldură,
ceva prezent si constant ce simtim si vedem.
E lumea actuală în care trăim,
frămîntată cu suferintele, dorintele si sperantele noastre.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
cmarius
Guest
|
|
« Reply #7 on: 17 October 2004 » |
|
Poezia este o viziune frumoasa a sentimentelor, cum zicea Nichita.
As mai adauga ca poezia este transformarea cuvantului din notiune rece, astracta in traire fierbinte, intensa, electrizanta.
:P
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #8 on: 21 October 2004 » |
|
Nu spuneti că făr’ de glas rămas-a poezia
Din prea plinul comorii sau lipsa de idei
Poetii să lipsească pot cu totii
Dar vesnic fi-va poezie!
Cît timp raze de lumină
Tresar înflăcărate într-un sărut
Cît timp soarele îmbracă
În foc si aur nouri sfîsiati
Cît timp pe aripi de vînt
Parfumuri si armonii plutesc
Cît timp fi-va în lume primăvară
Va fi si poezie!
Cît timp ale vietii izvoare
Rămîn pentru stiintă un mister
Iar marile sau poate cerul mai tăinuiesc
Vreun abis în veci nedeslusit
Cît timp omenirea, mereu înaintînd
Spre unde merge nici nu stie
Cît taine pentru om mai sînt
Va fi si poezie!
Atîta timp cît sufletul mai rîde
Fără ca buzele să rîdă
Cît timp încă de mai plînge
Fără ca plînsul să întunece privirea
Cît timp inima si mintea
Se mai găsesc încă în luptă
Cît timp sînt sperante si amintiri
Va fi si poezie!
Cît timp mai sînt ochi pe lume să reflecte
Ochii care îi privesc
Cît timp suspinînd răspunde buza
Celei ce suspină
Cît timp două suflete mai pot
Să se confunde într-un sărut
Cît timp va exista o femeie frumoasă
Va fi si poezie!
G.A.Becquer
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #9 on: 22 October 2004 » |
|
Cum te-njosesc, o, sfanta poezie,
Toti nataraii, si-n ce chip iti calca
Intreaga demnitate in picioare
Tocmai cand vor sa te slaveasca. Toti
Acesti neunsi pontifi ai tai
Proclama-n gura mare ca ai fi
O boiereasca sala stralucita,
In care cuviincios nu poti sa intri
Decat in sclipitori pantofi de lac.
Taceti, voi, minciuna-i pe de-a-ntregul.
Nu-i casa de palavre poezia
Pentru inzorzonatii guralivi,
Alesii pe-o spranceana din saloane:
Mai mult e poezia! E-o cladire
Deschisa orisicui vrea sa se roage,
Cu un cuvant : un templu -n care-i slobod
Sa intri in opinci, si chiar descult.
Petofi Sandor
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
michael
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 7.894
|
|
« Reply #10 on: 11 November 2004 » |
|
"Ca sa fii rege peste animale
Nu-i cine stie cit,
Trebuie doar sa fii mai puternic decit ele,
S-atit.
Ca sa fii rege peste pasari
Este putin mai greu dar frumos,
Trebuie sa zbori mereu mai inalt decit ele
Si niciodata mai jos.
Ca sa fii rege peste flori
Trebuie sa suporti la hotare maracinii si spinii
Si mai ales
Trebuie sa miresmezi catre lume
Mai mult decit crinii.
............................
Ca sa fii rege peste oameni
Este mai greu decit toate altceva
Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei
Invatindu-i ce inseamna a iubi , a ierta.
Dar cel mai minunat
Este sa poti fi rege peste tine insuti
Atunci cind alegi binele
Fie din bucuria altuia
Fie din plinsu-ti.
Si sa-ncheiem intelept si frumos
Si mai ales cum se cuvine
Incoronarea ta o face Christos
Cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine.
In clipa aceea vesnicia te cumpaneste
Daca vrei sa fii rege,alege binele....... grabeste!!!!!!"
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
sixPack
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 7.421
|
|
« Reply #11 on: 11 November 2004 » |
|
Oare chiar merita sa-ti despachetezi sentimentele
cautand echivalente si sugestii prin cuvinte
doar asa,
de dragul unei muribunde amintiri in visatul etern
Si pentru a-ti vinde parti din suflet
celor ce cauta sa-si inlocuiasca
fragmente din propria lor traire cu fragmente
din tine?
:shock:
|
|
|
|
|
Logged
|
Proverbele 13:12- O ndejde amnat mbolnvete inima, dar o dorin mplinit este un pom de via.
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #12 on: 11 November 2004 » |
|
Când îmi vine a scrie
înseamnă că se neliniştesc cuvintele în mine,
că e ceva care gâdilă conturul firesc al banalului
şi că se pregăteşte de o naştere,
de o împărtăşanie, de o împărţire;
e o panică a logicului invadat de incontrolabile frici
şi eu încep să ţin de guler realitatea
fără iubire, fără premeditare,
ca pe un vânzător care înşeală la cântar,
iar mecanismul acesta e deschis deocamdată oricăror schimbări;
când îmi e a scrie
nu ţine nici o scuză şi nu poate fi
a nimic altceva!
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #13 on: 16 November 2004 » |
|
Poezia este o viziune frumoasa a sentimentelor, cum zicea Nichita.
As mai adauga ca poezia este transformarea cuvantului din notiune rece, astracta in traire fierbinte, intensa, electrizanta. "Eu nu sunt altceva decât o pata de sânge
care vorbeste". (Autoportret)NICHITA STANESCU-Starea de poezie
Nu-mi aduc aminte momentul in care am simtit vocatia poeziei .
Vreau sa subliniez ca poezia scrisa este numai o forma a poeziei si ea este rezultatul poeziei traite.
Nu-mi aduc foarte bine aminte cand am inceput sa traiesc poezia, dar mi-aduc foarte bine aminte cand am inceput sa o scriu: aproape de indata ce am invatat sa scriu si sa citesc.
Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui opera, mai buna sau mai rea, mai mareata sau mai putin mareata.
Prima bariera pe care am rupt-o a fost aceea a cuvintelor (intelegand ca ele sunt materialul poeziei) facandu-ma sa ma intorc de la poezia personala, strict legata de cuvinte, la o poezie din ce in ce mai impersonala, deci cu o adresa mai larga.
Sesizand concretetea cuvantului si surprinzatoarea lui asemuire cu structura materiei, mi-am dat seama ca el este casa sufletului meu si am realizat cu intensitate ca limba romana este patria mea spirituala.
Prin limba romana am vazut cu ochii si cu sentimentele maretia Romaniei.
Devenind in timp poliglot de limba romana, destinul ma indreapta catre intrebarea care a inceput sa se repete din ce in ce mai des in sinea mea:
Ce fac cu materialul lingvistic si cu dragostea mea de poezie?
Imi raspund din ce in ce mai acut, pana cand voi reusi sa-mi indrept directia poeziei catre aceasta deviza:
A face ceva pentru cuvinte, iar restul, pentru oameni! |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
me_dely
Trei talanţi
Offline
Posts: 325
|
|
« Reply #14 on: 16 November 2004 » |
|
Ba da eu le citesc  |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #15 on: 16 November 2004 » |
|
Ba da eu le citesc Soul,scrie-ne si noua poezii pe care le citesti,in general...  |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #16 on: 17 November 2004 » |
|
A poem for a friend :oops:
Lectia despre cub
Se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu dalta de sange,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze,
pana cubul iese perfect.
Dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se farama un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfaramat ! ...
(Nichita)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
me_dely
Trei talanţi
Offline
Posts: 325
|
|
« Reply #17 on: 17 November 2004 » |
|
PABLO NERUDA
Nu te iubesc drept trandafir de sare,
Topaz, garoafe, săgetări aprinse:
Ci cum iubeşti întunecate lucruri,
Taină, între inimă şi umbră.
Ca pe o piatră ne-nflorită ce poartă
Lumina unor flori în ea, în taină,
Eu te iubesc, şi dragostea ta-mi suie
Ca din pământ mireasmă tainic strânsă.
Fără să ştiu, eu te iubesc orbeşte,
Fără mândrie, fără gând şi simplu
Astfel mi te-a-nchis în ea iubirea...
ÃŽngerul şi mironositele (Alexe Mateevici)
Pe cine-l caut'acuma'n gradina
Cu vasele de mir umplute?
De lacrimi inima li-i plina...
Zoreste ziua noua. Ii racoare,
Dar cerul se insenineaza
In ciripituri cantatoare.
De ce ÃŽl cauta aicea pe Hristos ?
De ce-a venit aicea ca sa-l planga?
Pe piatr'un inger luminos...
El sade-n haine albe, stralucite...
Vestind cereasca bucurie
Mironositelor scarbite:
"Hristos a inviat! Si nu va mai mahniti
Si nu-l mai plangeti ca pe un mort
Cautandu-l intre cei muriti!
A iadului putere-i biruita,
Zadarnica ii rautatea:
De-acuma lumea-i izbavita.
Intunecimea in lumina piere,
Marirea ei i s-a surpat
Si fug vrajmasii de durere.
Grabiti-va cu vesti de veselie
Si spuneti vestile-n Sion:
"Hristos e viu si'n veci invie!"
Dorm florile. Gradina moarta tace,
Iar primprejur-albastre umbre,
Nisip, zori aurii - si pace.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #18 on: 21 November 2004 » |
|
Poetry
And it was at that age ... Poetry arrived
in search of me. I don't know, I don't know where
it came from, from winter or a river.
I don't know how or when,
no they were not voices, they were not
words, nor silence,
but from a street I was summoned,
from the branches of night,
abruptly from the others,
among violent fires
or returning alone,
there I was without a face
and it touched me.
I did not know what to say, my mouth
had no way
with names,
my eyes were blind,
and something started in my soul,
fever or forgotten wings,
and I made my own way,
deciphering
that fire,
and I wrote the first faint line,
faint, without substance, pure
nonsense,
pure wisdom
of someone who knows nothing,
and suddenly I saw
the heavens
unfastened
and open,
planets,
palpitating plantations,
shadow perforated,
riddled
with arrows, fire and flowers,
the winding night, the universe.
And I, infinitesimal being,
drunk with the great starry
void,
likeness, image of
mystery,
felt myself a pure part
of the abyss,
I wheeled with the stars,
my heart broke loose on the wind.
Pablo Neruda
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #19 on: 21 November 2004 » |
|
Poemul vine de departe
nu stii dacã danseazã sau se clatinã.
Seamãnã cu o convalescentã blîndã
cu niste absente motivate
cu ziua în care lipsesc toti de acasã
si zgomotele abia se aud
înãuntru si în afara trupului.
Soarele de aceeasi vîrstã si absent de bunãvoie
fumeazã în tãcere
si suflã polen în camerã.
Încet-încet poemul sporeste
cu dureri cu bucurii si tristeti
si din nou cu bucurii pînã cînd
vede primele cuvinte albe
si este orbit.
Hoinãreste cu patru simturi sau cu sase
ghicind cu varga venele cerului
pînã cînd se poticneste la ultimul vers.
Acest vers este hamalul
care ridicã în spatele lui poemul
si o trambulinã stabilã pentru ultimul vers
care-si ia avînt si sare în gol.
Ultimul vers nu rãmîne totdeauna ultimul.
Uneori devine primul vers al unui poem
pe care îl scrie un cititor.
(lirica elena)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #20 on: 26 November 2004 » |
|
Capriciu - Marin Sorescu
In fiecare seara
String de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Si le citesc versuri.
Scaunele sint foarte receptive
La poezie,
Daca stii cum sa le asezi.
De aceea
Eu ma emotionez,
Si timp de citeva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.
Intilnirile noastre
Sint de obicei sobre,
Fara entuziasme
De prisos.
In orice caz,
Inseamna ca fiecare
Ne-am facut datoria,
Si putem merge
Mai departe.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #21 on: 02 December 2004 » |
|
Nichita Stănescu - Poezia
Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #22 on: 04 December 2004 » |
|
O fată din San Petersburg (Din poezia hispanica)
Anna Ahmatova s-a căsătorit cu un poet,
Nikolai Gumiliov, omorît din ordinul lui Yezhov,
şef de poliţie şi individ malefic.
Fiul ei a murit în închisoare
la douăzeci de ani.
De ea a vorbit cu răutate Maiakovski
înainte de a se sinucide, dar îl iertăm.
Anna Ahmatova a suferit teroarea.
A compus Réquiem pentru ca să nu uităm.
Pentru femeile de azi care îşi văd fiii murind,
iubiţii, soţii, asasinaţi.
Nu pot să mai citească decît lista zilnică a morţilor.
Plîng de furie, din neputinţă
în timp ce închid mormintele
şi sufletul lor.
De aceea astăzi se vorbeşte despre Anna Ahmatova,
pentru a şti că ele nu sînt singure în suferinţa lor
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #23 on: 04 December 2004 » |
|
ÃŽntotdeauna
ÃŽntotdeauna am ştiut cum voi muri:
înlănţuită de gît cu Iubirea
privind peste umeri prea generoşii ochi ai Morţii.
ÃŽntotdeauna am ştiut ce am vrut –
şi nu am jinduit ochii lupoaicelor
nici coama leilor zăvorîtă în soare.
Viaţa se strecoară pretutindeni
pe sub uşa de la intrare
aidoma scrisorilor expediate de pe alte planete.
ÃŽntotdeauna am greşit la calcule –
anii nicicînd nu m-au înşelat
precum Spuma zilelor
Totul trecea de-a valma
în lumea tuturor posibilităţilor
şedem la masa cea mare
aniversînd Sfîrşitul
ochii trecătorilor şoptesc de la verde la gri:
„Dintre toate, poezia ca limbaj este cea mai apropiată de Rugăciuneâ€
Matricea planetară nu se desprinsese de pleoapele mele
pe cînd percepeam în marele Vid
Crucea.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
cmarius
Guest
|
|
« Reply #24 on: 21 December 2004 » |
|
Atinge-ma cu focul tau
Arde si purifica viata mea
Ridica si fa trupul meu
lampa templului tau
Lasa cantecele mele sa fie uleiul
Ce intretine flacara
In inima intunericului
Stele infloresc inainte
la atingerea ta
Stele infloresc la atingerea ta
si agonia mea in flacari se ridica la cer..
(R. Tagore)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Poll
