|
Anonymous
Guest
|
 |
« on: 16 October 2004 » |
|
FITILUL SI ULEIUL -I. A. Nicolaidis
Sotiei mele
Sîntem ca o umilã lampã
a unei alte si uitate vremi.
Seara coboarã cu-amenintãri,
ca un timp al trecerii-n neant,
dar sus, de pe suportul lãmpii,
flãcãruia puternicã,
desi micã si pîlpîietoare,
a biruit întunericul beznã.
Esti uleiul binecuvîntat si nesecat,
aur la privire si dulce la gust.
Sînt fitilul decolorat,
fir de atã gros sau un fir de iarbã.
Dacã nu ne risipim în iubire,
lumina nu arde.
Numai în perihorezã se aprinde flacãra mea
si toate se-mblînzesc în jur.
O, Dumnezeul meu, fã sã nu-mi lipseascã nici o clipã
acest ulei fericit
în necugetata tulburare a vietii mele.
Altfel, dupã cîteva scîntei înselãtoare,
voi rãmîne un capãt negru si lipsit de farmec
în apa nemiscatã a uitãrii...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #1 on: 22 October 2004 » |
|
Indoiala
Cat timp nu te vad, nu oftez, nu bocesc,
Stapan sunt pe mine si cand te zaresc;
Cand insa mult timp nu-mi mai iesi inainte,
Ceva imi lipseste, un dor ma cuprinde ;
Si-atunci, suspinand, ma intreb cu uimire :
Noi suntem prieteni sau asta-i iubire ?
De-mi pieri din priviri, eu in stare nu sunt
Sa fac chipul tau sa-mi revina in gand ;
Uneori totusi simt far'sa vreau, ca mereu
Acest chip este-aproape de cugetul meu
Si din nou intrebarea mi-o pun cu uimire :
Suntem numai prieteni ? Sau aceasta-i iubire ?
Chinuit uneori, nu gandeam nicidecum
Langa tine sa viu, ce ma doare sa-ti spun ;
Dar umbland fara tel, neuitandu-ma-n cale,
Nu stiu cum ajungeam drept la treptele tale ;
Si-atuncea, intrand, ma-ntrebam cu uimire:
Am venit ca prieten ? Sau venii din iubire?
Sanatatea sa-ti apar, eu si viata mi-as da,
As intra si-n infern pentru linistea ta ;
Caci in inima mea nu-i dorinta mai vie
Decat pace sa ai si trupeasca tarie.
Si atuncea din nou imi pun vechea-ntrebare :
Aste-i prietenie ? Este dragoste oare ?
Cand pe mainile mele-ti cobori a ta palma,
O placuta simtire ma-nvaluie, calma,
Parca viata-ntr-un somn linistit mi-o sfarsesc ;
Dar de-a inimii repezi batai ma trezesc
Care-mi pun raspicat vechea mea intrebare :
Asta-i prietenie ? Este dragoste oare ?
Iar cand strofele-acestea le-asternui pentru tine,
N-a pus duh inspirat stapanire pe mine ;
Ci, uimit, nici macar nu luai seama prea bine
Ce idei mi-au venit, impletite in rime,
Si ma-ntreb cine-a vrut, ce scrisei sa-mi inspire ?
Asta-i prietenia, sau e, poate, iubire ?
Adam Mickiewicz
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #2 on: 24 October 2004 » |
|
Ce e amorul? -Mihai Eminescu
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
ÃŽncât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.
Dar încă de te-aşteaptă-n prag
ÃŽn umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.
Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.
Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă. :oops:
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #3 on: 24 October 2004 » |
|
Cântec în doi - Lucian Blaga
Si vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustam
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
să infloreasca iar' în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #4 on: 26 October 2004 » |
|
Sta sufletul fara iubire - Vasile Voiculescu
Sta sufletul fara iubire, ca o fantana parasita,
C-un pic de apa-n fund, salcie, sub naruirea de pereti ...
Sta-n marginea de drum fantana netrebnica si oropsita,
Caci nimeni n-o mai cerceteaza; galeata-i spanzura dogita
Si-n ghizdurile putrezite cresc brusturi si-nfloresc bureti.
Sta sufletul fara iubire, pustiu, ca marul fara roade,
Paraganit intr-o livada si plin de lacome omizi,
Ce-l napadesc in primavara si toata frunza incet o roade
Si toata floarea, otravita, se scutura curand si cade,
Lasandu-i crengile uscate ca niste sterpe palamizi.
Sta sufletul fara iubire cum sta o vatra ruinata,
Ca un cuptor surpat de vremuri, fara de vad si fara foc,
La care nimeni nu duce aluatul proaspat in covata
Sa-l rumeneasca pe-ndelete dogoarea jarului, uscata,
Si sa-l prefaca-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #5 on: 26 October 2004 » |
|
Scrisoare - Octavian Goga
Vezi cum trece vremea
Si tu, tot departe
m-am gandit acuma
sa-ti trimit o carte
a-nflorit muscata
din gradina noastra
si-i atat de rosu
macul din fereastra ..
straturile-n lunca
toate-s semanate
si-ti spune nanasa
multa sanatate
si mai este-o veste
stii tu, nene, oare ?
peste-o saptamana
maritam pe Floare!
Tata-i dus la targuri
Mama sta si coasa
Si tot plange biata
Ca nu esti acasa...
Eu, pe ganduri dusa
Trec seara-n ograda
Plang acolo-n taina
Plang sa nu ma vada...
Bata-le pustia,
Cele tari straine!
Ne gatim de nunta
Si gandim la tine... 
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #6 on: 05 November 2004 » |
|
Domnului sa ne rugam
Pentru ca iubirea noastra sa-nfloreasca,
Alba cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mladita dragostei sa creasca,
Plina de miresme, dulce de rodiri,
Pentru ca din neaua grea de peste iarna
Rod de viata calda iarasi sa legam,
Pentru ca lumina peste noi sa cearna,
Domnului sa ne rugam
Pentru ca sa-si verse binecuvantarea,
Ca un zvon de vanturi line, peste noi,
Pentru ca in suflet sa-i simtim chemarea,
Cand plecam genunchii, seara, amandoi,
Pentru ca-n iubirea Lui sa ne-mpreune,
Cand, cuprinsi de patimi, Numele-I strigam,
Pentru ca-n vecia Lui sa ne cunune,
Domnului sa ne rugam
Pentru ca belsugul tarinilor grele
Sa ne faca traiul rodnic si umil,
Pentru ca rasfrangeri din suras de stele
Sa sclipeasca-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea sa ne miruiasca
Si-n lumina mortii viata s-o cercam,
Pentru ca din munca pacea sa rodeasca,
Domnului sa ne rugam
Pentru ca-n multimea indurarii Sale
Insusi sa-si pogoare pasul catre noi,
Pentru ca sa-I ducem sufletul in cale,
Cu miros de smirna si cu ramuri moi,
Pentru ca-n lumina alb-a diminetii,
Din stransoarea carnii sa ne dezlegam,
Si-ntr-un pas sa trecem pragul larg al vietii,
Domnului sa ne rugam.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
sixPack
Cinci Talanţi
 Offline
Posts: 7.421
|
|
« Reply #7 on: 06 November 2004 » |
|
Se frange timpul in mainile iernii
Si e cald langa focul inimii tale,
Am tras zavorul la usa dinspre tristete,
Si am ramas doar noi doi si vesnicia iubirii...
Ce bine ca nu suntem singuri, ce bine!
Vrei sa tragem cu urechea,
La ce discuta inimile noastre?
Hai sa pasim in varfurile gandurilor
Ca sa nu facem zgomot- ce zici?
Si daca se vor imbratisa, atunci
Va porni mai devreme primavara spre noi.
Te rog, aprinde cu grija
Lumina intelegerii tale...
Si daca ma certi cu zambetul tau,
Iti promit sa ma las descoperita
In tot ce incerc sa acopar.
Fa un ceai din aproprierile tale parfumate
Si indulceste-l cu sarutarile tale...
Si-l voi bea fierbinte inainte de culcare.
Poate voi mai aduce innourari
In azurul bucuriei noastre...
Tu sa faci bine sa ma ierti, caci poti!
Poate o sa mai uit cheile de la usa inimii tale
Printre maruntisurile mele in dezordine,
Fii sigur(a), ma voi intoarce sa le caut
De cate ori este nevoie...
Ca o fulguire de binecuvantari,
Sa fie cernerea iubirii mele pentru tine.
|
|
|
|
|
Logged
|
Proverbele 13:12- O nãdejde amânatã îmbolnãveºte inima, dar o dorinþã împlinitã este un pom de viaþã.
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #8 on: 10 November 2004 » |
|
Nu pot să fac greva uitării
şi nu pot să şterg cu buretele tot ce e scris,
undeva în mijlocul sufletului
şi nici să am încăpăţânarea mării
de a trece mereu şi mereu
peste castelul fragil al oricărui vis,
căci, iubitule, sunt secunde în care,
memoria e ceva viu care doare,
e ceva adormit care se trezeşte
în momentul cel mai nepotrivit,
e diametrul cel mai tăios,
al cercului cel plin de lumină şi frumos
şi poate tocmai asta este ce ne desparte uneori,
faptul că nu uiţi decât atunci
când adormi şi când mori.
S.Vornicu
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #9 on: 10 November 2004 » |
|
Bicicleta mea are platfus, desigur
pentru că altfel nu-mi pot explica,
de ce mereu mă transportă
pe un drum ocolitor către casa ta.
lanţul îi sare la fiecare metru,
ghidonul tuşeşte, spiţele dor,
farul clipeşte strabic, şi tandru,
eu de dragul tău mor.
şaua m-aruncă adesea prin şanţuri,
claxonul adoarme în post deseori
şi de aceea, la tine-astă-seară,
am să vin pedalând pe buchetul de flori... :)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #10 on: 10 November 2004 » |
|
fără tine nu am gust, nici miros
fără tine nu am gust, nici miros,
mă lovesc bâjbâind de faptele simple-ale zilei
şi nu e nici un cuvânt,
nici un gând să spargă învelişul strâmt
unde mă ascund de absenţă;
în ultima vreme nici măcar nu mi-e frig,
în dimineţile cu fum îngheţat
şi palmele mele îşi pierd învelişul tactil,
de unde-atâta glas să te tot strig,
sunetul e invizibil,
timpul inutil şi totuşi,
eu te aştept în staţia facultativă
a acestui miracol pustiu.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #11 on: 10 November 2004 » |
|
Câteodată mă orientez după steaua polară,
altădată după cuta de pe fruntea ta,
uneori timpul începe să doară,
alteori e o zi şi nimic altceva.
câteodată în zi încap ore mai multe
şi puţine secunde îmi rămân uneori,
uneori nu e nimeni să vrea să m-asculte
sunt mulţi care ascultă ce nu vreau alteori.
mai ales că sunt ani şi sunt kilometri
care trec totdeauna prea uşor sau prea greu,
e mai bine atunci să nu ai parametri
doar să mergi lângă mine,
lângă tine merg eu... :oops:
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #12 on: 12 November 2004 » |
|
Iubire-Lucian Blaga
Iubesti - când ulciorul de-aramã
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnã,
de foc, de-anotimpul din vine...
Iubesti - când suavã icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrãmatã ca-n rana
strãvechiului verde copac.
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti sã culegi printre umbre
bãlaiul surâs al comorii.
Iubesti - când simtiri se desteaptã
cã-n lume doar inima este,
cã-n drumuri la capãt te-asteaptã
nu moartea, ci altã poveste.
Iubesti - când întreaga fãpturã,
cu schimbul, odihnã, furtunã
îti este-n aceeasi mãsurã
si lavã pãtrunsã de lunã.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #13 on: 12 November 2004 » |
|
... Si tot asa pe inserate cum e acum - ti-aduci aminte ?
Stam amandoi, acum e anul ... noi amandoi ! ce dulce-mi suna
In gand cand le aud ... ce draga imbratisare de cuvinte !
E-atat cantec intr-o vorba cand stie gandul sa si-o spuna ...
Noi amandoi ... inchide ochii cand vei ajunge-aici si-asculta
Noi amandoi - acum e anul ? - Ce dulce lacrima si multa
Inchide gandului cararea cand vreau anume sa-mi socot
Ce-s eu in aste doua vorbe in care singur tu esti tot ... :oops:
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Sevenpack
Un talant
Offline
Posts: 65
|
|
« Reply #14 on: 12 November 2004 » |
|
Sa scrii poezii la 2 dimineata, mi se pare emotionant. :oops: Nu am facut niciodata o pasiune din poezie si acum parca imi pare rau ... Oricum versurile care le-ai scris sunt f. frumoase. NU stiu cine e autorul dar imi place deja ...  Chiar ma gandeam ... Parca nu mai 'e la moda' sa citesti sau sa asculti poezii. Nu stiu cum s-a ajuns aici. Mici glume de genul 'doar nu te apuci acum de citit versuri ...' parca mi-ai taiat elanul ... dar acum ... vad ca mai sunt din 'specia asta rara ' pe cale de disparitie ... De apreciat ... |
|
|
|
|
Logged
|
Sa fi simplu e asa de complicat ...
|
|
|
Sevenpack
Un talant
Offline
Posts: 65
|
|
« Reply #15 on: 12 November 2004 » |
|
De ce sunt facut asa de plin de intrebari fara raspuns, in mine...
De ce raspunsul se afla intotdeauna in Cel ce m-a facut, dar in afara mea ...
De ce sa sper ca-l voi gasi vreodata-n mine...
Cand de fapt El e-absolut tot ce am vazut, ce vad si voi vedea ...
|
|
|
|
|
Logged
|
Sa fi simplu e asa de complicat ...
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #16 on: 15 November 2004 » |
|
Poem -Pablo Neruda
Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã,
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te atinge.
Se pare cã ochii ti-ar fi zburat
Si se pare cã un sãrut si-ar pecetlui buzele.
Cum toate lucrurile sînt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plinã de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvîntului melancolie.
Îmi placi cînd esti tãcutã si parcã esti îndepãrtatã
Si parcã te plîngi, fluture în soaptã.
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te ajunge.
Lasã-mã sã tac si eu cu tãcerea ta.
Lasã-mã sã-ti si vorbesc prin tãcerea ta
Luminoasã ca o lampã, simplã ca un inel.
Esti precum e noaptea, tãcutã si înstelatã
Tãcerea ta e stelarã, atît de îndepãrtatã si de simplã.
Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã.
Distantã si îndureratã ca si cînd ai fi murit.
Un cuvînt atunci, un zîmbet ajung.
Si sînt bucuros cã nu e adevãrat.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #17 on: 15 November 2004 » |
|
PROBLEME DE GEOGRAFIE PERSONALÃ
Niciodatã nu stiu sã mã despart de tine,
rãmîn mereu cu rãceala cuvîntului nerostit,
cu teama unei întelegeri gresite,
cu golul inexistentei, ce apasã,
care, deseori, se transformã
în disperare.
Niciodatã nu stiu sã mã despart de tine,
eu nefiind cãlãtorul care rãtãceste
de la un aeroport spre altul,
nici insul care admirã masinile
strãbãtînd orasul în sens opus
(în una din ele trecusi si tu adineauri).
Niciodatã nu stiu sã mã despart de tine,
fiindcã eu sînt orbul care dibuie prin tunelul
mîinilor si al buzelor tale cînd zic adio;
sînt un orb incomod, care
gãseste cuvîntul potrivit,
dar nu stie sã-l pronunte.
Exilat de iubire,
eu nu pot sã mã îndepãrtez de fiinta ta.
În golul inexistentei mele, care-apasã,
evadez din mine
cãtre neant.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #18 on: 15 November 2004 » |
|
How do I love thee?
How do I love thee? Let me count the ways.
I love thee to the depth and breadth and height
My soul can reach, when feeling out of sight
For the ends of Being and ideal Grace.
I love thee to the level of everyday's
Most quiet need, by sun and candlelight.
I love thee freely, as men strive for Right;
I love thee purely, as they turn from Praise.
I love thee with the passion put to use
In my old griefs, and with my childhood's faith.
I love thee with a love I seemed to lose
With my lost saints,--I love thee with the breath,
Smiles, tears, of all my life!--and, if God choose,
I shall but love thee better after death
- Elizabeth Barrett Browning -
am un fix cu poetesele... parca sint mai sensibile
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #19 on: 16 November 2004 » |
|
The Queen-Pablo Neruda
I have named you queen.
There are taller than you, taller.
There are purer than you, purer.
There are lovelier than you, lovelier.
But you are the queen.
When you go through the streets
No one recognizes you.
No one sees your crystal crown, no one looks
At the carpet of red gold
That you tread as you pass,
The nonexistent carpet.
And when you appear
All the rivers sound
In my body, bells
Shake the sky,
And a hymn fills the world.
Only you and I,
Only you and I, my love,
Listen to me.
P.S. Eu am un fix cu poetii...parca sunt mai profunzi... :oops:
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #20 on: 16 November 2004 » |
|
Your Laughter-Pablo Neruda
Take my breath away, if you wish,
Take the air away, but
Do not take your laughter away from me.
Do not take the rose away,
The lanceflower that you pluck,
The water that suddenly
Bursts forth in your joy,
The sudden wave
Of silver born in you.
My struggle is harsh and I come back
With tired eyes
At times from having seen
The unchanging earth,
But when your laughter enters
It rises to the sky seeking me
And it opens for me all
The doors of life.
My love, in the darkest
Hour your laughter
Opens, and if suddenly
You see my blood staining
The stones of the street
Laugh, because your laughter
Will be for my hands
Like a fresh sword.
Next to the sea in autumn,
Your laughter must raise
Its foamy cascade,
And in spring, love,
I want your laughter like
The flower I was waiting for,
The blue flower, the rose
Of my echoing country.
Laugh in the night,
In the day, on the moon,
Laugh at the twisted
Streets of the island,
Laugh at this clumsy
Boy who loves you,
But when I open
My eyes and close them,
When my steps go,
When my steps return,
Deny me bread, air,
Light, spring,
But never your laughter
For which I would die...P.S.Pe langa 'fixul' marturisit mai sus,am o slabiciune pentru poetii hispanici |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #21 on: 16 November 2004 » |
|
sint ca bogatul, ce cu-o sacra cheie
descuie drum spre-ascunsa lui comoara,
dar nu vrea zilnic linga ea sa steie
spre-a nu toci o bucurie rara.
de-s mindre sarbatorile, si-au pret,
e ca se-nsira peste an, mai rar,
si stau ca diamantele, razlet
sau ca-ntr-o salba pietrele mai mari.
e-un sipet timpul si te-a-nchis in sine,
cum lada-nchide-un strai de sarbatoare,
sa-mi cada ora sfinta si mai bine,
cind scot avutul scump de sub zavoare.
slavit fii, tel al meu: cind te ivesti
extaz imi dai, iar cind te-ascunzi, nadejdi.
william shakespeare - sonetul 52
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #22 on: 16 November 2004 » |
|
Zooey,u reminded me of something nice...
Sonetul CCXX- Vasile Voiculescu
Am scris iubire?Iarta...Citeste:adorare.
Sus,pân'la tine,unde zvâcneste al meu dor,
Cuvântul e omida,cand eu il vreau condor,
Sa spintece spatii,vremi,cu geniul in gheare...
Sta necurmat in poarta-ti,cu ochii la ospetze,
Sa-ti ceara mila,Timpul,hainul cersetor:
In scârnava lui mâna,tot mai nepasator,
Tu zilnic zvârli farâme,slavita-ti frumusetze...
Nu-s rege,nu am aur sa-mprastii,nici onoruri;
Atat:eternitatea mi-e singura unealta
Sa nemuresc in spirit icoana ta inalta,
Sub ea sa'nghetze vecii cu cârdul lor de zboruri,
Sa'nmarmureasca lumea de o iubire,care...
...Am scris iubire?! Iarta...citeste:disperare...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #23 on: 17 November 2004 » |
|
hehe... asta e sonetul meu preferat din voiculescu :)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #24 on: 17 November 2004 » |
|
Sonetul CLXXVIII
Nu...,gloria iubirii nu este imbuibarea,
Ospetze de saruturi,orgii de-mbratisari;
Ci dorul lung si taina'mpletita cu-asteptarea
Sunt duhul ei,pe-o lume de goale desfatari...
Cu chinuri mari,ascetii ating,arar,extazul:
Eu te ador cu-acelasi canon care ma-nfrânge
Caci dragostea nu-i apa sa-si umfle-n vânt talazul;
Lasi gloabele in voie si-n streang pui purul sânge.
Eu nu ti-am scris,ca altii,pe leafa sau merinde,
Simtiri galagioase si arderi masluite,
Sonetul meu e cuget si patima'mpietrite:
Cu inima ciocneste-l,ca scapara,s'aprinde.
In scoica mea inchisa dârz,far'de rasuflare,
Incet ia suferintza chip de margaritare...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
