|
Anonymous
Guest
|
 |
« Reply #25 on: 17 November 2004 » |
|
Sonet
Surâd?...obisnuinta.Cred c'as putea chiar râde:
Tu spui ca'n cea mai dulce iubire e'o prigoana?
Imi amintesc:pe-o veche si stranie icoana
E un martir ce-si duce taiatul cap la gâde.
Cu inima-mi asijderi s-a petrecut demult:
S-a stramutat in tine si m-a lasat strigoi.
Tu nu stii ca ea bate acuma pentru doi?
Nu simti im piept adaos de glorios tumult?
Necontenit in preajma-ti,sa sug rasuflet,sânge,
M-aduce ca din groapa misterioasa sete...
Cand plec,ajung acasa o umbra pe parete
Ca'n palida icoana ce-aievea ma rasfrânge...
Zâmbesc?...obisnuintza.Cred c'as putea chiar râde:
Stiu un nebun ce-si duse cap,inima la gâde-
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #26 on: 17 November 2004 » |
|
Tot un Sonet (my favourite,this time)
Pe noi prietenia nu ne mai incapu...
Crescu prea mult si grabnic navalnica simtire.
Atunci ne stramutaram pornirile'n iubire
Si-o dragoste inalta si-adânca incepu.
Se prefacu deodata coliba in palat
Iar casnicele scule in zâne,ca'n magie
Eu regasii in mine un suflet de'mparat
Purtând puternic sceptru de vis si poezie.
Nu-i oaste mai viteaza ca cea a-nchipuirii,
Ca duhul frumusetii atotbiruitor;
In fruntea lor porni-vom rasboiul desrobirii
Din lumile tzarânei spre unicul meu dor:
Sa-ti cuceresc si tie in dreapta stapanire,
Alaturea de mine,un tron in nemurire...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
me_dely
Trei talanţi
 Offline
Posts: 325
|
|
« Reply #27 on: 17 November 2004 » |
|
Cât Te-a iubit
Cât Te-a iubit ai înţeles vreodat' ?
La Golgota crucea El a purtat.
N-a ripostat când l-au batjocorit:
ÃŽnţelegi tu acum cât Te-a iubit ?
Şi azi ne cere să-L urmăm,
Exemplul dat să îl păstrăm.
Căci doar de ÃŽi vom semăna,
Vom fi la dreapta Sa.
Cât Te-a iubit ai înţeles vreodat'
De S-a lăsat pe nedrept acuzat ?
A vrut să ştii ce înseamnă a iubi,
Pentru aproapele tău a te jertfi.
Cât Ne-a iubit vom înţelege odat' ?
Slava din cer pentru noi a lăsat.
N-a fost nimic rău în fiinţa Lui.
Cât ar vrea să-i semănăm, să fim ai Lui !
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #28 on: 17 November 2004 » |
|
tu ti-ai strecurat cintecul in mine
intr-o dupa-amiaza, cind
fereastra sufletului, zavorita bine,
se deschide-n vint,
fara sa stiu ca te aud cintind.
t. arghezi - morgenstimmung
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #29 on: 18 November 2004 » |
|
Un tot
Am fost creati sa fim un tot.
Fara de tine
Sau de mine
Lumea nu pot sa mi-o socot.
am fi prea franti, prea dezmembrati,
Si izolati din cadrul nostru
Am fi de plans, am fi ciudati.
Cata nevoie am de tine
Sa-mi stai la dreapta, sa te stiu
Sa inteleg ca prin deserturi
Tu imi esti oaza, eu pustiu
Tu imi esti vorba, eu ecou
Cautand prin lumea pasagera
Sa te-ntalnesc din nou... din nou...
La inceput doar o gradina
Statea drept spatiu de lumina,
Statea drept spatiu de mister
Celui din lut de efemer.
Dar si din bolti de zare lina
Acolo-n El eram doar una,
Un vuiet lin
Ca un suspin
Ce potolea-n taceri furtuna.
Eram un semn, doar un simbol.
Unde traiam era senin,
Unde lipseam era doar gol.
Ma inspaimant gandind ca-n zare
Afla-voi lacrimi de ninsoare
Si mii de stele cazatoare
Si Haos strans sa-mi dea eclipsa
Si cer cu ingeri ce-s in lipsa.
Ma inspaimanta tot ce vine
Dar cand te simt ma-ntreb plangand
Eu ce m-as face fara tine?
In lipsa ta,
In lipsa mea,
Lumea nu pot sa mi-o socot
Am fost creati sa fim un tot!
Catalin Lata
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #30 on: 19 November 2004 » |
|
Dumnezeu e lumina,
tu ai fost cetatea si mingiierea,
Bucuriile s-au unit cu durerea
ca fluviul cu marea - cine le poate desparte?
Unde imi este inima? O frunza subtire
mi-a prins Domnul in piept,
Acum stiu sa ascult, sa veghez, sa astept;
se zbate, despre toate imi da stire.
Voi simti cind vei fi aproape,
Voi sti clipa cind drumurile ni se incruciseaza;
ne vom revedea intii ca prin ceata
pina cind lumina ne va patrunde sub pleoape.
margareta sterian- regasire
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #31 on: 20 November 2004 » |
|
Noapte banala -Mihu Dragomir
Era ora când totul ti se pare posibil,
chiar si invierea din morti,
chiar si schimbarea amintirilor palite.
In mine se deschideau si se-nchideau intr-una porti,
scartiind intre renuntari si ispite.
Era ora când totul ti se pare simplu si posibil,
când crezi ca un singur cuvant
spulbera toate argumentele si nehotararile celorlalti,
si totul iti apare clar si categoric,
ca intr-o opera desavarsita de arta.
Ce opera de arta
poate fi mai desavarsita decât dragostea?
Ce om n-a incercat să faca din ea opera vietii lui?
Am spus si eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simtit si eu pur, vorbind despre dragoste,
am suferit uneori nebarbateste
- crezand, instinctiv, ca lipsa de demnitate
este ultimul atu în acest joc necrutator.-
Exista destule grilajuri
de care mi-am rezemat fruntea infierbantata,
incercand să-mi dau seama
daca iubesc cu adevarat sau sunt numai ridicol
Exista pe undeva si un cavou, unde am intrat
- în respectul legilor tenebroase ale romantismului,
jurandu-mi iubirea
în cadrul necesar al vesniciei.
Exista prin cartile mele si ale altora,
o puzderie de flori presate,
versuri mazgalite în tren,
scrisori cu vorbe calcate în picioare,
fotografii la minut,
bilete de cinema
si note de plata de prin crasme periferice,
pastrate ca un fel de invitatie la nunta,
tot arsenalul pueril adunat intr-un sfert de veac
de maturitate, minciuni si sperante.
Am fost totdeauna desuet si prapastios,
continuam să-mi caut Marea Iubire
chiar când îi simteam sarutarea,
tacera îmi parea o catastrofa,
si-mi ucideam iubirea, cautand-o strofa cu strofa.
Bausem prea mult în noaptea aceea
si rastimpul ultimei luni îmi aparea lung ca moartea.
O luna - fără vinul catifelat al mainilor ei.
O luna - fără boltile innoptate ale ochilor ei,
O luna - acoperiti de tarana despartirii.
O luna - de când nu mai stiam nici noi de ce ne despartisem.
Poate în mine nu era decât disperata indoiala
de a nu fi ingropat un trup inca viu.
Dar nu: stiam ca totul mi-e în putinta,
si numai sunetul glasului meu
va destrama distanta dintre moarte si viata.
daca ar fi cunoscut telefonul,
romantismul n-ar mai fi cunoscut poezia indepartarii.
Dar eu il aveam, alături, semn negru al magiei,
intr-o lume stapanita de cifre,
trebuia să pronunt doar unul din nenumaratele numere,
aliniate mut în cartea de telefon,
ca niste morminte inchizand tot atatea destine.
Un numar indiferent, dar miraculos,
prin mijlocirea caruia distantele piereau,
si eu auzisem - o, de cate ori!-
glasul abisului în care mă arucasem.
Poemul s-a inchinat de mult în fata prozei,
dar bausem prea mult în noaptea - aceea
pentru a mai distila nuantele poeziei.
E ora când totul ti se pare posibil
si am rostit numarul magic.
Si un glas, nu al abisului meu,
ci al destinului,
mi-a raspuns, usor plictisit:
- S-a mutat de aici, imediat dupa casatorie...
Noaptea isi sugrumase propia magie.
Ce opera de arta
poate fi mai desavarsita decât dragostea?
Ce om n-a incercat să faca din ea opera vietii lui?
Pe firul telefonului se auzea doar un tiuit
venit din marile singuratati
si energiile mele supranaturale
cu care crezusem ca pot invia si mortii
s-au întors asupra-mi, intr-o ploaie intunecata.
S-a mutat...Deci si iubirile se muta!
Trec de pe o strada pe alta,
dintr-un oras în altul,
sau, si mai simplu, dintr-un pat în altul.
Iubirea mea nu era moarta, doar se mutase.
Si de ce nu? Si fluviile isi muta albia,
si pamantul isi mai schimba orbita,
chiar metagalaxia isi muta hotarele.
Să se mute, deci, si iubirile,
o data, sau de mai multe ori pe an,
carand în camioane sau simple valize
boarfele trecutelor nopti de dragoste!
Să se marite cu fastul cuvenit,
stergand cu lamaita urma vechilor saruturi.
Asa cum se nasc si mor,
trebuie să urmeze si ele ciclurile vietii,
să sufere, să slabeasca, să prinda grasime,
să inseteze, să sangereze,
să se bucure de-o haina noua, - ca toti oamenii.
Eu o credeam ingropata de vie
si, la ora când totul ti se pare posibil,
voiam să o readuc în lume,
în lumea concreta a telefoanelor, autobuzelor, restaurantelor,
voiam să inving moartea - si putam s-o inving! -
moarte ce-mi zvacnea, vie, sub tample.
Dar iubirea nu murise. Se mutase la alta adreasa
Si, fata de acest simulacru de moarte,
magia mea era neputiincioasa.
Nu murise. Isi schimbase numele, al ei si al strazii,
si, fata de aceasta parodie de moarte,
nici macar faptul ca bausem prea mult în noaptea - aceea
nu mai avea vreo putere.
Doar, pe firul telefonului, un tiuit
venit din marile singuratati
si un gust putred pe buze.
Eram, ca intotdeauna, desuet si prapastios,
lipsit de sensul elementar al lucrururilor,
sau poate prea cufundat în sensul elementar al lucrurilor.
Era ora când totul ti se pare posibil,
chiar si un infinit limitat,
chiar si o iubire trecatoare.
In mine se deschideau si se-nchideau intr-una porti,
scartiind intre renuntari si ispite...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #32 on: 21 November 2004 » |
|
Maybe - Carl Sandburg
Maybe he believes me, maybe not.
Maybe I can marry him, maybe not.
Maybe the wind on the prairie,
The wind on the sea, maybe,
Somebody, somewhere, maybe can tell.
I will lay my head on his shoulder
And when he asks me I will say yes,
Maybe.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #33 on: 21 November 2004 » |
|
I am in...'like' with Sandburg's poetry! :oops: :)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #34 on: 21 November 2004 » |
|
Sonnet
Before I loved you, love,nothing was my own
I wavered through the streets, among
objects:
nothing mattered or had a name:
the world was made of air, which waited.
I knew rooms full of ashes,
tunnels where the moon lived,
rough warehouses that growled 'get lost',
questions that insisted in the sand.
Everything was empty, dead, mute,
fallen abandoned, and decayed:
inconceivably alien, it all
belonged to someone else - to no one:
till your beauty and your poverty
filled the autumn plentiful with gifts.
Pablo Neruda :oops:
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #35 on: 21 November 2004 » |
|
Love - Robert Browning
So, the year's done with
(Love me for ever!)
All March begun with,
April's endeavour;
May-wreaths that bound me
June needs must sever;
Now snows fall round me,
Quenching June's fever...
(Love me for ever!)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #36 on: 21 November 2004 » |
|
Love -Sylvia Plath
My love for you is more
athletic than a verb,
agile as a star
the tents of sun absorb.
Treading circus tightropes
of each syllable,
the brazen jackanapes
would fracture if he fell.
Acrobat of space,
the daring adjective
plunges for a phrase
describing arcs of love.
Nimble as a noun,
he catapults in air;
a planetary swoon
could climax his career,
but adroit conjunction
eloquently shall
link to his lyric action
a periodic goal.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #37 on: 21 November 2004 » |
|
The kiss-Sara Teasdale
Before you kissed me only winds of heaven
Had kissed me, and the tenderness of rain --
Now you have come, how can I care for kisses
Like theirs again?
I sought the sea, she sent her winds to meet me,
They surged about me singing of the south --
I turned my head away to keep still holy
Your kiss upon my mouth.
And swift sweet rains of shining April weather
Found not my lips where living kisses are;
I bowed my head lest they put out my glory
As rain puts out a star.
I am my love's and he is mine forever,
Sealed with a seal and safe forevermore --
Think you that I could let a beggar enter
Where a king stood before?
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #38 on: 21 November 2004 » |
|
Vis - Romeo Morari
Stii ce-am visat azi noapte
la ceasul cand pentru somn visele sunt coapte?
Tu nu erai femeie, nici eu barbat
ci doua viori. Nu-i asa ce ciudat?
Si vibram amandoi la fel, ah
ca-n dublul concert al lui Bach.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #39 on: 21 November 2004 » |
|
Poem -Neruda
Pentru inima mea ajunge pieptul tãu,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge pînã la cer
Ceea ce dormea în sufletul tãu.
ÃŽn tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absenta ta.
Într-o eternal fugã precum e valul.
Am spus cã-n vînt cîntai
Ca pinii si catargele
Ca ele înaltã si tãcutã esti.
Si te întristezi dintr-o datã ca o cãlãtorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sãlãsluiesc în tine ecouri si voci nostalgice.
Eu mã trezii si uneori emigreazã si fug
Pãsãri ce dormeau în sufletul tãu.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #40 on: 21 November 2004 » |
|
Dacă mă iubesti
Dacă raza luminoasă a dragostei
ar face să renască
întunericul vietii mele,
as vrea ca primul freamăt
al sufletului meu suferind
să fie o fericită rapsodie.
Nu îndrăznesc
în soaptă să-ti spun
ce-as dori să afli:
să trăiesc fără tine
e o crudă pedeapsă –
dacă mă iubesti... dar, vai, asta este o
amăgitoare nădejde.
Dacă mă iubesti,
as vrea să vezi sfîrsitul
lacrimilor si nestiutelor dureri.
ÃŽnselătoare sovăieli
n-ar îndrăzni si-si mai arate chipul lor viclean.
As vrea să te găsesc
în focul viziunilor divine.
Trandafiri înfloriti vor împodobi
mărăcinele vietii –
dacă mă iubesti... dar, vai, asta este o
amăgitoare nădejde.
(lirica elena)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #41 on: 21 November 2004 » |
|
julia, daca ma iubesti nu mai scrie cu galben!!! :P
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #42 on: 21 November 2004 » |
|
Zooey,daca privesti mai atent, daca ma iubesti am scris cu negru....restul textului e in galben...  Mergi cu mouse peste el si se face albastru... Daca ma iubesti,lasa-ma sa iubesc si eu galbenul...chiar pe versuri... :oops: |
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #43 on: 21 November 2004 » |
|
'Ce sufar stie doar acel
ce dorul stie!
Stinghera,fara nici un fel
de bucurie,
privesc la cerul cel adânc
spre ceea parte
Cui draga si aproape-i sunt
este departe,
si ametzesc gândind la el,
si ard de vie
Ce sufar stie doar acel ce dorul stie!' :oops:
(J.W.Goethe)
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #44 on: 21 November 2004 » |
|
ei lasa ca stiu sa citesc si eu...dar galbenul asta pe albastru pal imi omoara si ultimul neuron :)
dar daca tie iti place, galben sa fie... :)
Evocare - Nichita Stanescu
Ea era frumoasa ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatra proaspat sparta
a strigat dintr-o limba moarta.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Rizinda si plinginda cu lacrimi mari
era sarata ca sarea
slavita la ospete de barbari.
Ea era frumoasa ca umbra unui gind.
Intre ape, numai ea era pamint.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #45 on: 22 November 2004 » |
|
Aceluiasi -St.O.Iosif
Cand e târziu si-abia mai pot
clipi truditele pleoape,
te chem pe nume-ncet de tot.
Si,ca in vis,te simt aproape...
Si...adorm,atat de fericita,
ca un copil naiv ce-si spune,
Vrajit de somn,abia soptita,
aceeasi veche rugaciune...
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
Zooey
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 10.237
|
|
« Reply #46 on: 22 November 2004 » |
|
I hide myself within my flower,
That wearing on your breast,
You, unsuspecting, wear me too-
And angels know the rest.
I hide myself within my flower,
That, fading from your vase,
You, unsuspecting, feel for me
Almost a loneliness.
Emily Dickinson
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #47 on: 23 November 2004 » |
|
You Will Hear Thunder-Anna Akhmatova
You will hear thunder and remember me,
And think: she wanted storms. The rim
Of the sky will be the colour of hard crimson,
And your heart, as it was then, will be on fire.
That day in Moscow, it will all come true,
when, for the last time, I take my leave,
And hasten to the heights that I have longed for,
Leaving my shadow still to be with you.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #48 on: 23 November 2004 » |
|
Sonetul CLIX -Vasile Voiculescu
A câta oară zorii mă prind fără de somn?
Dă iarna buzna, anul îşi lapădă coroana,
Eu în surghiun, departe... Când ai să-mi curmi prigoana,
Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn?
Dar tot veghez - de-aicea - iubirea ta plăpândă,
Ca peste o comoară-n veci hărăzită mie;
Sunt Argus, nu c-o sută de ochi, ci cu o mie
De inimi arzătoare şi toate stând la pândă.
Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră
Cu oacheşa aceea făţarnică şi rece;
Năvalnicele-mi gânduri gonind pe urma voastră
Vă vor stârni tempeste, corabia să-nece:
Căci te iubesc cu ură, întreg, şi numai eu:
Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu. :oops:
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
Anonymous
Guest
|
|
« Reply #49 on: 24 November 2004 » |
|
Altã matematicã -Nichita Stanescu
Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o parã
nu stim cât face.
stim cã cinci fãrã patru fac unu,
dar un nor fãrã o corabie
nu stim cât face.
stim, noi stim cã opt
împãrtit la opt fac unu,
dar un munte împãrtit la o caprã
nu stim cât face.
Stim cã unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cât facem.
Ah, dar o plapumã
înmultitã cu un iepure
face o roscovanã, desigur,
o varzã împãrtitã la un steag
fac un porc,
un cal fãrã un tramvai
face un înger,
o conopidã plus un ou,
face un astragal...
Numai tu si cu mine
înmultiti si împãrtiti
adunati si scãzuti
ramânem aceasi...
Pieri din mintea mea !
Revino-mi în inimã !
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
|
