Poezii crestine

<< < (75/79) > >>

teacher:
            Iubirea
    de Ioan Alexandru

Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire

Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine

emilia:




    O, DOAMNE MARE!


O, Doamne mare, cand privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tau Cuvant
Si fiintele ce impodobesc natura,
Cum le-ntretii cu bratul Tau cel sfant!
Atunci Iti cant, maret Stapanitor:
"Ce mare esti! Ce mare esti!"

Privirea, cand, mi-o inalt si vad minunea,
Multimea astrelor ce-alerg pe cer,
Maretul soare cat si blanda luna,
Ca mingi de aur, plutind prin eter,
Atunci, Iti cant, maret Stapanitor:
"Ce mare esti! Ce mare esti!"

Cand intalnesc pe Domnu-n cartea sfanta
Si cand zaresc multimea de-ndurari,
Pe-ai Sai alesi, cum i-a iubit intruna
Si i-a condus prin binecuvantari,
Atunci Iti cant, maret Stapanitor:
"Ce mare esti! Ce mare esti!"

Si-L vad pe Isus pe pamantul acesta,
Ca serv, dar, plin de dragoste si har.
Zaresc in duh amara-I suferinta
Si mantuirea ce ne da in dar,
Atunci, Iti cant, maret Stapanitor:
"Ce mare esti! Ce mare esti!"

Cand ma apasa  sarcini mari si grele,
Si sufletul mi-e trist pan' la  pamant,
El se apleaca, plin de mangaiere
Si-mi ia tot chinul prin al Sau cuvant,
Atunci, Iti cant, maret Stapanitor:
"Ce mare esti! Ce mare esti!"

Cand, Domnul bun, ma va chema la Sine
Si cand voi sta, uimit, in fata Sa,
Privind pe Domnul Sfant al vesniciei,
Cazand, la tronu-I ma voi inchina.
Atunci, Iti cant, maret Stapanitor:
"Ce mare esti! Ce mare esti!"

teacher:
  EXISTA  DUMNEZEU
      de Costache Ioanid

Nu, nu suntem un vis, o intamplare,
un lut de sine insusi framantat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne ‘nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
N-ar fi simtit in veci de veci tarina
Surasul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapanul mana
sa umple-n noi de simtamant fantana-
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne ‘ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea In fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traiti,
cand, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini si iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!

emilia:


LUMEA DE AMAR



Am trecut prin multe valuri, in lumea asta de amar,
M-am trudit fara crutare, zi si noapte in zadar...
Fericire-n asta lume, nicaieri nu am aflat,
Numai lacrimi, suferinte si-n toate m-am inselat...

Stau si ma gandesc la toate, ce-am avut, ce-am strans, ce-am pus,
Toate-s ca un vant de noapte, cand il simti atunci s-a dus...
Fericire-n asta lume nu se afla pe pamant,
Toate sunt desertaciune, toate-s goana dupa vant...

Toate sunt desertaciune, toate-s goana dupa vant,
Nu ramane numai harul si al Domnului Cuvant.
Fericire-n asta lume, ea nu poate dainui,
Cand crezi ca ai castigat totul, ca si umbra vor pieri...

In marea mea stramtorare, catre Domnul am strigat,
Dupa mila si-ndurare; El de mana m-a luat.
"Vino la Mine"-zice Domnul, "obosit si-mpovarat,
Odihna si mangaiere, acum, la Mine-ai aflat!"

Ma conduce cu a Lui mana, nu ma lasa ca sa cad,
M-acopera cu a Lui haina si ma spala de pacat!
In necazuri, suferinte, mi-alina durerile,
Ma mangaie, imi ia pavara si-mi sterge lacrimile...

Viata mi-o lumineaza, pe-al Lui brat ma odihnesc,
Ii admir fata-I divina si din inima-L iubesc!
Fericire-mi este Domnul, Il urmez pe drumul stramt.
Asa mare bogatie, nu -i comoara pe pamant!


anonim

teacher:
BIBERONUL  SI  SUZETA

de  Dionisie Giuchici

Plânge bebelașul frate, în căsuța cea săracă,
Cineva însă răspunde: Amăgiți-l ca să tacă!
Dă-i suzeta, să se lupte până când va obosi,
Iar în urma oboselii, și flămând va adormi!
Și așa, iubiții noștri, ca și păsările-n stol,
Dorm adesea somnul dulce, dar cu stomăcutul gol.
Unii, deși mici, renunță la suzeta cu butonul,
Când o simt, o dau din gură și așteaptă biberonul.
Lapte vor, nu amăgire, bieții copilași smeriți,
Săturați ar vrea să doarmă, nu flămânzi și păcăliți.
Biberonul are sticlă, iar suzeta o verigă,
Nu cumva să o înghită bietul ca pe-o mămăligă.
Biberonul are lapte, bineînțeles de-l pui,
Iar suzeta, o minciună în gura micuțului.
Cei mai primitivi, o cârpă ca o mică spălătoare,
Mângâia pe cel ce plânge după tainica licoare.
...Doarme, da, - răspunde mama-ui te că l-am păcălit!
Și așa, cu păcăleala, cresc copii necontenit.
Fraților, priviți o clipă la acestea ce v-am spus:
Lumea care se întoarce să-l urmeze pe Isus,
Oamenii ce vin la Domnul, tot copii ei se numesc,
Pentru ei, Scriptura spune: laptele duhovnicesc.
Binecuvântata hrană care curge din Scripturi,
Este pentru cei din leagăn, cât și pentru cei maturi.
De la început cu lapte, până când copii-s mari,
Iar la urmă Domnul toarnă hrană și bucate tari.
Căci pe Muntele Iubirii, sunt bucate felurite,
Pentru cine stă la masă, vinuri vechi și limpezite.
Bucuria mântuirii, Duhul Sfânt, Cerescul vin,
Când e har în adunare, noi avem paharul plin.

Cântăreții, vestitorii, când simțesc a Lui putere,
Ei vestesc, iar Domnul toarnă pentru noi lapte și miere.
Biberoanele sunt pline; numai falșii vestitori
Îi adorm cu teoria, pe ai lor ascultători,
Îi adorm cu-a lor suzetă: necredința, vechiul eu,
Ei cunosc numai în vorbe pe Isus, pe Dumnezeu.
Ei nu cred că Domnul încă, dă și astăzi Duhul Sfânt,
Deși văd făgăduința scrisă în al Său Cuvânt.
Spre a lor nefericire, și pe alții-i amăgesc,
Când le spun: Acesta-i Domnul!- însă frații nu-L simțesc.
Nu ne trebuie simțire, noi credință am aflat!
Dar credința este vie, nu-i un biberon stricat.
E un râu din care curge laptele duhovnicesc,
Nu-i suzeta înfundată, caracterul omenesc.
Omul, firea, intelectul, toate sunt suzete reci.
Numai prin Cuvântul vieții, poți în veșnicii să treci.
Fraților, gustați din Domnul! și gustând, simțiți dulceața,
Duhul Sfânt dă bucuria, și puterea, și viața.
Cu extaz, în clocot mare, frații noștri s-au rugat,
Chiar și casa, chiar și locul rugăciunii s-a mișcat.
De aceea plâng copii, că nu-i lapte ei simțesc,
Dorm ei amăgiți, dar totuși, pânla urmă se trezesc.
Trebuie să-i spui de Domnul, cum e scris, cu-adevărat,
La sărmanul care vine să se scape de păcat.
Dacă pentru alte scopuri strângi mulțimi în jurul tău,
Aspră îți va fi pedeapsa Veșnicului Dumnezeu.
Dacă otrăvești fântâna, și spui:Asta nu-i păcat!
Să trăim și noi ca lumea! vei fi aspru condamnat.
Dragă mamă, dragă tată, dragi părinți cu dor nespus,
Dați copiilor din hrana hotărâtă de Isus!
Dați-le cu biberonul, laptele duhovnicesc,
Vitaminele, puterea harului Dumnezeiesc.
Tot ce vine dinafară, tot ce vine din cultură,
E minciună, e suzetă, nu-i viața din Scriptură.
Nu e rătăcire, frate, e verificat, să știi!
Cine are-n el credință, chiar de moare, va trăi!
Pe când strălucirea lumii, gloria de pe pământ,

Fără Dumnezeu, se duce numai până la mormânt.
Nu mai amăgiți copii, voi părinți duhovnicești,
Cu suzete, cu tot felul de programe omenești!
Dați-le la oameni harul, hrana consistentă, tare,
Lăsați ca să vină Domnul cu minuni în adunare!
Spuneți celor ce întreabă, celor care vin de-afară,
Spuneți despre Calea Sfântă, și de pocăința clară!
Spuneți-le și la frații care s-au despocăit:
Sau să intre, sau să plece, că nu-i timpul de dormit!
Nu mai adormiți poporul cu programe omenești!
Dumnezeu e viu, trăiește, poți să-L vezi și să-L simțești!
Amin

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

[*] Previous page