Poezii crestine

<< < (76/79) > >>

Sanyi:
CUTREMURUL ÎNVIERII

(Matei 28: 1-6)

Zorii unei zile noi
început-au să apară
Liniștea domnea-n natură
atmosfera era clară
Împrejur cântau duios
sprintenele  păsărele
Iar pe ceru-ndepărtat
mai erau vreo două stele.
 
Vântul diafan mișcară
iarbă, frunze de măslini
Unde proaspete veneau
din grădinile cu crini
Se părea că va fi calm
nu un ceas ci-o veșnicie
Dar s-a întâmplat ceva
ca pământul tot să știe...
 
Brusc - un zgomot infernal
se-auzea în regiune
Se cutremura pământul
cu multă repeziciune
Iar mormântul ce ținea
trupul Fiului Jertfirii
S-adeschis căci n-a răbdat
actul crud al răstignirii.
 
Piatra dură, uriașă
s-a rostogolit îndată
Întâmplare ca aceasta
nu s-a mai văzut vreodată
Și-a ieșit în trup de slavă
Cel ce-a pătimit nespus
Să îndrepte omenirea
spre luminile de Sus.
 
Unda șocului grozav
a ajuns în depărtare
Ca dovadă că puterea
ce-a făcut o deșteptare
N-a fost de la pământeni
ci din spații de Lumină
Unde stă pe tron Acel
ce poate să ne susțină.
 
Când văzut-au ce se-ntâmplă
femeile-nspăimântate
Au crezut că e  sfârșitul
zilelor de Tatăl date
Dar ființa îmbrăcată
cu un strai dumnezeiesc
A rostit cu-n glas vioi
(glas puternic și ceresc):
 
"Nu-i aici Învățătorul
printre morți nu-L căutați
Și acest mesaj divin
pretutindeni să-l purtați
A-nviat din moartea cruntă
prin care-a trecut senin
Bucurați-vă la culme,
bucurați-vă deplin!,
 
S-a-mplinit și profeția,
s-a mplinit și planul scris
Toți acei ce Îl urmează
au acces la Paradis
Căci puterea ce L-a scos
dintr-o stare fără viață
Naște-va, încă, minuni
și în suflete de gheață,
 
El e viu; e-n plaiul sfânt
dar prin Duhul e cu voi
E cu toți care-L slujesc
și îmbracă haine noi.
A venit din veșnicie
să salveze ființe reci
Să le-așeze pașii vieții
pe curatele poteci."
 
            *****
Iar acum privind în urmă
la acel eveniment
Când s-a scuturat pământul
dând un sunet lung, strident
Ne cutremurăm la gândul
c-a fost chin de nedescris,
Că un fiu de Dumnezeu
în mormânt a fost închis,
 
Dar ne copleșește starea
unei bucurii imense
Știm că nu mai moare Cel
ce ne dă trăiri intense
Știm ce har trăim acum,
ce Lumină ne conduce:
E Lumina Învierii,
e Lumina de la cruce.
 
George Cornici/ 2 Aprilie, 2010



bizantina:
Imn al învierii (Valeriu Gafencu)

Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat!
 
 
 
   HRISTOS A INVIAT!         PACE ,BUCURIE,LUMINA!

Sanyi:
O, iartă!


O, iartă, Te rog Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu;
Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îți cer să faci întruna să fie voia mea;
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți amar;
Îți cer să-mi faci atâtea, să-mi dai… să-mi dai… să-mi dai…,

Gândindu-mă că, dacă Îți cânt și Te slăvesc,
Am drept să-Ți cer oricâte, să-mi faci orice doresc…
O, iartă-mi, felu-acesta greșit de-a mă ruga
Și-nvață-mă ca, altfel, să stau în Fața Ta!

Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu!
Fă să-nțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta!

de Traian Dorz

teacher:
Vorbeste - Clipele se scurg
 

Vorbeste Doamne, clipele se scurg
si cerul parca-i mai sarac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cand totul se invesmanta in amurg.
Vorbeste Doamne, vremea e puțina
Cararea se ingusteaza tot mai mult -
As vrea cat mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie in surdina.
si de-as mai vrea sa ma rasfaț o vreme
Cu lumea pironita-n pamantesc,
Adu-mi aminte de-un taram ceresc
Lipsit de inguste, sumbre teoreme.
Nu inceta Prea Bune sa-mi vorbesti
in asta lume atat de trecatoare,
Cuprinsa-n cea din urma incercare
Pierzaniei, in lucruri nefiresti.

    ( Radu  Botis  )

bizantina:
Valeriu Gafencu - Un gand smerit
 
Un gand smerit si simplu, o lumina,
Spre Tine se inalta lin din mina
Si sufletul inlacrimat se roaga:
"O, vino, de pacate ne dezleaga".

Refren: Iisuse, Doamne, vino-n zori!
Te cheama cei din inchisori.
O, vino, mina lumineaza,
Pe noi ne binecuvanteaza!

Pe fruntea mea senina mana-Ti pune
Si cheama-ma incetisor pe nume
Cum Ti-ai chemat prietenul din groapa...
Te rog, Iisuse, da-mi un pic de apa.

Pe umeri ma apasa greu o cruce
Si sanger... Da-mi putere s-o pot duce,
Da-mi Paine, Apa vie da-mi din Vita,
Sa simt pulsand viata in mladita.

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

[*] Previous page