Orizontul rasuna de urletul tacerii
trupul se afunda in marginea uitarii,
fiintza se coboara-n linishtita moarte,
iar eu suspin amarnic durerea mea desharte...

In bratze mult udate de calde lacrimi vii
ishi linishtea ea trupul
shi asprul ei chin,
...
amurgul era dulce cand ea privea in el,
shi rasaritul lunii ieshea de dorul ei,
stele departate se apropiau s-o vada,
iar ea zambea intr-una din dragoste...
din dreagoste...din dragoste...

...
asha mi-era ea mie,
lacrima de roua
shi dulcea mea visare...

...
dar cum nimic nu tzine veshnic
ci totul e durere
asha-mi fu mie soarta
sa cad in aspru cant
...
o vad treand incet din lume-nemurire
agelica fiintza
suflet pur, curat,
cu ultima-i suflare
imi spune: iubire...
cu utimul ei zambet,
ma trage-ncetishor,
iar ultima ei lacrima
o pune-n palma mea...
cu ultima-i privire...
...ma mangaie...
...a...plecat...


cat stau murind pe stanca
uitandu-ma in palma
inca ii simt iubirea
curgand in rana mea
shi totul ma cuprinde
shi totul ma ingheatza
shi urlu ca nebunul
ca lumea sa ma shtie
....
dar tot ce am nainte-mi
e daor apusul roshu...

ma uit in departarea sufletului meu
shi vad o preafrumoasa zana
cu lacrimi de cristal...

...
shi simt cum lacrimi rauri
imi curg shiroaie tulburi...
...dar nu in ochi de stanca
ci doar in suflet...suflet...

                                                            LacrimiAmare

Alunecam pe malul apei tacute,
linishtea ma infashura intr-o diadema
de bucurie shi de nostalgie...

era amurg tanar
iar sub ochiul portocaliu al cerului
se odihnea un dragon cenushiu,
lung, zvelt, puternic...linishtit...

in jurul sau o aureola de portocaliu viu
se pierdea incet,
topit treptat intr-o mare de alabastru...

...am ramas uimit de frumusetze...
abia ma puteam petrece pe lungul drum de langa rau
...cand atat minunatzie se deschidea inaintea mea...

...catzi se uitau la acest fenomenal spectacol?
probabil ca totzi cei care nu se uitau la doi caini
ce inotau sa ia un batz,
totzi cei care nu se uitau la praful de pe drum,
totzi cei care nu ashteptau pe cineva care venea de undeva,
shi care intarzia tocmai pt ca, probabil, se uita la acelashi
miracol ca shi mine!

...atata amar shi disperare, atat durere shi suferintza,
acesta este show-ul creat de noi inca de la Adam...

...atata frumusetze, atata ordine, atata alinare,
atata dragoste, atata mila shi iubire
aceasta este Scena spectacolului
oferit de Dumnezeu unei lumi intregi...

...PRIVITZI DETALII, PRIVITZI CONTURURI,
PRIVITZI TOT CE ESTE IN JUR!
...DAR APOI TRAITZI!

                                                       LacrimiAmare...pt atata indiferentza

Shi acum ashtept o clipa dulce,
in amurg de-mi va zice:
"Vino iubite de vezi Apusul!
Toata splendoarea aprigului rosh'
se rasfrange peste noi caldutz...
priveshte-n mine in adanc
shi dulce fie visul tau...iubite"

Cum alb e pustiul de gheatza
in mijloc shed tacut, uscat...
batut de vanturi grele shi amare
ce bat prin mine acum
de o mie de zile topite-n noptzi...
Shed negru shi plecat cu ochii-nchishi
nu pot a ma mishca, nu pot a respira...

sunt mort, iar primavara mea intarzie...

de cand tacut privesc in mine
am invatzat sa simt prezentul...
vad pana la margini de ghetzuri
iar acol' privirea mi se afunda
in mal negru de cristal...
am invatzat sa vad in muntzi
ce vajnic stau shi ma-nconjor
shi ma pazesc de toate rele...
dar atunci de ce sunt singur?

...oricum acum e vremea sa stau...
sa ma gandesc...

...shi sa privesc in mine
prin negru labirint intortocheat
ma-ntalnesc cu o veche prietena,
e inima cea veshnic treaza
ce tot in mine lumineaza...

...dar acum cand o privesc
las lacrimi grele shi oftez
e daor un ciot ce abia respira
shi ce era  odat' flacara
e acum abia un strop...

imi bate-n suflet cu un gand:
"De nu te va stiga curand, <Iubite!>
eu aici, in tine, ma voi arde...
shi nici de tine nu va fi mai bine,
caci decat fara inima mai bine moarte!"

...suflul rece ma cuprinde,
e tot cel vechi amic al meu,
rece shi ironic,


o rugaciune trece acum prin mine,
shi dupa ea inca o mie,
ca inima sa nu se stinga
shi ca ast' taram desharte
sa fie luminat....

"OH! Vin iubite shi traieshte"

                   
                                                   LacrimiAmare


ps daca nu e dragostea in ceea ce facem e daor pustiu in noi, bisericile pot stralucite, dar daca in noi e intuneric, nu suntem mai buni decat Meshterul Manole, ce ajunge...cum ajunge...

aceasta este sintagma ce apare prin unele mesaje din intreg forumul, dand un intzeles ciudat intregii idei... oricum, l-am gasit shi eu in a doua poezie shi va spun ca a inlocuit un  alt cuvant. Nu am ce-i face asha e setat forumul! Se pare ca anumite cuvinte sunt setate pt a fi inlocuite automat cu"o sa ma fac creshtin".  OOOPS! Dar nu e nimic!
 
Acest mesaj se adreseaza celor noi de pe forum! BINE ATZI VENIT!

                     Mai, nu pot decat sa va spun tuturor:
                                    Sa avetzi o zi cat mai frumoasa!
                                                            ...tot eu...

Mi s-a pus inima pe lucru.
Vreau sa vorbesc shi eu cu ea shi ea toata ziua numa'bate!
O secunda ii cer din programul eu aglomerat ca sa vorbesc cu ea!
Macar o intrebare sa-i pun.
E oare atat de greu sa se opreasca o secunda?
La o adica, ce rau se poate intampla intr-o secunda?

Cand ma gandesc la toate inimile din lume care sunt la fel de ocupate ca shi a mea, nu-mi vine sa cred! Unele bat mai repede, altele mai incet, unele mai dau rateuri, altele mai se mai obosesc, unele chiar se opresc ca sa respire, sa-shi traga sufletul shi sa continue sa bata in continuare....
poate de aceea nu vrea nici inima mea sa se opreasca macar o secunda...se poate sa piarda sufletul...

...ah...ah...hm..."inimioara mea" asha ash da-o cuiva, sa shtiu ca bate pt ea, sa shtiu ca tzine viatza sa...sa shtiu ca inima mea de-acum e a ta...iubita mea...

Daca Dumnezeu n-ar fi lasat dragostea pe pamant...

in noaptea visului meu
plutesc intre pamantul ars de vulcani
shi cerul greu de nori intunecatzi
ce taie urland cu tunete o intreaga agonie...

...intre cele doua sunt eu...
din ochii cufundatzi in intuneric,
curge un singur strop de cristal...
...din cenusha inimii curge
o singura farama de viatza

                ...din inima mea curge...
                                  ...o lacrima...

Sub o boltă mică, verde
printre mii şi mii de flori,
băzâie mică albinuţa
poleită-n mii de sori.

Mă trezesc de dimineaţă
simţindu-mi trupul obosit,
din negură de ceaţă uscată.
mă trezesc în putrezire...

e trupul ce supus durerii
singur îşi duce povara grea,
pt că adam îndrăzni să cadă
acum şi cortul meu se uscă încet...

e DOAR trupul, cutie veche de lemn,
nimic din ce e important pt veşnicie,
tocmai de aceea încă zâmbesc când obosit mă trezesc
văzând o strălucire vie...nemuritoare...eternă...

 e...sufletul...

Ca sa fiu o lumina in veacul pustiu,
M-am lasat imbracata-n putere, in raze, in har,
Am suit zi de zi pe Calvar,
Si pe-o cruce de lemn noduros,
Am murit cu Hristos!...


Ca s-ajung sarea pamantului,
Indelung m-am hranit cu chemari, cu tarii,
Am sorbit din izvoarele vii,
Mi-am vandut vechiturile omului meu din trecut,
Si-ntr-un zbor tot mai drept, tot mai sus,
M-am unit cu Isus!...

         

"dora chair tu compui versurile astea?????????????"
Spuse intr-un tarziu simpathy_ dupa ce se delecta cu cateva !

-- Destinul Timpului --

 Cand incepi sa vezi ce este
 Sa stie a vrea, pasare zboara
 Asigura-te ca nu-i poveste
 In albastrul ce-nconjoara

 Pasarea spre hrana zboara
 Si-n natura ea gaseste
 Cum calicul spre pomana
 Lume ce o copleseste

 Dar natura are legi
 Si natura-ti cere
 Cu supunere sa le-ntelegi
 Si zboru-ti in zbor piere

 Cat traiesti ai timp sa vezi
 Ca traiesti pentru-a muri
 Si murind inveti sa crezi
 Ca vietuirea-i scop de-a fi

 Toata viata-i cautare
 Toata viata vrei sa simti
 Spre a scopului aflare
 Sufletul vrei sa-l alinti

 Caci sufletu-i copil mereu
 Ce cu inima vrei sa il cresti
 Si sufletul e zeul tau
 Spre ridicarea-i, drum gasesti

 Dar drum spre sens e labirint
 Incet, grabit, tu mergi la fel
 Si toate drumurile mint
 Cand labirintu-i sens si mergi spre el

 Sufletul cand suflet cere
 Ochi in inima-ti deschide
 Usurel, dorind, el piere
 Si-n visare se inchide

 Gasi-t-am mama sa il creasca
 Si imagine i-am dat sa vada
 A sufletu-i puteri ca sa sporeasca
 Iubire minunata, dulce-a ochilor sharada
 
 De-atunci sufletu` m-a parasit
 De-atunci sufletul sint eu
 Spre alt cuib, loc, el si-a gasit
 Si la cuib ma-nchin mereu

 La tine-alerg cand sint pierdut
 La tine sens, gasesc in viata mea
 Tu-mi dai destin ce n-am avut
 Tu-mi dai furtuna-n marea mea

 Privesc luna-n ochii tai
 Si tu ochi in luna mea
 Sint dorinta-n pasii tai
 Spre soarele din viata mea

 Tu esti pamantul pe care zapada se topeste
 La tine-n orice sens alerg
 Tu esti inima-n care iubirea-mi incolteste
 La tine-ajung chiar daca merg

 Dar spre tine-i calea lunga
 Si piticul iute fuge
 Dar cine oare vrea s-ajunga
 Unde nimeni nu ajunge?!

 Insa tu, iubirea mea
 Speranta sa n-o pierzi
 Ti-am dat fiinta mea
 Dar n-ai putut s-o vezi

 Ce este acum a fost mereu
 Si maine tot asa va fi
 Disperare-n chinul meu
 Iluzia dorului de a iubi
 
 Ziua-nvie una-n alta
 Eu mor in fiecare zi
 Viata are soarta asta
 De-a fi cel ce-ai vrea a fi

 Toate apar si toate apun
 De se nasc, ele se sting
 Numai eu vreau sa raman
 Si sa vad, eu vreau s-ating

 Dar viata mereu se schimba
 Si mereu inseala Soarta
 Ea mereu, prin Timp se plimba
 Mereu la fel si niciodata, ea e alta
 
 Viata cruda, rastignita-n amintiri!
 Da-mi uitare-n disperare!
 Dulci iluzii, orizont de cuceriri!
 Destin de foc si de ardoare!

 Insa totu-i nebunie
 Dar nebun am fost mereu
 Imaginea ochilor i-o feerie
 Si plang mereu ca nu sint eu

 Dar ce vor oamenii in viata?
 Gasirea nimbului
 Asta au ei in fata
 Destinul Timpului!

Nimeni nu ma vede

Pe un brat de verde-ntins
cade sufletu-mi cuprins
de taceri posace
lacrimi de mesteceni cad
si le-adun intr-un rasad
sa-ncolteasca pace

stelele mi s-au oprit
langa geamul aburit
de durere multa
ma preschimba-ntr-un cuvant
si ma cresc inspre mormant
nu ma mai asculta

stau cu palmele in cer
poate-as vrea sa te mai cer
dar mi-e frica tare
ma inconjura faclii
de mesteceni colilii
ca sa-mi cer iertare

pe un brat de verde crud
am tacut ca sa aud
inima cum crede
si ma duc sa ostenesc
si pasesc sub cer domnesc
nimeni nu ma vede...

                            sacristi

Nu-mi lasa tristetile

Nu-mi lasa tristetile pe umar
ia-mi povara,Isuse ,din nou
ce mi-ar folosi sa le mai numar
cand la toate m-am facut ecou

stau si ma framant in miez de noapte,
Domnul meu si lacrimile curg
se desprind ca fructele ce-s coapte
luminand zadarnic in amurg

nu lasa tristetea sa m-atinga,
nu lasa-ntunericul in ea,
nu lasa speranta sa se stinga
astazi cand esti Tu in viata mea

ma lovesc cu palmele de ceata,
ma lovesc cu palmele de zid,
cand se face iarasi dimineata
intr-o alta noapte ma inchid

vin atatea, vin sa ma framante
si le stiu pe toate pe de rost
nu lasa ,Isuse,sa Te cante
doar ecoul celei care-am fost

vino si atinge-ma pe umer,
ia-mi povara,Isuse-ndraznesc
ca Te rog-Nu ma lasa sa numar
cand atata,Doamne,Te iubesc...
         
                     Sacristi