Din prag...




de Alexandru Vlahuþã




O, dar e miºelnic lucru singur zilele sã-þi curmi!
Ce cumplit îmi vânturi mintea, ºi cu ce-ndârjire-mi scurmi
Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îþi stau în faþã!
Simt cã-nnebunesc... Mã turburi. Fugi cu neagra ta povaþã.
Înþeleg, împãrãþia ta, cu veºnica-i odihnã,
Este singura-mi scãpare. - O sã fiu acolo-n tihnã:
Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri
N-or mai rãscoli cenuºa rece, þintuitã-n scânduri.
În sicriu dormi somn de piatrã. - Nici un zgomot, nici o grijã;
Viermii nu te mai întreabã de-ai fost aur, de-ai fost
schijã,
Cap de geniu, ori de vitã - tot o hârcã scofâlcitã,
Goalã, batjocoritoare gurã, pururea rânjitã.
ª-o sã dorm, în întuneric ºi în liniºte eternã.
N-o sã-mi pese cãpãtãiul de-mi va fi pietroi, ori pernã.
De-mi va putrezi sicriul ºi gãteala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rãu, nici bine.
Neastâmpãraþii ºoareci dacã-n capul meu ºi-or face
Cuib, nesupãraþi de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrimã, pe piatra ce-mi va coperi mormântul,
Va cãdea din ochii mamei, poate scutura-va vântul
Mâþiºorii vrunei sãlcii peste groapa mea - totuna.
Plâns de mamã, plâns de creangã... tot nimic eu nu voi ºti,
Fie cã-n senin ori nouri va sta soarele ori luna,
Fie cã va da zãpadã, ori cã iarba va-nverzi.
Însã, uite, mã-nspãimântã întunericul de veci,
Nentreruperea acestei liniºti împietrite, reci:
Sã nu mai revin în viaþã niciodatã?... Niciodatã?...
E grozavã vorba asta!... Limbã nemaidezgheþatã,
Humã, nemaiîncãlzitã de simþiri ºi de idei!
Nu de moarte mã cutremur, ci de veºnicia ei.
Viforoasã mi-e viaþa, ºi deºartã, ºi amarã.
Ce trudit mã simt sub cruda suferinþilor povoarã!
Mi-i greu capul, ca de-o noapte petrecutã-ntr-o orgie.
Parc-aº fi de-un veac pe lume... O paraginã pustie...
Spulberatu-mi-s-a pâní ºi scrumul visurilor mele.
ª-acum gândurile toate, ca de plumb, mi le simt grele.
Mi-a rãmas inima rece ºi-mpietritã de durere,
ªi mi-i silã de-un prieten, de-un cuvânt de mângâiere,
De-o privire ce-mi zâmbeºte veselã, de mine însumi.
Aº voi sã nu-mi întrebe nimeni cugetul ºi plânsu-mi.
Ca un vânt printre ruine simt cã-mi vâjie-ntre tâmple...
E-ntuneric ºi cenuºã... Tot aºtept sã mi se-ntâmple
Vro nenorocire mare ca sã mã mai miºte-oleacã,
Sã mai fulgere în noapte-mi, ca urâtul sã-mi mai treacã.
Ca sã mor!... Sã mã întunec pe vecie?... Prea e crud.
Sã nu mai gândesc nimica, nici sã vãd, nici sã aud?
Sã nu mai primesc vãpaia soarelui de primãvarã,
Ori sã-mi rãcoresc viaþa la un amurgit de sarã,
ªi s-ascult, pe gânduri, doina - triºca de la târlã,
Sau duiosul plâns al apei ºopotind noaptea pe gârlã?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A, e negrãit de lesne sã-þi repezi un glonþ în creier!...
Dar pe cer scânteie luna, dar în iarbã cânt-un greier,
E-o miºcare, e un farmec care-n veci nu se mai curmã...
ªi când te întorci ºi cugeþi, lung privind ce laºi în urmã,
Simþi cã nu-i chip sã te saturi, c-a trãi i-o fericire.
Primeºti orice suferinþã, dar eterna nesimþire,
Nu. - Durerea are-un capãt. - Moartea-þi zice: Niciodatã.
Altã viaþã?...Altã lume?... i-o poveste minunatã;
Însã, ca sã-i dea crezare, în veci mintea-mi n-o sã poatã.
Eu o lacrimã de-aicea nu mi-aº da-o pentru toatã.
Nesfârºita fericire din viaþa de apoi.
Câteva lopeþi de þãrnã... Rãmâi þãrnã ºi gunoi!
Bine e sã ºtii, la moarte, cã o dungã laºi - un nume,
Ca-i sãpat la zidul nopþii, c-ai muncit sã-þi scoþi în lume
Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea.
Urma-þi fi-va cunoscutã pe-unde þi-ai purtat scânteia...
ª-o scânteie-n alergare e o razã... Mângâiere !...
Dulce-i sã þi-o ºtii la fundul vieþii pline de durere.
Ah, fugiþi, gânduri nebune, soli ai negrului mormânt!
Nu mã-ndur. - Pe cer sunt stele, flori ºi pãsãri pe pãmânt.
ª-apoi... e miºelnic lucru singur zilele sã-þi curmi...
Þi-i zadarnicã ispita, Moarte, o, degeaba-mi scurmi
ªi-mi mai vânturi mintea,-n lãturi, fugi cu neagra ta
povaþã!
Înaintea morþii mele - moartea dragostei de viaþã.

 
m-ai deprimat.

Bucurati-va, si iarasi zic bucurati-va !

semi-depresive


de Hose Pablo

 
 
sa nu imi mai cazi de pe luna
esti amara
imi fumezi cuvintele
imi cioplesti tacerea
si desenezi scheme pe visele mele

inceteaza sa-mi eliberezi
sinucideri periodice
nu suntem doar noi doi in copacul acesta

curge molipsitor cerul asta
taaaci odata
maica-ta se lupta cu mortii aici linga tine
ce???? Nu vezi????
Uite!!!!
il vezi pe ala ce se saruta cu celalalt fara o buza
ei zboara fara minuni dezgustatoare
ei cred in nemurire
desi invierea pentru ei nu se numeste
dragoste

termina am spus
te rog
termina

ce cultivi aia ai. noire asta parca e plasmuit ca sa raspandeasca tristetea in lume. termina!!!!!!!

sunt trista...


Sunt trista...Zilele trec pe langa mine
Iar eu nu mai stiu nimic de tine
Sunt gata sa iti uit privirea si
sa alung dorul ce nu-mi da pace
Dar ce folos acum ca tu te vei intoarce?
Poate ne vedem si o sa-mi zambesti din nou
Si atunci o sa tresara sufletul meu
De bucurie ca o sa te vada
Sau de tristete ca nu vrea sa te mai creada
A trecut mult timp de atunci
Iar gandul meu a fost mereu la tine
Vreau sa fii tu cel mai fericit,sa nu plangi
Daca asa e mai bine
Te rog sa fii departe de mine....
Un ultim gand iti trimit acum si-ti spun..
"Te rog nu ma uita...adio iubirea mea..."

Mai noiembrie
Uite, imi macin si eu grauntele la moara ta....
------------------------------------------------------------------------------------------------------


ULTIMA SCRISOARE                  
(Mihai Beniuc)

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei  fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau ºi azi în cale -
Îmi place mult ca sã-i privesc,
Dar mã cuprinde-o jale...

Cãci parcã-mi spune-un nu-ºtiu-ce...
Ca mâine poate am sã mor -
ªi dânºii n-or mai fi priviþi
De nici un trecãtor...

(George Bacovia)

nu stii ca mediocritatea spirituala este o chestie molipsitoare ?
Cand Saul a fost intre prooroci a fost si el prooroc....
Dar cand a fost inconjurat de oameni ieftini.....
Cred ca trebuia sa fie un proverb care sa spuna cam asa:
Spune-mi cu cine te insotesti...ca sa-ti spun unde iti vei petrece vesnicia .

poftim rabbi, nu e bodler , e alta "treaba "

Paul Verlaine - Colocviu Sentimental


In parcul vechi si rece si pustiu,
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.

Li-s ochii ofiliti, au buze moi
Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.

In parcul vechi si rece si pustiu,
Nalucile isi fac trecutul viu.

-Iti amintesti extazul nostru vechi?
-Ce tot imi torci trecutul in urechi!

Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu
Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.

-Ah, zile dragi cum altele n-om sti,
Cand gurile ni se uneau! - O fi...

-Ce bolti albastre, ce sperante mari!
-Speranta-i azi prin norii funerari.

Si astfel merg starnind ovazu-n drum
Si noaptea ii aude doar, prin fum...

eh, deci se poate.

Nevrozã

Afarã ninge prãpãdind,
Iubita cântã la clavir,
ªi târgul stã întunecat,
De parcã ninge-n cimitir.

Iubita cântã-un marº funebru,
Iar eu nedumerit mã mir;
De ce sã cânte-un marº funebru...
ªi ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge, ºi-a cãzut pe clape,
ªi geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
ªi ninge ca-ntr-un cimitir.

ªi plâng ºi eu, ºi tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afarã târgul stã pustiu
ªi ninge ca-ntr-un cimitir.

G. Bacovia