poesie noire
Patru Talanţi
 Offline
Posts: 3.777
|
 |
« Reply #175 on: 08 January 2010 » |
|
Magda Isanos
Murim... ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #176 on: 08 January 2010 » |
|
Magda Isanos
Strofele poetului bolnav
De trupu-n care ma pindesti, durere,
m-as despartii cu inima usoara,
ca sa rasar intr-o imprastiere
de iarba si de flori la primavara.
I-o taina pentru ce i-a trebuit
lui Dumnezeu acest clondir de singe
( dizgratios si greu de minuit ),
cind gindul se putea, de-o pilda, stringe,
scinteietor, pe-aripa unui flutur,
ori intre doua foi de trandafir,
Care-s asa frumoase cind se scutur
pe-al straturilor verde cimitir.
De cite ori imi simt putrezaciunea
in care sufletul mi-ai rasadit,
eu, Doamne, nu-ti contest intelepciunea,
da-mi zic c-a sasea zi ai obosit.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #177 on: 08 January 2010 » |
|
Catrene pesimiste
Jan Lulu Stern
Rideti flori, invapaiate de al soarelui sarut
Rideti fara nici o grija, vara este la-nceput
Va asteapta-o viata lunga, cu lumina si parfum,
Fericite, inca nu stiti ca si iarna e pe drum.
Soarele rasare, il vad stralucind,
Sub sarutul lui florile se-aprind,
Patimas'si te -dreapta fata catre soare
Dar mor, sufocate, în imbratisare.
A fost adus pe lume fara-a fi intrebat
Instinctele ti-au fost strunite cu putere
Ce falsa libertate, atita ti s-a dat
Ai fost cu totul liber să suferi în tacere.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #178 on: 08 January 2010 » |
|
Alexandru Andrieș
Orice zi începe prost
Orice zi începe prost
Dacă n-ai un adăpost,
Orice zi e-un singur pas către noapte...
Orice noapte trece greu
Dacă singur ești mereu,
Orice noapte-i un popas de o noapte...
Când soarele-apune
Toate sunt bune,
Când el răsare
Nimic nu pare schimbat!
Orice zi începe-așa,
La sfârșit e noapte grea,
Orice zi e-un singur pas către tine...
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #179 on: 26 January 2010 » |
|
Trec vremile – de Vasile Voiculescu
Trec vremile… ca niște ape
Și fața lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmășeală
Și din șuvoaiele de apă.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #180 on: 26 January 2010 » |
|
Plans de toamna
Vasile Voiculescu
Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.
Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.
Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu
Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhu-l aduna
Sinoade de corbi.
Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #181 on: 26 January 2010 » |
|
Fara sens
Emilian Robert Vicol
Frunza calda de albina,
Inima de soare-i plina,
Gandu-i gol de apa rece,
Trupu-mi verde vrea sa plece.
Ce-a fost alb, acuma-i tare;
Ce-a fost cald, acuma-i mare.
Doar tu, suflete nebun,
Incerci muntele cel brun,
Sa-l topesti cu ceata moale,
Cand pe varfu-i merge-o floare.
Nu-i nici apa si nici lemn,
Nu-i nisip de sine demn,
E doar om de ceara lata,
Cum e vantul fara pata;
E doar rază de privire
Ce-si doreste-n rai oprire,
Fara sens, si nici gandire.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #182 on: 26 January 2010 » |
|
Când vioarele tăcură
Stefan Petica
Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răslețită pe strunele-nvechite,
Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.
Arcușurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse,
Păreau c-așteaptă semne, și strunele vibrară,
Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse!
Și degetele fine, în umbră sclipitoare
Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.
Murise însă cântul de veche voluptate,
Și triste și stinghere vioarele părură
În noaptea-ntunecată de grea singurătate
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #183 on: 26 January 2010 » |
|
Moartea visurilor
Stefan Petica
Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigăte de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.
Și palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca niște albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!
Și noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoza fantastică și vagă
Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună.
Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigăte de jale.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
andreeawella
Trei talanţi
Offline
Posts: 324
Lacrimile mele i-au mângâiat petalele, şi povestea
|
|
« Reply #184 on: 27 January 2010 » |
|
Cerul înstelat
Pe când aveam zece anişori îmi imaginam cum este acolo sus alături de stele.
Îmi doream nespus de mult să ajung la ele să le ating. Vroiam să am propria mea stea cu care să pot vorbi căreia să-i povestesc noapte de noapte tot ceea ce fac, atât lucrurile bune cât şi pe cele rele.
În fiecare noapte înainte de culcare mă uitam pe geam şi zăream pe cerul înstelat o stea care strălucea în mod deosebit.
Începusem să cred că e steaua mea şi îi povesteam tot ce fac.
Dar, într-o noapte steaua mea nu mai apăru... de fapt pe cer nu apăru nicio stea.
Cerul înstelat era acum acoperit cu nori din care cădeau picături reci de ploaie.
Am ieşit afară crezând că e doar un vis, dar nu era aşa. O picătură rece de ploaie mi-a căzut pe obraz.
Cu faţa către cer plângeam şi mă rugam să apară stelele, mai ales steaua mea, măcar pentru o noapte să-mi pot lua rămas bun de la ea.
Tristă am intrat în casă.
A doua zi, eram la fel de tristă şi i-am povestit tatălui meu ce mi se întâmplase.
Acesta mi-a zâmbit ştergându-mi lacrima ce-mi curgea pe obraz.
Cu o voce caldă mi-a zis să nu mai fiu tristă deoarece aşa se întâmplă de fiecare dată când sunt nori.
M-a îndemnat să fiu optimistă şi să aştept până la noapte. În noaptea aceea nu îndrăzneam să privesc cerul deoarece îmi era frică.
Mi-am luat inima în dinţi şi am privit cerul...
Aproape ca în fiecare noapte steaua mea era de neclintit.
Am zâmbit şi am pus capul pe pernă.
Tatăl meu a avut dreptate.
Steaua mea nu va dispărea niciodată de pe cerul înstelat!
|
|
|
|
|
Logged
|
Când cineva te răneşte, fapta lui ar trebui încredinţată nisipului, de unde vântul iertării o poate şterge, însă când cineva îţi face un bine, trebuie să-i dăltuieşti fapta în piatră de unde nici vântul, nici ploaia n-o pot şterge vreodată. Învaţă să-ţi scrii durerile pricinuite de alţii în nisip, î
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #185 on: 29 January 2010 » |
|
Clipă, desfă-ți aripile
Magda Isanos
Clipă, desfă-ți aripile tale bogate;
mările se clatină departe,
undeva un curs de râu s-abate,
oamenii se nasc, oamenii s-acopăr cu moarte…
Și tu, nesigur,îndepărtat anotimp…
Nouri și soare și iarăși nouri adânci,
ca și când pe rând se descopăr frunți gânditoare,
toate se-ntunecă, se luminează pe rând,
până ce luna lovește umbrele toate;
iată mormintele, țărmul scânteie gol,
și-n casa de piatră fântânile cântă culcate,
dulce răsună brățarile, părul domol.
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #186 on: 29 January 2010 » |
|
Macii
Magda Isanos
Ardeau ca niște facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Își înălțau râzând zglobii
obrazul roșu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi brațele de floare
învăpăiată și plăpândă.
Și m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur și pustiu
în urma mea.
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toți macii mei s-au scuturat
ca niște lacrimi pe parchet.
ce poezie frumoasa !
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
debora m
Patru Talanţi
Offline
Posts: 2.925
|
|
« Reply #187 on: 04 February 2010 » |
|
Murim... ca mâine
de Magda Isanos
E-asa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu par din care șiruie răcoare...
Și iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot așa o să se plece,
mirată, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oară.
Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate
și celălalt - și-mi pare nențeles
și trist ca nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim.
|
|
|
|
|
Logged
|
“Orice text, scos din context, este un pretext”
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #188 on: 04 February 2010 » |
|
poezia asta o pusesem eu mai demult.  |
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
debora m
Patru Talanţi
Offline
Posts: 2.925
|
|
« Reply #189 on: 04 February 2010 » |
|
ok
Nu am observat. Scuze !
|
|
|
|
|
Logged
|
“Orice text, scos din context, este un pretext”
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #190 on: 04 February 2010 » |
|
ok
Nu am observat. Scuze !
nu face nimic. |
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
poesie noire
Patru Talanţi
Offline
Posts: 3.777
|
|
« Reply #191 on: 04 February 2010 » |
|
Alaiul unui cerșetor
Cezar Bolliac
Popor, faceți loc! trece-un călător!
Un sfeșnic înainte ș-un preot după dânsul;
De săraci se duce un trist coșciug de lemn.
Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,
Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -
Cei mari, vă plecați! trece-un cerșetor!
Bogaților, loc! trece-un călător!
Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,
Clopotul răsună, că a ajuns la port:
I-a încetat durerea și grija pentru mâine;
Regii-s d’opotrivă cu cerșetorul mort.
Stați, țari și cezari! trece-un cerșetor!
Loc! loc, suverani! trece-un călător!
Țărâna-i se depune în urna veciniciei,
Unde concheranții p-a lor o au depus,
Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei -
Sufletele toate se văd acolo sus.
Îndărăt, bogați! trece-un cerșetor!
Stăpânilor, loc! trece-un călător!
Vă trageți, plecați capul, gătiți-v-a răspunde:
Creatoru-ascultă pe cerșetorul mort.
Din câte-a tras aicea nimica nu ascunde; -
Greu or să răspundă acei ce griji nu port!
Tiranilor, loc! trece-un cerșetor!
|
|
|
|
|
Logged
|
Semnătură indescifrabilă
|
|
|
pykolo
Doi talanţi
Offline
Posts: 209
|
|
« Reply #192 on: 24 October 2010 » |
|
Gând...
El şi ea cu perii cărunţi...
Au parcurs împreună urcuşurile şi povârnişurile vieţii, această cărare întortocheată şi deseori greu de parcurs...
Mâinile lor zbârcite şi noduroase continuă să se împleticească precum rădăcinile copacului de mult sădit...
Feţele lor, brăzdate de riduri adânci, dar totuşi senine, inimile lor fizic obosite dar mai puternice prin dragostea şi devoţiunea ce şi le poartă unul altuia...
Este dragostea trecută prin focurile vieţii.
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
ape_limpezi
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 9.043
|
|
« Reply #193 on: 25 October 2010 » |
|
Dar tu cine esti mai no name de scrii asa de voluptuos pe acest forum??
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
ape_limpezi
Cinci Talanţi
Offline
Posts: 9.043
|
|
« Reply #194 on: 26 October 2010 » |
|
|
|
|
|
|
Logged
|
|
|
|
pykolo
Doi talanţi
Offline
Posts: 209
|
|
« Reply #195 on: 26 October 2010 » |
|
si minunea mai mare e!!!... ghici?... scriu iooou  ... na na na na na naaaaa  shapoi, sa avem pardon... mai meim iz pykolo, mei hruba! |
|
|
|
« Last Edit: 26 October 2010 by pykolo »
|
Logged
|
|
|
|
Mirel
Un talant
Offline
Posts: 8
Eu sunt doar creionul Creatorului ...
|
|
« Reply #196 on: 10 June 2011 » |
|
Motto: Nimic nu este întâmplător, nici măcar o întâlnire cu un străin care peste ani se poate dovedi a fi sufletul tău pereche.
Ne-am întâlnit
undeva în ceruri,
rătăciţi prin eternitate...
Ne-am întâlnit
în parcul de distracţii
şi ne-am jucat ca doi copii inocenţi
ce nu-şi ştiau nici numele.
Ne-am întâlnit
în drumul spre scoală
tu mergeai în nord
iar eu în sud...
Ne-am întâlnit
într-o staţie de tramvai
într-o zi ploioasă
tu ai luat autobuzul
eu am luat tramvaiul
Ne-am întâlnit
undeva la un examen
într-o sală umbrită,
stăteai concentrată
în faţă şi nu ţi-am zărit chipul...
Ne-am întâlnit
printr-o alee într-un parc
ruginit de timp,
tu îţi aşteptai iubitul
iar eu iubita...
şi ne-am potolit
pentru câteva minute
aşteptările cu priviri
ce-şi căutau răspunsuri...
Poate că atunci m-am întrebat
sau poate că te-am întrebat
cu privirea pe tine
de ce apari mereu....
de ce te simt atît de aproape
în acele frânturi de clipe?
...dar întrebarea mi-a dispărut
odată cu sosirea iubitului.
Î-ţi adusese flori galbene
să-ţi împodobescă trupul,
părul şi gîndurile.
Dar...undeva în buchetul
galben zăcea o floare roz....
părea străină de toate,
întrebătoare la fel ca şi mine...
Ne-am întâlnit
undeva în pragul unei biserici
eu eram mirele iar tu mireasa...
eu eram mirle ce ieşea
cu alesa la braţ,
tu erai mireasa ce intra
cu alesul la braţ...
Poate că atunci eram în
culmea fericirii şi
nu ţi-am zărit decît
un colţ de privire.
Iar tu abia aşteptai să intri
în biserică de parcă acolo era
capătul drumului tău.
Ne-am întâlnit
la un spectacol de teatru,
erai undeva în spate,
te-am zărit chiar la finalul piesei
când te pregăteai să pleci...
ciudat aveai numarul 7
la fel ca şi mine...
Ne-am întâlnit
undeva la poştă la o coadă,
eu tocmai plecam iar tu
tocmai te asezasei ultima la acea coadă,
aveai un pumn de scrisori
umplute de mărţişoare...
Te-am întâlnit undeva
într-o excursie la munte
erai cu scumpul tău soţ
cu fetiţa de câţiva anişori,
vă băteaţi cu bulgări de zăpadă...
şi din greşeală m-ai nimerit
cu un bulgăre în ochi
de parcă ai fi vrut să îmi ştergi toată
memoria revederilor tale...
Înainte ca tu să-ţi ceri scuze
copilul meu m-a strigat
să urc în telecabină...
Simţeam că mă înalţ la cer
şi las o parte din mine acolo
la tine, în firimiturile acelea
risipite din bulgăr...
Mi-am îmbrăţişat familia
cu dor şi teamă...
Eram neputincios
în faţa acestor fracţiuni de întâlniri:
de ce trebuia să îţi întâlnesc privirea
odată la câţiva ani,
de ce trebuia să croiesc o poveste
pentru tine doar după culoarea,
vibraţia şi pătrunderea ochilor tăi?
Şi atunci mi-am spus
că la următoarea întâmplătoare ciocnire
de privire... te voi întreba cine eşti,
de ce apari odată la câţiva ani
imbătrânită şi totuşi cu aceeaşi
proaspătă privire?
...După câţiva ani,
ne-am întâlnit din nou...
într-o cameră de spital
aveai ochii înroşiti şi bandajaţi
dar totuşi ai reuşit să mă priveşti,
să storci o lacrimă ce parcă
purta în cristalinul ei
povestea destinului nostru,
iar eu eram la fel de imobilizat
ca şi tine într-un pat al durerii...
mi-a fost de ajuns să te privesc şi să
înţeleg de ce tu eşti acolo.
De undeva, se auzea stinsă
o voce de asistentă ce zicea,
"ei doi au scăpat cu viaţă,
sunt bine, dar păcat de familiile lor"
|
|
|
|
|
Logged
|
Sunt un nimic strivit între tot și toate, o tăcere strivită între cuvânt și gând, o pasăre strivită între două ceruri, o potecă strivită între pașii singurătații și amprenta destinului îngenunchiat și printre toate acestea sunt un suflet strivit între primavară și toamnă.
|
|
|
serenity
Trei talanţi
Offline
Posts: 915
|
|
« Reply #197 on: 10 June 2011 » |
|
Motto: Nimic nu este întâmplător, nici măcar o întâlnire cu un străin care peste ani se poate dovedi a fi sufletul tău pereche.
Ne-am întâlnit
undeva în ceruri,
rătăciţi prin eternitate...
...cum poate coexista atata frumusete cu atat de multa durere...? ..oare,cine a scris aceasta poezie extraordinara? |
|
|
|
|
Logged
|
..........................................
|
|
|
Mirel
Un talant
Offline
Posts: 8
Eu sunt doar creionul Creatorului ...
|
|
« Reply #198 on: 10 June 2011 » |
|
...cum poate coexista atata frumusete cu atat de multa durere...?
..oare,cine a scris aceasta poezie extraordinara?
Mulţumesc ! |
|
|
|
|
Logged
|
Sunt un nimic strivit între tot și toate, o tăcere strivită între cuvânt și gând, o pasăre strivită între două ceruri, o potecă strivită între pașii singurătații și amprenta destinului îngenunchiat și printre toate acestea sunt un suflet strivit între primavară și toamnă.
|
|
|
Mirel
Un talant
Offline
Posts: 8
Eu sunt doar creionul Creatorului ...
|
|
« Reply #199 on: 10 June 2011 » |
|
Povestea... unui alt Luceafăr
Poveşti...
Poveşti cu prinţi şi prinţese,
poveşti cu vrăjitoare şi cerşetori,
poveşti alb-negru sau
în valuri de culori,
poveşti scrise şi nescrise,
povestea mea, povestea ta...
Povestea noastră
trăită şi de alţii,
uitată de alţii,
Povestea lor
citită de noi,
Povestea lui şi a ei
visată de ei,
Povestea
vieţii
scrisă de
Dumnezeu
acum o eternitate
şi câteva clipe,
cu un singur
început
şi infinite finaluri.
Dumnezeu doarme acum,
prin vieţile noastre
îi citim încă o dată
povestea scrisă de El.
Povestea vieţii...
în care punctul
e un semn de întrebare,
în care tăcerea e
un răspuns ce prea tărziu
înveţi să-l citeşti
Poveste ...
Se lasă înserarea
Ea picură din cer
Şi-ntunecă zarea
Unde mă plimb stingher.
De multe nopţi în şir
Mă plimb printre alei
Vegheat de Teiul Sfânt
Şi-al stelelor polei.
În tăcerea nesfârşită
Sub arcadele de brad
Nu se-aude decât glasul
Frunzelor din tei ce cad.
Şi-n trista lor cădere
O poveste i-mi şoptesc
E o poveste tristă de iubire
O poveste cu .. A fost o dată ..
A fost o dată ca-n poveşti
A fost ca niciodată ...
Dar nu din rude mari împărăteşti
Ci doar o simplă fată.
Şi era tot una la părinţi...
Şi tot aşa şi de frumoasă
Cu e doar zâna din poveşti
Şi-un soare pe un cer albastru.
Dar viaţa-i era tristă
Şi soarta tare crudă
Căci băiatul ce-l iubea
Plecat departe el era.
Biet băiat plecat de-acasă
Depărtat din satul său
De-al dragostei foc suspină
Frământat de doru-i greu.
Rând pe rând trecut-au anii
Dar băiatul nu venea...
Draga lui ofta departe
Şi-n lacrimi se topea.
Trandafirii se paliră
Pe-a sa faţă ca de crin
Şi-n valuri călătoare
Î-şi sfârşi al ei suspin.
De pe ţărm... în depărtare
Lin pluteşte-un cânt duios
Ce pierdut, răsună-n noapte
Ca-ntr-un vis misterios.
O iubire-n durerată
Se răfrânge-n tristul cânt
O iubire ce trăieşte...
Şi răsună din mormânt.
Dulcele meu chip de zână
Unde eşti ? Copil zburdat
TE-AM IUBIT !!! dar soarta crudă
De tine m-an-depărtat.
Trist î-mi par în lume toate
Viaţa mea e numai chin
Inima mea nu mai poate...
Nici să plăngă cel puţin.
Peste malul ce ascunde
Blândul crin cu-al său mormânt
Un luntraş în luntre mică
Trece trist ... cu suflet frânt.
Biet băiat iubita-şi căuta
Printre undele adănci
Un crin gingaşi se arată
Şi-o chemare de sub stânci.
El în valuri se aruncă
Şi dispare după crin
Din mormântul lor de valuri
Se ridică-un cântec lin.
O cruce albă de mesteacăn
A răsărit semeaţă printre creste
Cine te cunoaşte oare..
Cruce fără de poveste ?
Şi ca mâine fulgii iernii
Te vor prinde-n a lor salbă
Şi vei dispărea din lume
Cruce de mesteacăn albă.
Cei ce-s îngropaţi sub tine
Cine-i va mai şti de-acum ?
Cruce albă răsărită
Lâng-o margine de drum.
Braţele-ţi de vânturi smulse
Se vor pierde pe poteci.
Numai brazda de ţarână ...
NU-I VA PĂRĂSI PE VECI.
*****
Scrisă de viaţa însăşi..
Eu... sunt doar creionul Creatorului.
|
|
|
|
|
Logged
|
Sunt un nimic strivit între tot și toate, o tăcere strivită între cuvânt și gând, o pasăre strivită între două ceruri, o potecă strivită între pașii singurătații și amprenta destinului îngenunchiat și printre toate acestea sunt un suflet strivit între primavară și toamnă.
|
|
|
|
