Nu am apucat inca sa merg la toate subiectele , dar am o intrebare ( inca ramane o intrebare pentru mine! ) : este oare legal din punct de vedere spiritual sa divorteze doi crestini? Am pus aceasta intrebare si altora si am primit multe raspunsuri insa ..parca , parca lipseste ceva; parerea mea este ca ceea ce Dumnezeu a legat , omul sa nu dezlege iar divortul intre crestini nu este o optiune valabila..insa se pare ca unii nu considera ca este asa. Deci...

Este o intrebare buna..oare tot ceea ce fac este spiritual ? Nu stiu in ce masura tot ceea ce fac este spiritual, insa ma intereseaza aspectul divortului deoarece stiu ca institutia casatoriei este una spirituala ( sau asa zic eu ) instituita chiar de catre Dumnezeu....insa daca vrei sa dezvolti acest subiect si sub alte aspecte, eu o sa fiu aici sa citesc cele postate; multumesc de raspuns , sau de comentariu ...

Draga Dorina,
Ai putea spune de ce te framanta acest aspect? Poti sa scrii si in privat.
Eu am fost parasit de sotia mea, dupa sapte ani de stat impreuna, in care nu am avut probleme majore, pana ce nu ne-am mutat de la socrii mei, unde am stat (si eu cred ca nici nu am fi avut daca socrii ne-ar fi lasat in pace) si pot sa iti spun ca a fost ceva teribil. Este cineva aici pe forum, care a vorbit cu mine la telefon si stie cum plangeam in hohote la telefon. Fosta mea sotie mi-a spus ca nu ma paraseste pentru un barbat, ci din cauze economice, o citez "nu vreau sa imi petrec toata viata mea in chirie". La proces a spus altceva si dupa proces cu totul altceva. Am trecut printr-o saptamana de cosmar, efectiv ma inchideam in baie si plangeam pe rupte, ... nu plangeam, nu, acest cuvant exprima prea putin din durerea prin care am trecut. Abia atunci am constientizat valoarea legilor lui Dumnezeu, abia atunci mi-am dat seama sau mai bine spus, am inteles cum este posibil ca cineva sa se sinucida ranit mortal de dragoste. Legile lui Dumnezeu sunt preventive, previn tocmai aceste traume sufletesti.
Desigur ca nimeni nu este un partener ideal. Nici eu nu am fost, dar cu ajutorul lui Dumnezeu totul este posibil. Eu i-am spus atunci cand ne-am mutat in chirie, ca in cinci ani, si noi vom avea o locuinta si uite ca nu a trebuit cinci ani, ca Dumnezeu mi-a dat o locuinta in patru ani. Pentru orice problema este un leac, o solutie, mai ales pentru cine are un Tata bogat in indurari si iubitor in ceruri. Trebuia doar luptat pentru binecuvantarea Lui si avut rabdare.
Doi crestini nu ar divorta niciodata. Daca totusi divorteaza unul din ei sau poate chiar ambii sunt foarte slabi spiritual, sau poate chiar crestini doar cu numele. Versetele sunt mai mult decat clare, legea Domnului nostru Isus Christos, nu permite despartirea in casatorie, numai pe motiv de curvie. Numai daca partenerul tau curveste, numai atunci ai dreptul sa te separi de el. Dar nici atunci nu este obligatoriu. Ramane la latitudinea ta, daca vei face pasul sau daca nu.
"Fireproof" este un film care arata ca casnicia este o binecuvantare, merita sa te lupti pentru casnicie si daca pui suflet Dumnezeu iti va da izbanda:

Fireproof Part 1 English

Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Helper

 In adevar un raspuns frumos la care ader cu toata  puterea; multumesc Helper esti  de treaba , insa nu am probleme de divort sau in casnicie, doar imi este ciuda de anumite aspecte ale vietii de crestin care se practica in adunarea unde merg si de care simplu ma dezic ...insa te rog sa nu-mi dai si tu acel sfat simplu sa schimb adunarea pentru ca nu o sa-l ascult . GBU !

0

poate oamenii aceia nu si-au pierdut credinta din cauza a ceea ce a facut pastorul, ci din cauza a ceea ce n-a facut Dumnezeu.

Vad ca la Poezie ii plac numele de femei
Hei, bine zice proverbul: Lupu-si schimba parul, dar naravul ba.

Iata ce sfant se tine Poezie, in calitate de lider spiritual al unei mici secte, desprinse de la Martorii Lui Iehova. Candva am facut si eu parte din ea.

Scrisoare de excludere

Cuvânt înainte:   
Cel mai minunat lucru este să fi iubit de Dumnezeu, şi ştim că iubirea lui Dumnezeu este mare faţă de păcătoşi, iubirea Lui este atât de mare încât la trimis pe Isus să moară în locul păcătoşilor.
Totuşi păcătoşi pierd iubirea Lui când nu se întorc la El, sau după ce se întorc la El, calcă în picioare dragostea Lui prin neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu şi astfel nu rămân în dragostea Lui.
Astfel după ce în aprilie 2007, ai venit în Arad, şi ţi-ai exprimat dorinţa să fii botezat, prin aceasta recunoscându-l pe Isus ca Domn şi Salvator, şi recunoscut autoritatea lucrătoruilor adunării de a boteza; ai fost botezat în Numele lui Isus, în râul Mureş. Prin botezul tău în apă, în care ai înviat cu Cristos la o viaţă nouă, şi ai fost adăugat ca mădular din această adunare locală a lui Cristos (Fapte 2:28-41), arătând în faţa martorilor văzuţi şi nevăzuţi iubirea şi ascultarea ta faţă de El.
Ulterior am avut moment minunate de părtăşie împreună, însă în august 2009, ai decis să vizitezi persoane excluse şi dezasociate, şi să ai părtăşie cu ele împotriva principiilor Scripturii. Biblia este clară la acest punct, în 2Ioan 1:9-11, se precizează clar: „Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele”.  Iată asocierea cu cei excluşi de face părtaş la faptelor lor rele, te pune în afara trupului lui Cristos şi în afara mântuirii, şi întrerupe relaţia cu Dumnezeu.
Ai ştiut poziţia corectă faţă de persoanele excluse şi dezasociate, din Biblie precum şi din revista Calea Creştină numărul din iunie 2008. [Îţi anexez articolele cu pricina în spate la scrisoarea de excludere].
De asemenea, vreau să înţelegi că excluderea este un act de iubire atât faţă de Dumnezeu, prin respectarea Cuvântului Său, faţă de tine căci poate însemna un semnal de alarmă spre pocăinţa ta, şi un act de iubire, faţă de cei fideli adevărului, care astfel sunt încurajaţi să păstreze calea dreaptă fără compromisuri.

ECLUDERE:
Prin urmare, a celor scrise mai sus, din data de 16 august 2009, eşti exclus de la părtăşia creştină, datorită asocierii tale cu cei excluşi şi dezascociaţi pe baza Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 16:17,18; 1Corinteni 5:11; Tit 3:10,11; 2Ioan 9-11).
Această excludere conform principiilor Bibliei constă în: retragerea drepturilor de care te-ai bucurat ca membru, adică: slujirea, participarea la Cina Domnului, la părtăşia frăţească, salutul sfânt, care implică sărutul şi îmbrăţişarea sfântă, etc.
De asemenea, noi conform Bibliei nu mai putem avea legături cu tine până când nu te pocăieşti (1Corinteni 5; 2Ioan 9-11).
   Această excludere nu însemnă că nu te vom iubi şi nu ne vom ruga pentru pocăinţa ta, iar atunci când Duhul Sfânt ne călăuzeşte ne vom implica în viaţa ta.
Conform Scripturilor vei fi reprimit înapoi în adunare doar după ce vom vedea fapte vrednice de pocăinţă, o îndreptare a vieţii după Cuvânt, după ce vom vede: ruperea relaţiilor cu cei excluşi din adunare şi ascultare, supunere faţă de Dumnezeu şi autoritatea rânduită de El (2Corinteni 2:5-11; 7:8-12).
Regretăm şi plângem fapta ta, prin care te-ai separat de Cristos, sperând că te vei întoarce la Cristos şi în trupul lui Cristos prin pocăinţa şi îndreptarea ta.
Credem că ai înţeles hotărârea aceasta a fost a lui Cristos capul nostru, şi în unitate cu Capul nostru, am luat decizia de excludere prin autoritatea dată de Domnul de a lega şi dezlega (Matei 18:18; 1Corinteni 5:4; 1Timotei 1:20).
Însă în ce priveşte decizia de excludere discuţiile sunt inutile, deoarece decizia este irevocabilă.
Arad – 16.09.2009.
Adunarea lui Dumnezeu în Cristos din Arad, prin conducerea ei.

Citat din Poezia neagra:

"Dragi fraţi credincioşi adevărului, nu uitaţi Dumnezeu nu se joacă, „El nu face nici o nelegiuire; în fiecare dimineaţă El Îşi scoate la lumină judecăţile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nelegiuit nu ştie de ruşine!” (Ţefania 3:5).

Dumnezeu nu se joaca. Minciunile tale te-au ajuns din urma.

O alta perla siropoasa, aka Poiezia

Disciplinarea în adunare o manifestare a iubirii

Adunarea (ekklesia) ca şi adunare spirituală a celor salvaţi din păcat, este caracterizată de sfinţenie care trebuie să fie vizibilă pentru lume şi pentru cei ce o alcătuiesc. Dumnezeu este sfânt şi pretinde sfinţenie din partea copiilor Săi (1Petru 1.15,16). În momentul când aceasta manifestare a sfinţeniei personale a Domnului din noi este stricată de păcat, noi trebuie să ne pocăim (Fapte 3:19; Apocalipsa 2:5), în cazul în care nu ne pocăim şi astfel continuăm în păcat, trebuie luate masurile biblice cuvenite să se refacă aceea reflecţie a caracterului lui Dumnezeu în noi.
Disciplina are scopul de a corecta şi a ridica pe cel căzut în păcat, adică aducerea înapoi a celui căzut în păcat la sfinţenie şi la părtăşia cu Dumnezeul luminii, cât şi a menţine adunarea curată şi sfântă (1Tesaloniceni 5:15; 2Tesaloniceni 3:14,15).
Una din disciplinele biblice este excluderea, ea nu numai că este ceva drept şi exercitată cu scopul de a păzi sfinţenia trupului lui Cristos, dar ea este o măsură iubitoare.
De ce excluderea este o măsură iubitoare? Deoarece ea este făcută cu scopul de înălţa iubirea faţă de Dumnezeu, faţă de ceea ce este drept, iubirea faţă de adevăr, iubirea faţă de fraţii care să străduiesc din răsputeri ca să practice dreptatea şi să rămână în sfinţenia lui Dumnezeu. Dar excluderea este chiar o măsură de iubire faţă de cel disciplinat, deoarece aceasta formă de disciplină este singura care poate îl va trezi pe păcătos din starea lui de beţie spirituală. Dar ce este excluderea?

Excluderea: Forma cea mai drastică de disciplină, astfel dacă un membru botezat al adunării practică păcatul nu se căieşte şi are o atitudine de răzvrătire faţă de Cuvântul lui Dumnezeu ne-ascultând, trebuie exclus pentru a nu influenţa şi pe alţi fraţi spre nelegiuire (1Corinteni  cap.5).
Acesta mădular este amputat (tăiat) din trupul lui Cristos, el îşi pierde dreptul la părtăşia frăţească, adică nu vom mai vorbi cu el şi vom evita compania lui, nu va mai putea mânca cu noi: cina Domnului sau masa agape, nici nu-l vom mai saluta cu pace nici cu sărutul frăţesc sau strângere de mână sau îmbrăţişare frăţească (1Corinteni 5:9-11; 2Ioan 9,10).
Vom ţine cont de asemenea de motivul excluderii cât a fost de grav cât şi de atitudinea lui la păcat şi la excludere, pentru a stabili raportul faţă de cel exclus, căci fiecare excludere este un caz în parte şi nu trebuie să tratăm toate cazurile la fel.
De pildă, la cei excluşi pentru apostazie, erezie, nu putem să-i spunem nici măcar „bucură-te” (n.s. greceşte: „hairein”, NTTF – 2008), sau „bun venit” CLV adică un simplu salut, şi nu-l putem primii la vreo întrunire a adunării mai ales dacă aceasta este într-o casă particulară (2Ioan 9-11).
Astfel cu cei ce sau abătut de la învăţătura lui Cristos nu putem să discutăm chestiuni spirituale; ci, trebuie să ne ferim de o astfel de persoană care a fost exclusă de întreaga adunare pentru că sa abătut de la învăţăturile clare şi esenţiale ale adevărului (2Ioan 9-11; Tit 3:10,11; Romani 16:17).
Persoanele excluse trebuie să simtă nevoia de părtăşie, să simtă nevoia legăturii frăţeşti (Fapte 2:42), să-şi dea seama că în adunarea lui Dumnezeu nu merge ca în lume, sau într-o asociaţie sau într-un club, unde eşti primit oricum. Să-şi dea seama de gravitatea păcatului, de pata care a pus-o pe obrazul Domnului, a trupului lui Cristos, căci din cauza lui, Numele lui Dumnezeu şi învăţătura sănătoasă sunt hulite (Romani 2:24; 1Timotei 6:1).
El va ajunge să-şi dea seama dacă are un gram de sinceritate că nu e bine în întuneric, afară în lume, că nu e plăcut de loc să îl ai pe Diavolul din nou ca stăpân, că părtăşia cu demonii nu se compară cu dulcea părtăşie ce a avut-o cu Tatăl şi Fiul (1Ioan 1:3).
Ba mai mult, ceilalţi din adunare prin disciplina amputativă îşi dau seama că adunarea este cu adevărat sub călăuzirea şi conducerea unui Dumnezeu sfânt, îşi dau seama că trebuie să i-a lucrurile sfinte în serios, şi trebuie să umble cu frică şi cutremur în timpul pribegiei lor pe acest pământ (Filipeni 2:12; 1 Petru 1:17).
Disciplinarea membrilor ce nu se pocăiesc se face şi pentru ca ceilalţi să prindă frică, şi să umble în toată dreptatea lui Dumnezeu (1Timotei 5:20).
 
Dezasocierea - retragerea:
O persoană membră a adunării se poate retrage din adunare din diferite motive (2Timotei 4:10a; 1Ioan 2:18,19). Dacă un frate sau o soră declară scris sau verbal, că nu mai doreşte să vină la adunare, sau că se retrage, adunarea prin conducerea ei va face un anunţ de dezasociere, iar membrii vor evita persoanele care au părăsit credinţa şi trupul lui Cristos la fel cum o fac faţă de cei excluşi (1Ioan 2.18,19). Tot la fel dacă un membru nu mai vine la întruniri fără a avea motive obiective, după o perioadă de timp, va putea fi considerată dezasociată, şi va fi anunţată adunarea în acest sens.
Este foarte grav atunci când un frate sau soră părăseşte adunare, lepădându-se astfel de trupul lui Cristos, de asocierea cu fraţii.
Aceasta poate fi un semn că acel om se îndreptă spre ‚păcatul cu voia’ care nu se mai iartă. Biblia asociază părăsirea adunării cu ‚păcatul cu voia’ în Evrei 10:24-27, unde se spune: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.”
Iată apostolul Pavel leagă ‚părăsirea adunării’ de ‚păcatul cu voia’ prin expresia de legătură: „căci” (BC) sau „pentru că” (NTTF – 2008). Ei nu mai doresc să vină la adunare din diferite motive, care la prima vedere par întemeiate, dar Biblia deconspiră adevărata motivaţie: „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe ...care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul” (Iuda 1:16-19).
Este trist că unii din faptul că nu şi-au răstignit carnea (firea) au rămas oameni carnali, fireşti, pământeşti, înclinaţi spre dezbinare, nemulţumire, critică, unii chiar din dragoste pentru lumea de acum ne-au părăsit’ (2Timotei 4:10), astfel despre ei spune Scriptura: „ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri” (1Ioan 2:19).
Problema nu este că aceştia produc o durere în inima celor rămaşi fideli mai departe adevărului Biblic, dar ei prin aceasta se despart de Cristos, pentru că unde este trupul lui Cristos acolo este şi Cristos (Coloseni 3:11). Da, salvare nu o dă adunarea, trupul lui Cristos; ci Cristos Însuşi, însă nu există salvare în afara trupului; ci, doar în trup, deoarece Scriptura precizează că Isus este „Salvatorul trupului” (Efeseni 5.23 NTTF - 2008).
Astfel nu putem vorbi de o salvare prin sângele lui Isus în afara trupului, iar Cristos nu este cap a mai multor trupuri, sau a mai multor grupuri, organizaţii, asociaţii, grupuri; ci, doar al trupului Său care este adunarea Sa (Efeseni 1:22,23; Coloseni 1.18,24).
Biblia precizează clar o condiţie ca să fii spălat de păcate în sângele lui Isus, ea spune: „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat” (1Ioan 1:7).
Astfel dacă nu umblăm în lumină, dacă nu avem părtăşie cu celelalte mădulare sănătoase ale trupului, atunci nu putem vorbi de mântuire (salvare) sau de iertare de păcate.
Ba mai mult, acest tip de oameni sunt aceia care ‚se păstoresc singuri’ (Iuda 12 NTTF – 2008) şi astfel ajung pradă lupilor răpitori, şi ajung să fie purtaţi încolo şi încoace de orice vânt de învăţătură eretică (Efeseni 4:11-14), de fapt ei sunt conduşi de poftele lor, ei sunt sufleteşti ne având Duhul Sfânt (Iuda 16-19).
Chiar dacă poate ni se pare dură această poziţie faţă de cei ce s-au separat de trupul lui Cristos, ea este biblică şi adevărată, dorinţa celor rămaşi credincioşi este: ca ei să se pocăiască şi să se întoarcă înapoi în staulul oilor, unde este Domnul şi slujitorii Lui, unde pot găsi, protecţie, mângâiere şi încurajare.
Glasul lui Dumnezeu strigă către ei şi le spune: „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt Stăpânul vostru” (Ieremia 3:14); „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” (Ioel 2:12).

Reprimirea:
În iubirea lui Dumnezeu, o persoană exclusă sau dezasociată, poate fi primită din nou ca membru, după un timp de probă şi de statornicie în credinţă şi în frecventarea întrunirilor şi dacă face fapte vrednice de pocăinţă, şi arată o îndreptare a vieţii.
Dumnezeu este drept, dar El este şi dragoste (1Ioan 4:8), de aceea păcătosul care se pocăieşte şi face fapte vrednice de pocăinţă, arătând în mod vădit o îndreptare a vieţii va primi har din nou.
Însă este o condiţie, cea exprimată atât de bine în Proverbe 28:13: „ Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.”
Adunarea nu poate reprimi pe nimeni decât pe cei ce conştientizează gravitatea păcatului lor, a dorinţei lor greşite de separare, doar după ce se pocăiesc, îşi mărturisesc păcatul dar şi se lasă de el va primi îndurare. Cei dezasociaţi trebuie să vadă adevărata motivaţie din spatele deciziei şi să se pocăiască în mod sincer şi să se întoarcă la Dumnezeu, chiar „cu post, cu plânset şi bocet!” (Ioel 2:12).
În acest caz, când cel exclus sau dezasociat se căieşte sincer, făcând roade vrednice de pocăinţă, poate fi reprimit în adunare, se face un anunţ cu reprimirea în sânul comunităţii creştine a celui în cauză (2Corinteni 2:5-11; Luca 16:11-24; 17:4; Iacov 5:19,20; Filimon 10,11,15).

I-a sa vedem inca o perla de la doamna "Dorina" aka Poezia Neagra:

"El va ajunge să-şi dea seama dacă are un gram de sinceritate că nu e bine în întuneric, afară în lume, că nu e plăcut de loc să îl ai pe Diavolul din nou ca stăpân, că părtăşia cu demonii nu se compară cu dulcea părtăşie ce a avut-o cu Tatăl şi Fiul (1Ioan 1:3)."


Cat de fatanic poti fi "doamna"
Ti-ai cautat-o cu lumanarea
Te-am avertizat ca iti spun poza
Mi se pare prea putin. De aceea mi-am permis ca sa-ti arat adevarata ta valoare.

 Helper, m-ai incuiat

ce-ar face orice parinte iubitor cind ar vedea ca fiul/fiica sa e abuzat/a.

cand ai o intreaga familie, nu numai un copil, atunci te folosesti de durerea fiilor ptr. a da lectii parintilor si urmasilor.