PETRU  SI  PAVEL

          Îi sărbătorim în 29 iunie.Suntem la începutul anului 25 pe malul estic al râului Iordan,în ţinutul Pereea,al cărui tetrarh era Irod Antipa (4 î.H.-39),unul din fiii lui Irod cel Mare (37-4 î.H.).Iisus (2 dec.7 î.H.-3 apr.33) împlinind vârsta de 30 ani,a venit la Ioan Botezătorul (2 iunie 7 î.H.-31) ca să se boteze.După botez,Andrei care era ucenic al lui Ioan,se duce după Iisus,devenind primul ucenic al lui.Apoi Andrei îl aduce pe fratele său Simon Petru la Iisus.Aceasta este relatarea în ,,Evanghelia după Ioan”,scrisă în anul 97.În ,,Evanghelia după Marcu”,scrisă în anul 75,Simon şi Andrei sunt racolaţi direct de către Iisus,lângă Marea Galileii (Lacul Ghenizaret).Lui Simon,Iisus îi schimbă numele în Chifa,adică Petru (,,piatră”).Petru avea în jur de 21 de ani când a devenit ucenicul lui Iisus,deci s-a născut în anul 4.El era fiul lui Iona,un evreu din neamul lui Simeon,fiind originar din Betsaida,un orăşel situat în nordul Mării Galileii pe malul de est al Iordanului.A fost căsătorit cu fiica lui Aristobul,care era frate cu apostolul Varvara,având cu ea doi copii: un fiu şi o fiică.Petru l-a însoţit permanent pe Iisus în viaţa sa publică,dar în noaptea arestării (2 spre 3 aprilie anul 33) se leapădă de el de trei ori.După moartea lui Iisus în 3 aprilie anul 33,propovăduieşte noua învăţătură în Palestina,Asia Mică,Babilon,Grecia,Roma,Spania,Cartagina,Alexandria.A fost răstignit cu capul în jos pe cruce pe Colina Ianiculum de lângă Roma,de către Nero (octombrie 54 – 9 iunie 68),în 29 iunie 67.Apoi episcopul Clement al Romei l-a înmormântat pe Via Cornelia,într-un cimitir păgân ce se găsea pe un teren cunoscut sub numele de Vatican,Vaticanus mons,o colină din vestul Romei,pe malul drept al Tibrului.În latină Vatis = prooroc.Al treilea episcop al Romei,Anacletus,care a fost uns preot de către însuşi Petru,a pus următoarea inscripţie pe colină: ,,Du-te deci la Vatican,şi pe drumul Ostian ai să vezi monumentele memoriale ale întemeietorilor Bisericii Romei.”Apoi Constantin (313-337) a dat papei Silvestru I aprobarea să clădească o biserică mare pe Via Cornelia,pe vechiul loc de înmormântare al apostolului Petru şi al primilor papi creştini.Mormântul lui Petru nu a fost distrus,ci partea lui de deasupra a devenit însăşi altarul cel mare al bisericii.Construcţia a început în anul 326 şi s-a terminat în anul 349,sub pardoseala bisericii constantine fiind mormintele din cimitir.În anul 1377 papii şi-au mutat aici reşedinţa din Lateran.În anul 1506 s-a hotărât dărâmarea bisericii lui Constantin cel Mare şi a început construcţia actualei biserici Sf.Petru de la Vatican,după proiectul arhitectului Bramante,terminată în anul 1626.Sub marele altar,la circa şapte metri adâncime,se află mormântul apostolului Petru decorat cu trei mozaicuri: unul înfăţişează un pescar cu năvodul (Petru),un altul pe Blândul Păstor,iar al treilea pe Iona acoperit de valuri.
          În Noul Testament,de la Petru ne-au rămas două epistole.Dar în realitate,acestea nu sunt scrise de apostolul Petru.,,Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru” provine din vremea împăratului Traian (98-117),conţinând informaţii la adresa creştinilor de atunci similare cu cele cuprinse în corespondenţa lui Pliniu cel Tânăr din Bitinia (anul 115).,,A doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru” îşi trădează origina sa apocrifă prin felul în care avertizează în legătură cu unele erezii,care în realitate au apărut în jurul anului 100 şi despre care autorul spune că denaturează conţinutul epistolelor lui Pavel.De asemenea, ,,Evanghelia lui Petru” nu a fost scrisă de apostolul Petru,ea apărând după anul 70.La fel sunt şi scrierile apocrife ,,Apocalipsa lui Petru” şi ,,Faptele lui Petru”.Înseamnă că apostolul Petru nu ne-a lăsat nimic scris,el fiind un om simplu şi neştiutor de carte,de meserie pescar,dar plin de teamă faţă de Dumnezeu,respectând poruncile lui Iisus.Hermes Mercurius Trismegistus,care a trăit în urmă cu 4200 de ani, ne spune că ,,oamenii fiind neştiutori în privinţa lui Dumnezeu,ei pot să fie mai puţin răi,de teama a ceea ce este ascuns şi păstrat în taină”.Dumnezeu este frică,teamă.Adică neştiinţa,ignoranţa,este fundamentul oricărei religii şi,deci,prin ştiinţă eliminăm religiile.
         Pavel în română,Paulos= mic în greacă,Paulus în latină,pe numele său ebraic Saul,s-a născut în Tars,provincia Cilicia din Asia Mică,fiind cetăţean roman ca şi părinţii săi.Pavel este numele pe care Saul îl primeşte la botezul creştin,fiind numit şi Apostolul Neamurilor.A fost fariseu şi ucenic al renumitului învăţător Gamaliel.În ,,Faptele Sfinţilor Apostoli” ,scrisă de evanghelistul Luca în anul 90,citim: ,,Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr,numit Saul.”(7,58).Astfel facem cunoştinţă cu Pavel (Saul),care a participat activ la lapidarea primului sfânt mucenic Ştefan în anul 36.Cum Pavel avea atunci 17 ani,înseamnă că el s-a născut în anul 19.Martiriul lui Ştefan a declanşat o prigoană generală împotriva iudeo-creştinilor din Ierusalim,iar Saul-Pavel prin cruzimea şi fanatismul său,se afla în fruntea acestei terori.Cei prigoniţi fiind cuprinşi de panică,au fugit din Ierusalim şi astfel au apărut noi centre ale creştinismului iudeu în Iudeea,Galileea,Samaria,Fenicia,Cipru,Antiohia,Siria.
          La începutul anului 37 cu scrisori de la Marele Preot al Templului din Ierusalim,Pavel merge la Damasc să-i aresteze pe iudeo-creştinii din sinagogile de acolo.Dar pe drum Pavel se converteşte la creştinism.În ,,Faptele Sfinților Apostoli”,avem trei descrieri ale acestui eveniment de însemnătate deosebită pentru Biserica creştină: o dată de Luca ca autor şi de două ori chiar de Pavel,în cuvântările ţinute mulţimii din Ierusalim şi în faţa regelui Agrippa I (37-44). ,,Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc,o lumină din cer,ca de fulger,l-a învăluit deodată.Şi,căzând la pământ,a auzit un glas,zicându-i: Saule,Saule,de ce Mă prigoneşti ? Iar el a zis: Cine eşti,Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus,pe Care tu Îl prigoneşti.Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.Şi el,tremurând şi înspăimântat fiind,a zis: Doamne,ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te,intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.Iar bărbaţii,care erau cu el pe cale,stăteau înmărmuriţi,auzind glasul,dar nevăzând pe nimeni.Şi s-a ridicat Saul de la pământ,dar,deşi avea ochii deschişi,nu vedea nimic.Şi luându-l de mână,l-au dus în Damasc.Şi trei zile a fost fără vedere;şi n-a mâncat,nici n-a băut.”(9,3-9).
          În aceste trei versiuni,singurul lucru comun este acela că Iisus nu i s-a arătat personal,că pe cer a apărut o lumină orbitoare şi că s-a auzit glasul lui.Însă celelalte detalii nu se potrivesc de loc.Astfel,în prima versiune (9,7) a lui Luca,citată mai sus,tovarăşii de drum ai lui Pavel s-au oprit ,,înmărmuriţi,auzind glasul,dar nevăzând pe nimeni.” În a doua versiune, a lui Pavel,este invers: aceiaşi bărbaţi au văzut lumina,dar nu au auzit glasul (22,9).În a treia versiune (26,14),a lui Pavel,toţi bărbaţii care erau pe cale cu el au căzut cu faţa la pământ împreună cu Pavel,adică toţi au văzut lumina şi au auzit glasul.În ultimele două versiuni (22,6 şi 26,13) Pavel spune explicit că fenomenul a avut loc la amiază,deci ziua.În primele două versiuni,Iisus spune aproximativ aceleaşi cuvinte.În a treia versiune,Iisus îi spune: ,,Dar,scoală-te şi stai pe picioarele tale.Căci spre aceasta M-am arătat ţie: ca să te rânduiesc slujitor şi martor,şi al celor ce ai văzut,şi al celor întru care Mă voi arăta ţie.Alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit.Să le deschizi ochii,ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu,ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit,prin credinţa în Mine.”(26,16-18).Este evident că Luca în aceste versete,pune în gura lui Iisus propria lui doctrină pe tema rolului şi importanţei lui Pavel în cadrul noii Biserici creştine.Luca a transformat fără jenă chiar şi spusele consfinţite de tradiţie ale lui Iisus,dacă acest lucru i-a fost necesar pentru propriile ţeluri propagandistice,iar aceste inconsecvenţe din text aruncă o umbră asupra veridicităţii scrierilor sale.Dar să nu uităm că Luca a fost medicul,prietenul şi tovarăşul de călătorie al lui Pavel.
          Pe drumul din pustiul Siriei,aproape de Damasc,ziua în amiaza mare pe un Soare dogoritor cu o temperatură la sol de peste 50 grade Celsius,deasupra caravanei lui Pavel în atmosferă,îşi face apariţia un vehicul zburător tip elicopter , farfurie zburătoare,sau ceva asemănător.Cu ajutorul reflectoarelor tip laser,ei l-au orbit temporar pe Pavel şi prin intermediul staţiei de amplificare a vocii au adresat în ebraică cuvintele respective.Din cauză că reflectoarele străluceau mai puternic decât Soarele,Pavel şi tovarăşii săi nu au putut vedea vehiculul de deasupra lor,ci doar au văzut lumină,au auzit glas şi zgomotul motoarelor.Tovarăşii de călătorie nu au fost orbiţi fiindcă ei nu şi-au ridicat faţa de la pământ,dar Pavel fiind strigat şi-a ridicat capul de la pământ şi instinctiv s-a uitat către reflectoarele tip laser din vehiculul zburător,care staţiona temporar în atmosferă la câţiva zeci de metri deasupra solului.În momentul când a privit direct la sursa luminoasă de unde venea glasul,a orbit temporar fiindcă raza de lumină avea o densitate energetică electromagnetică superioară Soarelui,emiţând unde electromagnetice cu frecvenţele către albastru-violet.Ca şi cum am privi la o sudură cu argon de lângă noi,dar de zece ori mai puternică.Astfel Pavel devine adeptul lui Iisus,adepţi care după anul 50 se numesc creştini.
          În continuare,Pavel depune un zel deosebit în propovăduirea învăţăturii lui Iisus.În următorii douăzeci de ani face trei călătorii misionare,toate încheiate la Ierusalim.Cu un entuziasm şi o dăruire de sine nemaipomenite,Pavel predică noua religie creştină în Palestina,Fenicia,Siria,Asia Mică,Macedonia,Grecia,Cipru,Malta,Italia şi,se pare,Galia şi Spania.După Gaius,Zeferius şi Dionisius,lui Pavel i s-a tăiat capul în aceeaşi zi în care a fost răstignit Petru,adică în 29 iunie anul 67.Sofronie,Iustin şi Irineu spun că Pavel a fost decapitat cu un an mai târziu,în 29 iunie anul 68,dar acest fapt nu-i real deoarece Nero s-a sinucis în 9 iunie anul 68.Tertullian (150-240) ne
                                                                    - 2 -
 transmite că Pavel a fost decapitat în apropierea a trei izvoare,denumite astăzi Tre Fontane.Trupul
lui l-a ridicat o matroană cucernică şi l-a îngropat lângă drumul spre Ostia,apoi credincioşii l-au mutat în catacombele Sf.Sebastian.Constantin cel Mare a depus apoi rămăşiţele într-un sarcofag dublu de marmură şi argint,iar deasupra mormântului a construit biserica cunoscută astăzi ca Bazilica Sf.Pavel de peste ziduri.Biserica Sf.Pavel lângă cele trei izvoare a fost construită în sec.al V-lea,pe locul de decapitare.În anul 1599 a fost refăcută şi în ea este prezentată o coloană de care se zice că ar fi fost legat Pavel înainte de execuţie.Dar papa Clement Romanul (anul 95) face o aluzie la condamnarea lui Pavel în exil,deoarece el era cetăţean roman din naştere.Tot el ne spune că Pavel ,,a atins graniţele Occidentului” ,care era denumirea Spaniei în vremea aceea.Dar Pavel însuşi în ,,Epistola către Romani” scrie că intenţionează să plece în Spania.O informaţie despre plecarea lui Pavel în Spania a fost găsită într-unul din documentele secolului al II-lea,descoperit în anul 1740 la Milano,de arheologul italian Muratori.Să fi fost Pavel condamnat la exil,în loc de decapitare? Romanii foloseau frecvent această pedeapsă,iar unul din locurile de exil a fost tocmai Spania.Dar nu s-a găsit nici o urmă a şederii lui Pavel în Spania.
          În Noul Testament sunt 14 epistole atribuite lui Pavel,dar în urma cercetărilor filologice s-a stabilit că numai cinci sunt autentice.Adică Pavel între anii 50 şi 64 a scris numai Epistola către Romani,cele două epistole către Corinteni,precum şi epistolele către Galateni şi Filimon.Restul de nouă epistole au fost scrise de autori necunoscuţi,după moartea lui Pavel.Epistolele către Timotei şi Tit au apărut abia în prima jumătate a secolului al II-lea.Religia creştină de astăzi este învăţătura lui Pavel.Ideea fundamentală a acestei învăţături se rezumă la credinţa că Iisus Hristos este Dumnezeu,care pentru izbăvirea omenirii de păcatul originar a murit răstignit pe cruce,a înviat,s-a înălţat la cer şi se va reîntoarce în curând pentru a întemeia Împărăţia Cerească pe Pământ.În această concepţie soteriologică,Iisus în calitate de om fixat într-o situaţie istorică concretă,a trecut pe un plan secundar.Absorbit complet de viziunea sa,Pavel nu a acordat atenţie aspectului pământean al vieţii lui Iisus,prezentându-l întotdeauna ca pe Mesia,Fiul Domnului,Mântuitorul ori Fiul Omului.De altfel o asemenea atitudine i-a fost înlesnită de faptul că nu l-a cunoscut personal pe Iisus.Concepţia abstractă a lui Pavel,în care Iisus şi-a pierdut orice caracter concret,devenind doar personificarea exclusivă a marii idei teologice,face ca în scrisorile sale Iisus-omul să constituie o prezenţă ştearsă,neglijabilă.
          În ,,Testamentele celor 12 patriarhi” ,scrise în sec.I î.H.,adică cu o sută de ani înainte de propovăduirea lui Pavel,citim: ,,Din urmaşii mei se va ridica,în vremurile din urmă,Cel Iubit al Domnului,ascultând glasul Său,făcând pe bunul plac al voinţei Sale,luminând cu o nouă Cunoştinţă toate neamurile.Lumina Cunoştinţei va călca în picioare pe Israel,jupuindu-l ca un lup,de ceea ce va da sinagoga neamurilor.Până la sfârşitul veacurilor el va fi în sinagogile neamurilor şi printre conducătorii lor ca un cântec în gura tuturor.El va expune,în cărţile sfinte,lucrările sale şi mesajul său,şi va fi Alesul lui Dumnezeu pentru totdeauna.” (Testamentul lui Veniamin,XI,2-4).Adică Pavel,iubitul şi alesul lui Dumnezeu Yahweh pentru totdeauna,va lumina cu noua religie creştină (,,nouă Cunoştinţă”) toate neamurile.Religia creştină va călca în picioare pe Israel,pe evrei şi israeliţi,religia iudaică (mozaică) ajungând moartă (,,jupuindu-l ca un lup”),de ceea ce va da Biserica creştină.Pavel până la sfârşitul veacurilor,deci până la Apocalipsă,va fi în bisericile creştine şi printre conducătorii creştini cu învăţătura sa,expunându-şi lucrările sale şi mesajul său în cărţile sfinte,adică în epistolele din Noul Testament.În concluzie,religia şi Biserica creştină va dăinui până la Apocalipsă,religia iudaică este moartă,Israel nu se va mai ridica niciodată chiar dacă astăzi este stat,deci viitorul evreilor ca și al fraților lor palestinieni este numai în Uniunea Europeană.Apostolul Pavel a fost un ilustru descendent al lui Veniamin,al doisprezecelea fiu al lui Iacov Israel,cu Rahila.Adică Pavel a fost israelit pur,ca Ioan Botezătorul şi Iisus,făcând parte din rasa yahwistă de pe Pământ,rasa cu gene pure YHWH,rasă care conduce societatea noastră prin Prioria din Sion și Biserica lui Ioan Botezătorul.



Sebeş , jud.Alba                             ec.Turcu Vasile
0744512245                                    membru al Academiei de Ştiinţe New York