Am auzit undeva expresia: "La un matuit pacateul este un accident iar la un nemantuit pacatul este un mod de viata"

Parasii nu au osindit-o pentru ca isi duceau cu ei pacatele lor, iar Isus nu a osindit-o pentru ca avea sa duca El pacatul ei la Golgota.

Dumnezeu L-a facut pacat pentru noi (pe Isus Hristos) la Golgota
Eli, Eli lama sabactani !

Vezi gratia Divina ? Dumnezeu pentru cateva clipe Si-a intors fata de la El, pentru ca nu putea sa priveasca; acolo erau pacatele prostituatei, ale mele ale tale, ale tuturor! Dumnezeu l-a facut pacat pentru noi !

Nici nu era cazul sa fie vorba de ajutorul Duhului Sfant in acel context. Pentru ca Isus Hristos atunci era pe pamant si Duhul Sfant nu fusese investit in mod universal ca 'paraclet', ci El era izolat, in anumite persoane, pe tot parcursul istoriei vetero-testamentale.

marooyce absolut ca un om nu trebuie sa pacatuiasca fara sa-i pese caci este mantuit prin credinta... Defapt Biblia ii foarte bine organizata si clara... Nu poti sa zici ca esti mantuit caci crezi in Isus si faci ce vrei... Caci tot in aceeasi Biblie Isus li se adreseaza Fariseiilor si le zice ca nu sunt copii lui Avraam caci nu fac ceea ce Avram le-a zis... La fel si cu noi daca nu facem ce El ne-a zis nu putem fim copii Lui... Putem noi sa ne consideram ce vrem dar Isus spune clar caci cel care vine dupa el sa-si i-a crucea in spate sa se lepede de sine... daca nu te-ai lepadat de sine nu ti-ai luat crucea in spate ca atare nu i-L urmezi pe El... poate sa afirme oricine ca-L urmeaza pe Isus daca nu a facut ce i-a zis Isus..

Deci scrie in Biblie ca credinta fara fapte ii moarte... deci nu poti sa zici ca esti nascut din nou fara sa se vada roada Duhului Sfant in tine... Deci toate se conecteaza intre ele...

Acum cum vad eu textul... Deci prin atitudinea lui Isus fata de femeia aceia vedem scopul Lui pe pamant. Scopul lui Isus era sa mantuiasca nu sa traga la raspundere.... scopul deocamdata este acelasi si acum... V-a veni o zi cand v-a si judeca pana atunci scopul lui Isus este altul... Deci Isus nu a osandit-o ca ne fiind corespunzatoare pentru iertare... sa-i zica tu nu poti fi iertata cum ar fi facut multi frati poate... Ce cu bunanate, blandete si rabdare o aduce la pocainta. Pentru ea pocainta era posibila daca "nu mai pacatuieste" adica daca nu mai traieste in adulter si se intoarce la sotul ei vezi o conectie cu Luca 7:47.

Dar totodata ar fi blasfemitor sa se foloseaca aceste cuvinte a lui Isus cum ca Isus ar privi cu usurinta asupra preacurviei si nespusele nenorociri aduse din aceasta adultere asupra celor adulti si copii. Ceea ce Isus ofera este mantuirea si o cale de iesire din viata de pacat.

Este absolut evident caci condamnarea si mania lui Isus ar astepta-o mai tarziu daca refuza sa se pocaiasca si sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Deci vezi ca scrie foarte frumos in  Rom 2:1-10 despre indemnul la pocainta.... Deci Isus v-a veni si v-a fi si judecator... dar mai este umpic pana atunci... Acum cum scrie in Biblie oricine v-a chema numele lui Isus v-a fi mantuit. Noi traim acele timpuri... deci nu zic ca am intrat in perioada finala a apocalipsei dar acele vremuri sutn acum... Multi cred ca atunci cand v-a fi ceru rosu ca sangele trebuie sa strige Doamne Doamne si v-a fi mantuit... deci greseala amarnica asteapta degeaba... poate mor si ajung la pedeapsa... acum este timpul acela cand oricine v-a chema numele lui Dumnezeu v-a fi mantuit fie el, iudeu, grec, roman, american...

Cum am zis Biblia este foarte bine sustinuta... daor este Cuvantul lui DUmnezeu... Asa vad eu versetele acelea....

Numai bine.

Deci cum se face... Pai vezi in Romani ce zice Pavel ceea ce vreau sa fac nu fac si ceea ce nu vreau sa fac aceea fac.... Deci care este treaba... Noi tot in aceste trupuri muritoare traim... Defap tot slabi suntem... Chestia este ca daca cumva cadem jos sa ne ridicam...

Deci si in Biblie zice daca unul din fratele tau iti greseste sa-l ierti... Deci este clar caci fara sa vrei vei gresi... De aceea aceasta relatie cu ISus se tine prin rugaciune...

Deci ramanem in trupurile noastre care tot timpul v-a vrea sa faca ce este impotriva Duhului... Cinteste Romanii sa vezi acolo ce frumos explica sau Pavel sti ca zice caci m-am purtat aspru cu trupul meu... Trupul este acela care te face sa cazi in pacat... Deci Trebuie sa-l supui caci vreau sa faca ce este impotriva Duhului... Cerem ajutor lui Dumnezeu.. Asta este trebuie sa ne straduim sa o ducem pana la capat... Acela care v-a ajunge la capat v-a primi coroana pe cap nu cel care are sprintul bun la inceput... De aceea nimeni nu poate sa zica sunt mantuit si stau la plaja... caci v-a fi ispitit v-a fi incercat si trebuie sa lute altefel v-a cadea in pacat...

Deci eu nu pot sa afirm ca nu voi mai gresi... ba cred ca voi mai gresi cat voi trai pe acest pamant caci sunt om... Dar trebuie sa incer sa traiesc cum trebuie... Isus le-a zis daca vii la altar si iti aduci aminte ca esti certat cu cineva... sa iti lasi jertfa la altar si sa te impaci... Isus stie ca v-or veni incercari certuri.. dar zice ca trebuie sa ne impacam nu trebuie sa ne certam... dar tot oameni suntem si mai gresim... Uitate la David, si multi alti... Fiecare din noi mai greseste dar trebuie sa venim cu inima curata si pocainta si sa incercam sa nu mai pacatuim...

Numai bine.

Simplu: pentru ca durerea este singurul stimul cu care nu te poti obisnui.  Durerea e mereu aceeasi, atata timp cat e. Asa suntem noi creati, ce sa facem?...Cu orice ne obisnuim, numai cu durerea nu; pe asta o simtim in continuu. Poti sa intrebi orice psiholog...

Aceasta e o intrebare putin retorica, marooyce, nu?  :P
Chestia e ca nu numai marii criminali vor ajunge in iad, nu numai cei care simt placere in a face rau, ci chiar multi dintre cei care se cred buni si drepti si care "nu ar face rau nici unei muste" vor ajunge acolo. Asta e marea problema...



Pai tocmai aici e raspunsul, dupa parerea mea: tocmai pt ca pe pamant nu au simtit nici un fel de remuscare si de parere de rau pt pacatul lor, de aceea trebuie sa fie pedepsiti pt aceasta in iad. Sa nu uitam ca exact asta cere Dumnezeu oamenilor: parere de rau pt pacate, pocainta si decizia de a nu le mai repeta. Intr-un fel, am putea spune chiar ca remuscarea, pocainta si pararea de rau pe care le simte un om care se intoarce la Domnul sunt "pedeapsa" pe care o primeste el, aici pe pamant, pt pacatele lui. Apoi, ele ii sunt iertate.
De aceea, cel care simte aceasta "durere pt pacat" inca de pe pamant, nu o va mai simti in iad, nu? Pentru ca nu va ajunge acolo...Simplu!

Deci marooyce la intrebarile despre cum o sa suferim noi acolo... nu stiu sa-ti raspund intreaba-l pe Dumnezeu numai EL stie...

Dar noi nu putem intelege cum v-a fi viitorul trupul acela de slava, sufletul una alta... De unde sa stim noi cum sufera sufletul? Deci dupa moarte o sa stim ce inseamna sa traiesti numai cu sufletul... sau stiu eu...
Dumnezeu le stie pe toate si cu astea nici  nu trebuie sa ne batem noi capu...

Deci Biblia vorbeste si de lacul cu foc... Deci acolo v-or fi aruncati cei care nu i-au slujit DOmnului....

De mari criminali... Deci poti sa fi cel mai bun om pe pamant si sa dai bani la saraci sa faci numai bine si te duci in iad daca nu l-ai primit pe Isus in viata ta... Deci or fi mai multe locasuri acolo sus in cer dar este doar o usa si Isus este usa... Deci totul se rezima la Isus si nu la ce facem noi... Deci stiu ca esti sufletist dar sa nu crezi ca Dumnezeu este nedrept ... Deci ca iti pare rau pentru acei criminali ca nu au o sansa deci Dumnezeu da oricarui om o sansa de pocainta dar nu o accepta... Defapt cred Dumnezeu tot timpul sta si bate la usa inimi lor... Si le da sansa sa se pocaiasca dar iei nu vor... Deci Dumnezeu nu ii nedrept si nu le da o sansa sa nu constientizeze raul pe care l-au facut... Dumnezeu le-a dat o sansa si lor dar nu au primit-o...

Numai bine.

Rares, multumesc pentru precizari. Sa nu ne indepartam prea tare de subiect: Ce este iadul? Dorine, incearca sa nu-ti mai incepi frazele cu "deci". Da, am spus ca nimeni nu merita raiul, dar si ca nimeni nu merita iadul. Am observat ca tineti cont doar de opiniile argumentate cu citate biblice. De aceea, voi aduce citate. Mesajul va fi mai lung, sper sa nu fie si obositor.

Sufletul fiecaruia dintre noi vine de la Dumnezeu. Mai devreme sau mai tarziu, el va trebui sa se intoarca la Dumnezeu, si nu in Iad.

Ce se intampla cu trupul? Din pamant (a se citi materie) este facut, in pamant se va reintoarce. El putrezeste, si tot ce ramane este sufletul.

Sa spunem ca intre suflet si trup este o diferenta ca de la cer la pamant. Trupul este terestru, impur, vicios, imperfect. Sufletul este de esenta divina. Din punct de vedere metafizic, cele doua notiuni sunt total opuse. Sufletul nu se poate cobori in lumea materiala decat prin intermediul spiritului. Definim spiritul drept invelisul sufletului, corpul sufletului. De la Dumnezeu vine sufletul, trecand prin spatiu, intrand in lumea materiala, invelit de spirit. Daca nu ar fi spiritul, sufletul nu s-ar putea intelege cu trupul. Dupa cum spune Marsilio Ficino, filosof al Renasterii:

"Sufletul, fiind extrem de pur, se acupleaza cu acest trup dens si pamantesc care-i este atat de indepartat [prin natura lui], prin intermediul unui corpuscul foarte subtil si luminos, numit spirit. Sufletul, insinuandu-se cu usurinta in acest spirit ce-i este indeaproape inrudit, se propaga mai intai peste tot intr-insul si apoi, patrunzand prin intermediul sau in intreg trupul, ii confera viata si miscare, facandu-l prin asta vital. Iar prin spirit domneste asupra trupului si-l misca. Si tot ceea ce se transmite dinspre trup acestui spirit este perceput de suflet, care este prezent in el: act pe care-l numim perceptie. Pe urma, sufletul observa si cantareste aceasta perceptie, iar aceasta observare se numeste fantezie".

Las acum la o parte filosofia lui Ficino. Am incercat sa explic putin unele lucruri. Rares vorbeste despre "trupul spiritual al sufletului". Iar trupul sufletului este chiar spiritul. Multi fac confuzie intre suflet si spirit. Sper sa o fi inlaturat acum.

In Dumnezeu dreptatea e absoluta, dar la fel este si iertarea. Omul, prin sufletul sau, devine o parte din Dumnezeu. Nici un tata nu isi leapada fiii, chiar daca ei gresesc. Ati citit Pilda fiului risipitor. Dumnezeu este iertare, pentru ca Dumnezeu este iubire. Iar iubire nu inseamna abandonarea omului intr-un chin vesnic.

Se scrie in 2Corinteni 5:6-9:

"Indraznind deci totdeauna si stiind ca, petrecand in trup, suntem departe de Domnul, caci umblam prin credinta, nu prin vedere, avem incredere si voim mai bine sa plecam din trup si sa petrecem la Domnul. De aceea ne si straduim ca, fie ca petrecem in trup fie ca plecam din el, sa fim bineplacuti Lui".

Intelegem de aici ca omul, aflat in lumea materiala ("petrecand in trup") nu-l poate cunoaste pe Dumnezeu ("suntem departe de Domnul"), ci doar poate crede ca Dumnezeu este asa cum spune Scriptura ("umblam prin credinta, nu prin vedere"). Insa, daca omul se inalta si traieste in lumea spirituala, renuntand la ispitele materiale, il poate cunoaste pe Dumnezeu, care i se reveleaza. Renuntarea la material nu inseamna moarte. Dupa cum zice si Rares: "Intrarea in Imparatia lui Dumnezeu are loc acum, aici pe Pamant prin credinta, deci nu intr-o lume viitoare".

Sufletul omului este o parte din Dumnezeu, din sufletul universal, asa cum adevarul fiecarui obiect, fenomen, este o parte din adevarul universal. Atunci cand esti in starea de contemplatie, cand te ridici deasupra lumii materiale, nu mai faci diferenta intre oameni, concepte, adevaruri relative, entitati. Treci de la particular la general. Vezi lumea in ansamblu: un singur adevar, un singur bine, o singura frumusete, toate acestea insemnand un singur Dumnezeu. Dupa cum spunea Isus: "Eu sunt calea, adevarul si viata". In Dumnezeu este Totul, iar in creatiile Sale sunt parti din acest Tot. De aceea, nu se poate produce o ruptura intre Dumnezeu si creatiile Sale, in sensul izolarii oamenilor de Dumnezeu.

Asta e parerea mea. Si totusi, ce este iadul?
Sa nu uitam ca religia catolica introduce notiunea de Purgatoriu. Cat schimba aceasta datele problemei? Nu e momentul sa discutam acum.

Intr-o paranteza, ne amintim de contradictia intre felurile prin care omul poate dobandi mantuirea. Pe de o parte, mantuirea vine ca rasplata a faptelor bune, pe de alta, mantuirea vine ca rasplata a acceptarii lui Hristos, indiferent de faptele bune sau rele (a se vedea talharul de pe cruce, care se salveaza, chiar daca a fost un pacatos).

Voi reveni cu un alt post. Am sa incerc sa citesc toata Biblia, pentru a putea da raspunsuri mai apropiate de adevar.

Toate bune.

Dumnezeu este dragoste si tot odata este drept si just. In natura lui Dumnezeu sunt aceste doua lucruri care trebuie sa se amornizeze intre ele. De aceea harul lui Dumnezeu intervine sa faca o armonie complecta. Dragostea lui Dumnezeu suspina pentru om si nu vrea sa-l pedepseasca iar dreptatea lui Dumnezeu zice condamnarea la moarte pentru pacatele savarsite. Deci harul lui DUmnezeu intervine prin Isus care este in stare sa spele orice pacat. Daca nu alegem harul v-om intra sub justitia lui Dumnezeu...



Nu stiu de unde iti iei tu ideile dar nu din Biblie. Tocmai am citit o carte ieri am terminat-o si sti despre ce este vorba despre ceea ce vorbesti tu. Ocultism, filozofie rasariteana, yoga... Deci Dumnezeu a creat sufletul tu nu esti parte din Dumnezeu daca ai fi o parte din DUmnezeu atunci ai fi una cu Dumnezeu... Sunt trei parti majore ale lui Dumnezeu Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu DUhul Sfant si aceste trei sunt una citeste in Biblie. Nu mai sunt si DUmnezeu omul vreo cateva sute de miluioane... Vezi ca ai prea multa filozofie...

Dumnezeu poate fi in noi prin DUhul Sfant. 3.    Atunci Domnul a zis: „Duhul* Meu nu va raminea (Sau: Nu se va lupta, sau nu va stapini.) pururea in om, caci** si omul nu este decit carne pacatoasa: totusi (Sau: de aceea.) zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani."  
Asta s-a intamplat in Genesa... I-a spunemi mie de atunci in coace a mai fost DUhul lui Dumnezeu in oameni... ? Deci ei au avut suflet dar asta nu inseamna ca sufletul este o parte din Dumnezeu...  Duhul Domnului a fost peste cateva persone... iar acel Duh este Duhul Sfant nu duhul omenesc.... Duhul Sfant este o parte din DUmnezeu nu sufletul nostru este o parte din Dumnezeu... ai grija la filozofia rasariteana....

Cum v-a fi Dumnezeu in noi? Scrie si asta in BIblie si nu scrie ca prin sufeltul nostru care este o parte din DUmnezeu...
Uite aici cum le explica ucenicilor ca Dumnezeu v-a fi in iei:
 11.    Credeti-Ma ca Eu sunt In Tatal, si Tatal este In Mine; credeti* cel putin pentru lucrarile acestea.
*Cap.4.36; 10.38.  
12.    Adevarat*, adevarat va spun ca cine crede In Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba Inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu ma duc la Tatal.
*Mat.21.21. Marc.16.17. Luc.10.17.  
13.    Si* orice veti cere In Numele Meu, voi face, pentru ca Tatal sa fie proslavit In Fiul.
*Mat.7.7; 21.22. Marc.11.24. Luc.11.9. Cap.15.7,16; 16.23,24. Iac.1.5. 1 Ioan 3.22; 5.14.  
14.    Daca veti cere ceva In Numele Meu, voi face.  
15.    Daca* Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.
*Vers.21,23. Cap.15.10,14. 1 Ioan 5.3.  
16.    Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt* Mangaietor (greceste: paraclet, aparator, ajutor), care sa ramana cu voi In veac;
*Cap.15.26; 16.7. Rom.8.15,26.  
17.    si anume, Duhul* adevarului, pe** care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi, si+ va fi In voi.

Aici partea sublineata vedem cum v-om putea avea o parte din DUmnezeu in noi cand Duhul Sfant se v-a cobora, descende in noi. Noi cu sufletul nostru nu putem sa fim o parte din DUmnezeu. ISus nu a zis caci Tatal Meu este in voi caci aveti un suflet... NU!!!. Ce Duhul Sfant v-a veni si v-a ramane in noi si cu noi.... IN VT doar unele persoane au avut aceasta opurtinitate...

Despre versetul care l-ai scris am sa scriu mai incolo...



Omul nu primeste mantuirea prin fatele lui bune... Faptele bune sunt consecinta dupa ce un om este mantuit... el nu este mantuit pentru faptele lui bune...
Partea cu rosu... Toti suntem pacatosi inainte de nastere... Toti se naste cu pacatul adamic. Toti ne salvam caci toti suntem pacatosi inainte sa ne nastem din cauza pacatului adamic.

La Filozofia expusa nu are rost sa postez... Filozofi sunt multe dar un singur adevar exista in Biblie...

Numai bine.

Fratilor, lamuriti-ma si pe mine in problema asta: daca m-am pocait, am marturisit pacatele mele lui Isus, L-am recunoscut ca Mantuitor, ca Fiu al Lui Dumnezeu, ascult de Cuvant si de legile Lui, care sunt sansele mele de salvare ?
Mai exista vreo posibilitate de a ajunge totusi in Iad ?
De ce ?
Ce ma pierde ?
Credeti ca exista crestini care desi merg regulat la biserica, se roaga, fac tot ce le sta in putinta ca sa fie salvati, sa nu fie totusi, sa ajunga in Iad ?

Eu cred ca dupa ce ai incheiat un legamant cu Domnul ISUS si ai facut din El exact ceea ce este, Domn si Mantuitor, si vei trai viata de credinta sub ceea ce El iti cere sa faci, Domnul insusi va fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te va pazi de orice cadere.

Credincios este Cel ce va chemat!

Ce-ar fi sa reparcurgem si sa reinviem unele topicuri?    :)

Ceva interesant cu privire la iad...acuma cel mai "interesant" e ca el, cuvantul "iad", nu apare in biblie...apare cuvantul iaz....iazul de foc. Sigur ca atunci cand ne gandim la iad[z], gandim ca multi oameni au ajuns si/sau vorajunge acolo. Biblia o spune:

Apocalipsa 20:15- Oricine n-a fost gãsit scris în cartea vietii, a fost aruncat în iazul de foc.

Apocalipsa 21:8- Dar cât despre fricosi, necredinciosi, scârbosi, ucigasi, curvari, vrãjitori, închinãtorii la idoli, si toti mincinosii, partea lor este în iazul, care arde cu foc si cu pucioasã, adicã moartea a doua."

Dar in iazul de foc nu ajung numai oameni, si asta ar trebui sa ne de-a de gandit asupra a ceea ce credem si ne imaginam noi despre iaz sau iad:

Apocalipsa 19:20- Si fiara a fost prinsã. Si împreunã cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care fãcuse înaintea ei semnele, cu care amãgise pe cei ce primiserã semnul fiarei, si se închinaserã icoanei ei. Amândoi acestia au fost aruncati de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasã.

Este greu de crezut faptul ca fiara si prorocul mincinos sunt doua persoane. Este insa acceptat de majoritatea faptul ca fiara si proorocul mincinos sunt doua sisteme. Daca e sa vorbim de interpretarea preterista, fiara este imperiul roman cu cei sapte cezari si cele zece regiuni ale lui, iar proorocul mincinos nu e altceva decat cultul imparatului [cezarului] aparut in imperiul roman. Iata ce mai avem in iazul de foc:

Apocalipsa 20:14- Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

Pareri. Ce sa reprezinte iazul de foc, moartea a doua?

Mai am dileme speranto, dragutzo.
Pentru ca nu zice Isus insusi: ca daca n-ajungem sa ne controlam absoult orice gand pacatos cu nici un chip nu vom intra in imparatia lui Dumnezeu ?
Astea sunt vorbe grele si nu cred ca le-a spus doar asa, de poveste. :oops:
Dar am si mari sperante ca totusi se va indura de mine.  :D